3,144 matches
-
Poezia mă declasează, tocmai prin surclasarea pe care o încerc. (1947) ATITUDINI FAȚĂ DE POEZIE RÎNDURI DESPRE POEZIA ENGLEZĂ Superstiții comune tuturor continentalilor consacra poezia engleză ca întruparea cea mai înaltă a "lucrului ușor și înaripat" în care Platon recunoștea esența lirismului pur. Dacă ne însușim definiția platoniciană, apoi desigur nici o altă lirică europeană n-a subliniat emoția până la acel "ethereal" unde plutește pulverizat cântecul celor mai reprezentativi din poeții englezi. Decât, mai e un fel de a înțelege poezia. Un fel
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e nouă veșnic și multiplă ca fețele felurite ale creației. Personalitatea fiecăruia o colorează deosebit după eterogeneitatea senzației și modului propriu de a-i reacționa temperamental. Tocmai în excluderea acestei expresii temperamentale stă inferioritatea inspirației suprapământești în care se complace lirismul britanic. În contemplația cosmică sau reveria transcendentă, întocmai ca în actul rațional al abstragerii, spiritele se identifică. Cu acest înțeles poezia engleză e asemănătoare științei; și ea evoluează într-un cadru omogen și general. După cum o teoremă de geometrie elementară
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în același cadru abstract și întrucîtva convențional al unei spiritualități "date de-a gata". Stele, lună, sfere, iubire, lumină, mare, cu materialul acesta de poncife construiesc englezii poezia lor serafică ori elegiacă. Să nu vă mire dacă accentele unui asemenea lirism fac să gândești (prin acutele și monotonia lor) la niște psalmi cântați de sfântul Origene. Desigur poezia lui Racine și a celorlalți clasici evoluează într-un abstract mai arid. De unde, atunci, stârnitorul ei interes; de unde plictiseala transcendentă a celeilalte? Pricina
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dau ca unică țintă provocarea Cu tristețe mă-ndoiesc de această stea (engl.). celor câteva minți, autonome îndeajuns pentru a regândi judecăți literare clasate. Punctul ideal de unde ridicăm această hartă a poeziei argheziene se așează sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid, roman analitic în versuri, unde sub pretext de confidență, sinceritate, disociație, naivitate poți ridica orice proză la măsura de aur a lirei. Versul căruia ne închinăm
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
După domniasa, experiența negativă a acestuia, încheiată acum 20 de ani, trebuie să continue și azi. Le creux néant musicien 1 va fi umplut și mai departe de un interminabil conținut. Pentru aceasta se vor găsi ebraice și slăbănoage Danaide. Lirismul cel nou se limpezește de apele, mai luminate, ale unei melodice arhitectonice: modul dorian (al lirei), echivalentul simplicității cântării bisericești. * Pentru "Sburătorul", această lecție de discriminare. Domnul E. Lovinescu n-are nevoie de lecții de poetică. Sincronismul și participarea lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vină așa de nobilă? Da, și cu toată tăria. Cred că procedeul dezvoltării succesive, simfonice, a imaginilor - procedeu de care simbolismul a abuzat înșelîndu-se asupra destinului propriu al poeziei - și rotirea de tablouri cu aparițiuni profetice, înseamnă cam același lucru. Lirismul rezidă în altă funcție, în întărirea unei moralități eterne, sentiment veritabil și permanent la d-l Blaga, dar servit stângaci de procedee echivoce. Această ordine trebuie numită "spiritualitate", oricare ar fi uzura de astăzi a cuvântului; sau, mai bine cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fi Poezia rostul, domeniul acestor forțe obscure, precreștine? Lumea cârmuită de cetele îngerești e sigur mai dreaptă și mai sfântă decât lumea Fabulei. Dar cea din urmă e mai poetică decât cea dintâi. În tinerețe am aruncat discuției cuvântul de lirism absolut. Mulți l-au întîmpinat cu potrivnicie. Astăzi pare sigur că dreptatea a stat de partea celora, nu a mea. Poezia e încă valoare relativă. E vălul de aparențe și încîntare, fâlfâitor deasupra lucrurilor, cum se definea din vechi. Să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a lui Einstein i-a derutat la început pe fizicieni. Căci relativitatea este mai degrabă un capitol al Geometriei superioare, decât unul al Fizicii experimentale. S-ar putea, așadar, ca Iluminațiile să țină mai mult de spiritul științific, decât de lirismul pur. Prin urmare, cu modestia și concentrarea cuvenite adevărurilor contemplate, vom beneficia astăzi de aceste lecții esențiale. JEAN MORÉAS (Jean Papadiamantopulos) Il ne s'agit pas de présenter Moréas, tîche dépourvue d'agrément, mais d'éclaircir un point de controverse
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
masa discipolilor săi, la Cafe Vachette, ca și la curtea strămoșilor lui, în regatul Itaca. La urma urmelor, o poezie eliberată de legăturile timpului și ale spațiului, având drept cadru adevărat acel "topos atopos" al anticilor. Evident, probleme similare despre lirismul absolut și le-au pus și Mallarmé și Valéry. Dar cel dintâi le-a complicat inutil enunțul cu date sintactice sau idealiste; celălalt a lunecat curând în poemul parmenidian, foarte frumos adesea, totdeauna strălucitor de idei. Totuși, acestui tip de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
l-au folosit uneori ca un factor de sugestiune; simbolul nu trebuie însă privit ca un element caracteristic al simbolismului. În urma procesului natural de intelectualizare și de științism al epocii noastre s-ar putea întîmpla ca, sărăcit în izvoarele sale, lirismul să invadeze în domeniile speculației intelectuale, aducând motive noi de inspirație. Omul de știință ce se scoboară în infinitul mic prin ajutorul microscopului sau se avântă în infinitul mare prin telescop, astronomul ce pătrunde armonia sferelor cerești sau matematicianul ce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui Tudor Arghezi...1 Eugen LOVINESCU Ion Barbu a început prin poezii de stil parnasian, glorificând dionisiac marile forțe geologice, lava, munții, banchizele, natura inertă ă...î. După aceea se lepădă complet de "anecdotă", așezîndu-se "sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe Ion Barbu, Joc secund, ed. Cultura națională, ă1930î. poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid, roman analitic în versuri". Poezia se intelectualiza, pitagoreic, prin stabilirea unei ordini pe planul al doilea, iar lectura
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
intuit în structura lui interioară, nu este pur sintactic, cum a apărut unora; el este dictat de o mecanică spirituală evidentă. Cu o asemenea structură abstractă, nu vom găsi în poezia sa un inefabil scos din muzica îngînată a unui lirism emoțional; inefabilul devine un contur tremurat al ideii, o vibrare a esenței care se caută în expresie. Lirismul este, cum spuneam, subiacent; circulă în însăși tensiunea spiritului, fiind implicat în idee. Poezia noastră modernă a cunoscut un lirism de notație
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mecanică spirituală evidentă. Cu o asemenea structură abstractă, nu vom găsi în poezia sa un inefabil scos din muzica îngînată a unui lirism emoțional; inefabilul devine un contur tremurat al ideii, o vibrare a esenței care se caută în expresie. Lirismul este, cum spuneam, subiacent; circulă în însăși tensiunea spiritului, fiind implicat în idee. Poezia noastră modernă a cunoscut un lirism de notație, un altul muzical, apoi unul imagist; lirismul d-lui Barbu trece limita extremă a poeziei, în plan pur
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a unui lirism emoțional; inefabilul devine un contur tremurat al ideii, o vibrare a esenței care se caută în expresie. Lirismul este, cum spuneam, subiacent; circulă în însăși tensiunea spiritului, fiind implicat în idee. Poezia noastră modernă a cunoscut un lirism de notație, un altul muzical, apoi unul imagist; lirismul d-lui Barbu trece limita extremă a poeziei, în plan pur cerebral. Intelectualismul său implică paradoxul: cogito, ergo, senito! ă...î Tehnica mallarméană are un rol de pură inovație sintactică, fără
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al ideii, o vibrare a esenței care se caută în expresie. Lirismul este, cum spuneam, subiacent; circulă în însăși tensiunea spiritului, fiind implicat în idee. Poezia noastră modernă a cunoscut un lirism de notație, un altul muzical, apoi unul imagist; lirismul d-lui Barbu trece limita extremă a poeziei, în plan pur cerebral. Intelectualismul său implică paradoxul: cogito, ergo, senito! ă...î Tehnica mallarméană are un rol de pură inovație sintactică, fără a urmări și efecte de o nouă, subtilă muzicalitate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trecând până la urmă, decepționat și învins, asemeni lui Rimbaud, într-o altă meserie. Poezia pe care o teoretizează el în numeroasele rânduri - "ființa îndelung încercată a Poeziei", "starea de geometrie și, deasupra ei, extaza", "stări absolute ale intelectului și viziunii", "lirism absolut" etc. - nu situează decât "o pură direcție, un semn al minții". Consecvența sa constă, cum am mai spus, în tăria de a refuza stagnarea și o anumită poezie în act, oricât de mult s-ar apropia aceasta de stadiul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unde nu știu dacă vă aveți sau nu căminul. Mă conduseseră acolo ochii dumneavoastră, ochii dumneavoastră, stele gemene scânteind în nebuloasa universului meu. Iartă-mă, Eugenia, și permite-mi să mă adresez ție familiar cu acest dulce nume; iartă-mi lirismul. Trăiesc într-un perpetuu lirism infinitezimal. Nu știu ce să-ți mai spun. Ba da, ba da, știu. Dar atât de multe, atât de multe ar trebui să-ți spun, încât e mai bine, cred, să le amân pentru momentul când ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aveți sau nu căminul. Mă conduseseră acolo ochii dumneavoastră, ochii dumneavoastră, stele gemene scânteind în nebuloasa universului meu. Iartă-mă, Eugenia, și permite-mi să mă adresez ție familiar cu acest dulce nume; iartă-mi lirismul. Trăiesc într-un perpetuu lirism infinitezimal. Nu știu ce să-ți mai spun. Ba da, ba da, știu. Dar atât de multe, atât de multe ar trebui să-ți spun, încât e mai bine, cred, să le amân pentru momentul când ne vom vedea și vom sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Sinegrafii. În intervalul nescris am fost la New York. O conferință la Centrul Cultural românesc și alta la New York University. Prima nu a fost grozavă fiindcă eu nu am știut că publicul va fi plin de români nostalgici și înclinați spre lirism și am fost prea academică. A doua a fost foarte bună și ca discuție după. Un public aproape ca cercetare și interes. Am revăzut-o pe Ann, pe Nanette... Ann Snitow și-a extins apartamentul ei Taj Mahal cu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am respins dragostea nimfei Echo, cînd, de fapt, pe mine mă aștepta această fîntînă cum Îl aștepta pe Oedip sfinxul...) Narcis a urmat Îndemnul filosofiei grecești fără să aibă vocația echilibrului din arta greacă. Singurătatea lui secetoasă rodește doar un lirism de negație. Cu alte cuvinte, În Narcis, Sisif se contopește cu stînca. El fiind și stînca și Sisif nu se mai știe cine pe cine urcă muntele. Rictusul de pe fața sa e acum pe rînd batjocoritor și dureros, contemplația se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de datorii ? ... Și când omenirea va fi sfărâmat jugul acestui univers perisabil, învingând suferința-i atroce și moartea sa, Gloria Divinității nu se va manifesta pentru a justifica toate aceste lucruri ? Pe de altă parte, în ciuda acestei accepții de elevat lirism al cuplului aparent antinomic, viață-moarte, în una din poeziile din volumul Grădinarul dragostei, Tagore vorbește despre aspirația neînfrânată spre un Dincolo depășind diada amintită, unde se simte străin, așa cum s-au simțit și Heraclit, Leonardo da Vinci, Rimbaud, Eminescu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
forte al autorului, de care acesta abuzează până la sațietate, obligându-te să participi la joc. Această culturalizare cu forța, în final, te încarcă artistic, uneori mai mult decât poți suporta. Mijloacele folosite sunt numeroase. Sarcasmul, ironia și umorul, tensiunea extremă, lirismul, domesticul și obișnuitul, tragicul eșecului, visul și (ne)realizarea, semnificativul, aberația formulării, ciocnirea sintactică, verbul, adesea rar, grotescul, supragrotescul, până la urmă, totul este grotesc, birocratic, kafkian, folosit parcă fără discernământ, exportat nemilos, pentru a construi un tablou. Tabloul ființei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și oameni în ruină, așteptam în picioare profesorii, la fel de severi, impecabili, uitându-se la noi cu acea privire plină de repulsie ca pentru o zdreanță oarecare. Pătrunși de fiorul maiestuoasei întâlniri, am simțit că-și face loc în mine un lirism ciudat, nepotrivit înclinațiilor mele depresive, fapt ce mi-a dat de înțeles că întâmplarea, prin prozaicul ei, avea mai multă poezie decât tot ceea ce publicasem până atunci. Am pornit să notez starea de tristețe a pereților, scâncetul lambriurilor care ascundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
s-au dus în sens invers, spre predecesorii noștri? După o gaură de vierme pulsatorie de gânduri, Nilă Hagiu răspunse sec: Și ce? Ne vom citi ca înaintași ai literaturii. Și pe dată le căzu la picioare manualul Compendium al lirismului autohton. Și se văzu Nilă pe sine și Prunilă așijderea. Se citeau înapoi fără a-și înțelege versurile. Ori au greșit lungimea în adâncurile existenței, ori e vorba despre un alt trecut. Sau noi am ajuns în trecutul altora spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
inventezi!,,.âmi spuneau când aveam câțiva anișori,, Creșteam , părul mi se rărea, nu vorbeam, deși Înțelegeam aproape totul. -Ce faci dragul meu? Privesc firele de praf care Înoată În razele soarelui. Sunt ca niște viermișori. Ce-o fi Înseamnând cuvântul lirism? L-am auzit la radio. Cred că nici tata nu știe. O fi o stâncă din care picură boabe de rouă? Când eram mic miroseam a vanilie. Tata Îmi ghicește răspunsurile după felul În care ridic sau cobor sprâncenele. ,, Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]