5,217 matches
-
germani, reușește să ajungă la Paris, unde participă la diverse manifestări ale românilor. Printre acestea a fost proclamarea de către Adunarea Generală a Românilor din Provinciile Asuprite și din Regat a Consiliului Național al Unității Române, care urmărea informarea Apusului cu legitimitatea revendicărilor românilor, colaborarea cu alte naționalități din Austro-Ungaria, formarea unei legiuni pentru frontul aliat, alcătuită din ardeleni stabiliți În străinătate. Ca vicepreședinte al Consiliului Național al Unității Române, participă la o recepție În onoarea unor universitari români, iar În alocuțiunea
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
primelor patru (socială). Globalizarea politică reprezintă fenomenul de extindere globală și uniformizare a unor idei, valori, norme, tipuri de instituții și practici politice (de exemplu, separația și echilibrul puterilor în stat, dezirabilitatea respectării unui set universal de drepturi ale omului, legitimitatea intervenționismului în scop umanitar) și, interrelaționat, perceperea unor probleme ca fiind globale și reclamând, ca atare, instituții și proceduri globale menite a le gestiona. Astfel, dimensiunea politică a globalizării își subsumează integral una dintre cele două accepțiuni ale termenului globalism
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
tendința statelor hegemon de a adopta măsuri intervenționiste în politica lor externă. Revenind la prima perspectivă, pentru adepții globalismului, probleme de tipul celor amintite nu mai pot fi gestionate eficient de către state, cărora li se contestă deopotrivă eficiența organizațională și legitimitatea instituțională. Consecutiv, este necesară includerea actorilor nonstatali în procesul de formulare și de implementare a politicilor publice în spiritul unei așa-numite guvernanțe globale. Concept și obiectiv deopotrivă, guvernanța globală (global governance) a fost făcută cunoscută ca aplicație și luare
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
acela de a controla o parte a procesului decizional, poate fi atins și în condițiile unei prezențe reduse la vot. Această situație este cu atât mai probabilă cu cât ideologia utilizată de partide se depărtează mai mult de nivelul de legitimitate populară. Ideologia devine difuză pe măsură ce elaborarea și implementarea politicilor sunt extinse în afara sferei de acțiune a actorilor politici. Atât timp cât elaborarea politicilor are loc în afara sferei preocupării politice, indiferența în raport cu partidele este mai crescută. Puterea de stabilire a agendei depășește sfera
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
demonstrație. Argumentele și operațiile puse în scenă de convingere sunt mai degrabă constrângătoare decât seducătoare, totuși ea va purta mai degrabă marca “fuzzy”, destinul fiindu-i opinabilul. În actul convingerii, chiar dacă se are în vedere un rezultat, accentul cade pe legitimitatea modului în care e justificat acel rezultat. Persuadarea ca act argumentativ aruncă în lupta discursivă, mai degrabă, argumente bazate pe analogie și operații retorico-estetice sau stilistice (de ordonare, de “ornare” și altele), mecanisme ce țin, mai curând, de sensibilitatea subiectivă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
lărgirii conceptului de securitate, Barry Buzan afirmă că există o largă varietate de stări anarhice, care ocupă o axă având anarhia imatură la un capăt și anarhia matură la celălalt. În anarhia imatură, nici un stat nu recunoaște decât propria sa legitimitate, relațiile dintre actori fiind o luptă continuă. O anarhie matură presupune ca statele să fie puternice (în sensul coeziunii sociopolitice interne), cu legitimități și identități bine conturate. Aceste calități ale statelor conferă stabilitate sistemului internațional, relațiile dintre acești actori fiind
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
un capăt și anarhia matură la celălalt. În anarhia imatură, nici un stat nu recunoaște decât propria sa legitimitate, relațiile dintre actori fiind o luptă continuă. O anarhie matură presupune ca statele să fie puternice (în sensul coeziunii sociopolitice interne), cu legitimități și identități bine conturate. Aceste calități ale statelor conferă stabilitate sistemului internațional, relațiile dintre acești actori fiind pașnice. Cercetarea sistemului internațional anarhic îl face pe Alexander Wendt să ofere o explicație asemănătoare pentru lipsa conflictelor între actori suverani, propunând urmărirea
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
securitate la toate sectoarele și nivelurile de analiză, la interacțiuni putând participa toți actorii sociali. Teoretic, devine posibilă o mai mare deschidere a studiilor de profil. Din punct de vedere politic, acest lucru semnifică în primul rând o creștere a legitimității și stabilității răspunsurilor date diverselor amenințări. Aceste comunități oferă, prin natura și logica lor, cele mai bune garanții instituționale în gestionarea securității internaționale, în toate dimensiunile și la toate palierele acestei problematici.
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
sub efectele Revoluției franceze din 1789, schițează o teorie a păcii între ceea ce el numește republici. Pentru Kant, rațiunea morală practică impune un veto absolut la adresa folosirii războiului ca instrument al politicii externe între statele republicane construite pe baza principiilor legitimității consensuale. Kant nutrea convingerea că ideea păcii perfecte este o lege imperativă, un program de acțiune al umanității prin intermediul rațiunii practice cu care natura a înzestrat o1. Pentru Kant, în interpretarea lui Michael Doyle, obiectivul păcii eterne poate fi atins
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
păcii de existența unor garanții adecvate, conform cărora arsenalele naționale vor fi reduse la minimum, în concordanță cu capacitatea de asigurare a securității naționale. Interesul pentru promovarea individului ca principală unitate de analiză în relațiile internaționale, precum și atenția reînnoită acordată legitimității principiului autodeterminării Reflectă, fiecare într-o manieră diferită, premisa de bază a principiului autodeterminării indivizii sunt cei care contează , așa cum este înscris în punctul V: Principiul confom căruia, în determinarea tuturor aspectelor legate de suveranitate, interesele populațiilor afectate trebuie avute
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
numite teroriste de către cei ostili scopurilor lor, de eliberare națională de către susținători, iar sintagma mișcare de gherilă are un caracter mai neutru. Comun tuturor celor trei concepte este că ele presupun utilizarea violenței care, în practica organizațiilor internaționale, poate obține legitimitate în cazul în care adversarul (guvernul unui stat oarecare) adoptă politici opresive și închide orice canal de comunicare pașnică a revendicărilor. Chiar și în acest caz, violența trebuie să fie îndreptată exclusiv asupra țintelor militare, iar nu împotriva civililor. De
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
asupra țintelor militare, iar nu împotriva civililor. De exemplu, organizații precum Congresul Național African, condus de Nelson Mandela (Republica Africa de Sud), sau Organizația Poporului din Africa de Sud-Vest, actualmente Namibia (SWAPO), au beneficiat, în anii '80, de o bază considerabilă de legitimitate pe plan internațional, în lupta lor împotriva politicii de apartheid din Africa de Sud (Willets, 2005, p. 434). Consecințe asupra raporturilor internaționale pot decurge și din acțiunea conducătorilor de miliții (sintagmă ce redă satisfăcător înțelesul cuvântului warlords seniori ai războiului, șefi ai
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
teoretizările liberal-pluraliste și care nu accentuează exigența unității (omogenității) actorului , unele OIG pot fi considerate, în anumite condiții, actori ai sistemului internațional. Există OIG care dispun de resursele necesare pentru a influența alți actori: expertiză, finanțe, capacitate decizională, sprijin și legitimitate populară, capacități de impunere a deciziilor și abilități diplomatice (ibidem) ONU și UE satisfac în mod evident aceste exigențe, însă nu la fel se întâmplă cu toate organizațiile internaționale guvernamentale. Din perspectivă realistă, așa cum s-a sugerat anterior, OIG nu
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
Internaționale se ocupă cu studiul raporturilor de putere dintre actorii internaționali (vezi și capitolul Realismul). Așezând în centrul preocupărilor conceptul de putere, în toate accepțiunile lui ca putere-forță, putere influență, cu raportările sale inerente la concepte precum cele de autoritate, legitimitate sau suveranitate , Relațiile Internaționale se subsumează domeniului mai larg al Științei Politice. Definind aria de studiu ca fiind cea a raporturilor dintre actori internaționali, domeniul își afirmă specificitatea, aceste raporturi de putere având o realitate epistemică aparte. Cu alte cuvinte
Introducere: domeniul Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU, RADU-SEBASTIAN UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1504]
-
la nivel global. Legitimarea acțiunilor americane continua să se centreze asupra dezinteresului Statelor Unite din punct de vedere strategic în teritoriile în care interveneau, susținându-se lupta pentru apărarea principiului universal al democrației. Cele două superputeri își consolidează în această perioadă legitimitatea de a interveni pe teritoriul unor terți pentru a apăra o balanță de putere existentă (și configurată de politica de îngrădire), declarându-se informal păstrătorii acesteia. Particularitatea esențială a acestei perioade și a întregului Război Rece în ansamblu este tocmai
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
de principiile antropologice. Dacă Aristotel definise scopul statului ca fiind o viață bună pentru oameni, modernitatea vede ca țel al conviețuirii în forma organizată statală garantarea auto-prezervării individuale, garantarea păcii. Această garantare a păcii constituie elementul de bază care oferă legitimitate statului în epoca modernă: mai întâi garantarea păcii în interior, în timp ce garantarea păcii în exterior cade în competența statelor. II.2.1.4. John Locke (1632-1704) Lucrarea cea mai importantă a lui John Locke, Eseu asupra intelectului omenesc , a pus
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Rousseau, teoria lui despre libertate este detaliată pe parcursul celorlalte capitole. Leviathan-ul lui Hobbes este abecedarul filosofiei statale moderne. Pentru că în natură domnește ”războiul fiecăruia cu toți ceilalți” ,oamenii încheie un contract și își transferă puterea în competența statului, a cărui legitimitate constă în datoria de a garanta securitatea. II.2.1.7. Edmund Burke ( 1729-1797) În lucrarea Reflecții despre revoluția franceză , E.Burke s-a impus pentru un stat organic, opus statului creat în mod artificial, devenind astfel inițiatorul teoriilor statale
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
ipoteza unui pact inițial în care, la modul ideal, fiecare parte implicată în contract se supune normelor liber acceptate. Faptul că Rousseau se gândea la o democrație care nu era pentru el menținerea acestei libertăți într-o strânsă legătură cu legitimitatea a inițială și sugerează că el nu intenționa ca această idee să fie utilizată așa cum o facem noi astăzi. Există o condiție esențială care încadrează formula lui Rousseau, și anume faptul că poporul este liber atât timp cât nu transferă exercițiul suveranității
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
lucru și nu o lumină naturală care mă face să știu că el este adevărat”. ) Res, este lucrul exterior mie și diferit de mine, căruia nu-i pot momentan fixa și asigura existența în afara mea. Analiza bucății de ceară conferă legitimitate interpretării noastre pentru că, deși ea nu vizează natura corpurilor, ea nu constituie o simplă analiză a unei experiențe a conștiinței, ci este poarta deschisă către exterioritate. De fapt formula “să-i mai slăbim încă odată frâul”, prin care ea începe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a crede ceea ce este exterior mie, dar trebuie să-i înțelegem motivul și să o redirijăm prin meditație, căci o asemenea înclinație pentru ceea ce este în afara mea nu poate avea valoare decât atunci cînd lumina naturală ne poate asigura de legitimitatea ei. VII.4. Subiectivitatea în trecerea de la eu la persoană În Meditația a IV-a Descartes dovedește existența corpurilor exterioare eului și pentru aceasta el a stabilit, așa cum se știe, distincția reală dintre suflet și corp. Cum este posibil să
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Dezvoltarea capacităților de învățare pe tot parcursul vieții; Dezvoltarea capacităților de leadership; Dezvoltarea capacităților de înțelegere a schimburilor. Autoritatea managerială reprezintă o sumă de competențe profesionale și manageriale, care, coroborate cu trăsăturile de caracter, sunt exercitate întrun anumit cadru de legitimitate de o persoană, caracterizând-o. Responsabilitatea managerială (ce caracterizează fiecare persoană într-un fel sau altul) reprezintă o formă de conștientizare și autocontrol în exercitarea funcțiilor manageriale, fiind un act de maximă angajare profesională, managerială și morală a oricărui conducător
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
prescripția ideală a comportamentului. Normele în esență sunt judecăți de valoare cu privire la modalitățile de comportament adecvate în anumite situații sociale.Coeziunea și funcționarea unui grup sunt reflectate printr-un context normativ exprimat în noțiuni precum:regulă, obligație, normă, care stabilesc legitimitatea unor acțiuni și indezirabilitatea altora. Norma socială-afirmă Durkheim <footnote Durkheim apud C. Neamțu, Devianță școlară footnote> are următoarele funcții: a) asigură organizarea vieții sociale pe baze raționale, obligând societatea să funcționeze ca o “conștiință colectivă”, independentă de voințele individuale, prin
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
acțiuni și indezirabilitatea altora. Norma socială-afirmă Durkheim <footnote Durkheim apud C. Neamțu, Devianță școlară footnote> are următoarele funcții: a) asigură organizarea vieții sociale pe baze raționale, obligând societatea să funcționeze ca o “conștiință colectivă”, independentă de voințele individuale, prin stabilirea legitimității/ilegitimității unor acțiuni sau conduite, care se vor fixa și transmite de la o generație la alta. S-au scos în evidență trei surse posibile de legitimitate ale unei norme <footnote Șt. Boncu,apud C. Neamțu, Devianță școlară footnote> : folosirea(cu
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
obligând societatea să funcționeze ca o “conștiință colectivă”, independentă de voințele individuale, prin stabilirea legitimității/ilegitimității unor acțiuni sau conduite, care se vor fixa și transmite de la o generație la alta. S-au scos în evidență trei surse posibile de legitimitate ale unei norme <footnote Șt. Boncu,apud C. Neamțu, Devianță școlară footnote> : folosirea(cu cât o normă are un exercițiu de folosință ai îndelungat, cu atât mai mult este percepută ca legitimă și respectată), utilitatea( cu cât respectarea unei norme
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
respectată), utilitatea( cu cât respectarea unei norme va adduce comunității mai multe beneficii, cu atâtb mai mult ea va fi percepută ca legitimă și va induce conformism), și asocierea cu alte forme de legitimitae( o normă va deveni sursă de legitimitate cu atât mai mult cu cât va prescrie modele de conduită în concordanță cu cele descriese de alte forme de legitimitate); b) exercită asupra membrilor comunității o “constrângere”, o presiune colectivă, care asigură coeziunea și ordinea socială, stimulând respectarea unor
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]