547,468 matches
-
a făcut curaj strângând din dinți și din câteva întinsori de pas, a ajuns piept în piept cu zmeul. Nici dihania n-a pregetat câtuși de puțin și, fără ocolișuri, fasoane și fumuri de-alea de-ale ei, l-a luat din scurt la întrebări. - I-a uită-te bine. S-a trecut rana aia de sapă? - Da, s-a trecut! i-a răspuns Anghel Furcilă neșovăitor, constatând cu stupoare, dar și cu o anume stinghereală, că din tăietura urâtă ce
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
zbenghi cât unghia. - Vezi, a continuat zmeul cu același glas neînduplecat, rana din ceafă s-a închis, dar cea din suflet va rămâne până-oi muri. Știi ce-ai zis, că am coada și botul de câine? - Da', așa-l ia pe om, câteodată, gura pe dinainte și spune vrute și nevrute! - Rău, îi! - a mai mormăit nemulțumită gadina și s-a aruncat pe neașteptate asupra omului, hotărâtă să-l mursece și să-l piardă de tot. Lui Anghel Furcilă nu i-a
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
scăldat din Dunăre. De sus până jos era negru de praful înmuiat și lipicios în care zăcuse, iar hainele îi fluturau zdrențuite pe trup, de credeai că-i o sperietoare. În schimb, inima și-o simțea despovărată, ca și când cineva îi luase un pietroi de pe ea. Ba chiar, pârdalnica îi dădea zvâcnete răspicate de întremare și de bucurie ascunsă. Gata, scăpase ca prin urechile acului și din această mare și nemaiîncercată cumpănă. Viața i se deschidea, înainte ca un dar prețios, și
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
fi dărâmat cerul pe ei, cotrobăiră prin odaia unde el își făcuse veacul, sluțit de suferința neștiută, și în care nu mai intraseră de un an. Un indiciu cât de neînsemnat, le era de ajuns pentru a-i fi putut lua urma. Iar surpriza nu s-a lăsat așteptată prea mult. Sub salteaua patului au descoperit dosită cârpa curată de in cu solzii de aur înfâșurați în ea. Și-atunci, neștiutori, uluiți, neducându-i prea mult nici glagoria, s-au apucat
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
gogonată, ba mai mult, chiar o drăcovenie de necrezut. De aceea, cei cărora le-au sfârâit călcâiele și s-au înghesuit să vină și să-i vadă cu ochii lor, le-au cerut, clipind bănuitori, neliniștiți, să fie lăsați să ia solzii în palmă și să-i pipăie pe îndelete, cu toată luarea-aminte. Numai astfel , ziceau ei , puteau să-și dea, în clar, cu presupusul despre proveniența acestora... Apariția lui în faptul serii a aprins satul. De mare ce se stârnise
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
bine, tumoarea a fost îndepărtată complet, creierul curățat. Dacă va continua exercițiile și acasă, există posibilitatea ca pacienta să meargă din nou în aproximativ șase luni. Nu e recomandat nici un fel de efort, să stea întinsă cât mai mult, să ia medicamentele prescrise și să bea multe lichide. - Credeți că își va reveni? Va putea lucra din nou? întrebă soțul. - întrebarea este, cred, prematură. Să așteptăm cel puțin jumătate de an, până atunci, vă repet, nici un fel de efort. Dacă ați
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
Emil Brumaru Mai poți la trîntă să te iei c-un puf De păpădie-n aprigul văzduh? Mai știi de melci cleioși trupul să-ți aperi, Cînd stai pe-o rînă-n dosul casei vechi Ca să pîndești cum cad în cărămida Adîncii magazii, perechi-perechi, Razele-amiezii, pîrjolind omida Și-și sfîrîie
Sînt întrebat de îngeri: mai ai aripi? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7103_a_8428]
-
care ăl de sus nu vrusese să o binecuvânteze, copiii ăștia pe care îi așez precum franzelele în pătuțurile lor sunt toată viața mea și, știi tu, Adina, fiecare îngeraș este al meu înainte ca mamă-sa să și-l ia acasă, astea sunt zdrobite după naștere, văitându-se de fund și de țâțele ferfeniță, iar micuții nu mă au decât pe mine să le cânt, să le vorbesc, să le dau nițel lapte, să-i spăl și să-i iau
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
ia acasă, astea sunt zdrobite după naștere, văitându-se de fund și de țâțele ferfeniță, iar micuții nu mă au decât pe mine să le cânt, să le vorbesc, să le dau nițel lapte, să-i spăl și să-i iau în brațe...doctorii nici nu pun mâna pe ei, iar mie mi se frânge inima când le fac bagajul! O aude și acum, după ani de zile, pe Cecilia, cu râsul ei fenomenal și cu poveștile ei eroice din maternitate
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
doctorii nici nu pun mâna pe ei, iar mie mi se frânge inima când le fac bagajul! O aude și acum, după ani de zile, pe Cecilia, cu râsul ei fenomenal și cu poveștile ei eroice din maternitate, cum se ia ea de țigănci că nu se spală, cum le învață pe proastele de la țară să pună picături în ochi bebelușilor, cum se repede ca o harpie în nesimțitele astea care după ce-și leapădă pruncul se dreg pe-ascuns cu
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
ce-și leapădă pruncul se dreg pe-ascuns cu o bere și fumează ca tâmpitele în veceu, crezând că nu le simte nimeni. -Paznică trebuia tu să te faci, măi, Cici, măi, nu asistentă, râdea cu ea în fiecare săptămână, ia zi în ce tură ești mâine, că a trimis dobitoaca asta de Violeta niște bani și trebuie să mă-ntâlnesc cu unu' prin centru, pe la Lipscani, să mi-i dea... Cecilia n-o refuzase niciodată, schimba tura dacă nu se
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
mai merg la serviciu, să depind de-o amărâtă de pensie, să ajung, ferească-mă Dumnezeu, neputincioasă și să am timp liber de să nu am ce face cu el, așteptând-o pe doamna cu coasa să vină să mă ia la ea..., ei bine, de asta mă tem cel mai tare! De ce te uiți așa la mine, ce, n-am dreptate? O privise atunci cu durerea înscrisă pesemne în ochi și nu putuse decât să-i spună că să nu
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
le știe tanti chiar pe toate, mie ce mi-a pus deoparte soarta asta care ne rânduiește fiecare mișcare? -Auzi, Cristina, a sunat de dimineață maică-ta și a zis că să te pregătești, că la vară vine să te ia în vacanță, pe un vas din astea de lux, în nu știu ce croazieră, să te distrezi, să te odihnești și să te bronzezi pe punte! Ce zici, te duci? -La vară?!? Vara asta, adică? Cristina încremenise în mijlocul camerei cu un braț
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
poate exista pe lume așa ceva, ai trimis copilului ăsta bani și eu ți-am ținut locul cum am putut și o iubesc pe Cristina ca pe ochii mei din cap, dar cum să-i fi răspuns eu ei, când o luam de la școală, când mă întreba cu ochișorii ei de veveriță trecând prin mine ca lama de cuțit: -Tu de ce nu ești tânără, tanti Adina? Mămicile toate sunt tinere, dar matale ești mai bătrână.... Nu-i plăcea deloc și încerca să
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
mama Ilenei, bolnav din senin de pojar): aspectul straniu, nemaivăzut, al Lunii. Cu iarna pe terminate, afară se întunecase demult, deși trebuie să fi fost ora 7,30 - 8 p.m., nu mai mult. Nu ninsese, nu ningea. Din centru am luat un taxi spre locuința tot din Berceni - aflată însă la mare depărtare de apartamentul soacrei mele - a lui Mircea, unde familia Ciobanu era în păr: el, Rodica, Raluca, Matei și David. În taxi m-am așezat în spate și i-
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
că nu știam nimic despre fiica și nepoțica ei (nici telefoanele nu mai mergeau), că abia după aceea mă voi îndrepta spre casă. Oricum, bunica și nepotul erau bine: Radu, foarte agitat, avea încă temperatură și ținea morțiș să fie luat acasă. L-am calmat cum am putut, l-am lăsat pe mâinile bune ale curajoasei și inimoasei mele soacre și am purces la drumul cel anevoios, aproape imposibil în condițiile date, din Berceni până în centru. Nici acum, când vă povestesc
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
utopii inepte. Și chiar atunci am văzut un taxi gol cu o ușă smulsă, luminat din interior, grăbindu-se în direcția centrului; am strigat după el instinctiv, cu patosul disperării, nemaigândindu-mă că e imposibil să oprească și să mă ia. Omul a încetinit numai ca să-mi facă un semn grăitor de refuz, la care am replicat strident: "De cinci ori prețul cursei!", adică toți banii pe care îi aveam asupra mea. A șovăit o clipă, apoi a frânat, lăsându-mă
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
îi aveam asupra mea. A șovăit o clipă, apoi a frânat, lăsându-mă să-l ajung din urmă și să sar pe locul din față de lângă el. "Pot să vă las la Colței", mi-a spus. M-am bucurat, fiindcă luând-o la trap prin spatele spitalului, ajungeam ușor la strada Colței tăiată de bulevardul Hristo Botev și continuată de strada Sfinților, iar de acolo nu era mult până acasă în Paleologu. Bancheta din spate rămânând goală, l-am rugat să
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
la trap prin spatele spitalului, ajungeam ușor la strada Colței tăiată de bulevardul Hristo Botev și continuată de strada Sfinților, iar de acolo nu era mult până acasă în Paleologu. Bancheta din spate rămânând goală, l-am rugat să mai luăm două-trei persoane disperate până în centru, dacă ne fac semn; a fost de acord, și astfel mașina plină până la refuz a ajuns într-un târziu dinaintea Colței, unde ne-a depus pe toți. După ce i-am plătit așa cum ne învoisem și
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
inexistentă cu un ceas-două înainte, derutându-mi orice simț al orientării: un masiv înalt și prăpăstios, un carst, un deal negru, un pisc neregulat care îmi interzicea atât înaintarea, cât și abaterea prin părți. Înapoi oricum n-o mai puteam lua, nici la dreapta, nici la stânga, așa că am început să mă cațăr pe el din greu, nedumerit, icnind, gâfâind, ocolind peșteri de beton, dâmburi de cărămizi, costișe de moloz, trunchiuri răsucite de țevi. Mintea opacizată, rămasă mult în urma evenimentelor catastrofale, mi-
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
cumva Trecerea asta a mea, Neîngrădită de nimeni Și de nimic Dintr-o lume în alta Să arunce totul în aer. La Rhodos Era luna lui Brumar, dar soarele parcă bătea Din toate părțile cînd am ajuns în vechea cetate Luată de valul de oameni veniți de peste tot Și am coborît către mare, pe strada Socrate. Nu știam cum se cheamă, dar am ales-o Fiindcă e mai abruptă și mai îngustă decît cele Cu alte nume celebre și între zidurile
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
și trece Din greșeală prin el. Însă ea stă cuminte Și-mi zîmbește senină. E o moartă model, Care știe cum să se poarte Și ce mai e de făcut, Atîta n-a prevăzut Că în graba de a-i lua locul Cineva o va scoate pe ușă Chiar înainte de a se răci Și pînă a doua zi Va mai rămîne din ea Doar un pumn de cenușă. Sînge din sîngele meu Stau într-o singurătate aproape desăvîrșită Sînt pregătită să
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
dintr-o piațetă, care se umple spre seară de vocile copiilor, dai de murmurul micii biserici din Bogliasco, ritmând seară de seară murmurul mării. Chipurile femeilor au toate riduri candide vocea lor acoperă vocea valurilor, un drum, deasupra apei, o ia, pe lâng-un zid strălucitor, acolo, dacă te grăbești, cobori pe o mică plajă, pentru maximum două perechi, îngustă, pietroasă, cum sunt plajele pe-aici, în Liguria. Da, altceva e faleza spre Nervi, eleganta, ce te scoate, după ce ai lăsat grădini
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
se apropie, avînd în vedere în ce nevoi vă zbateți. De unde veți găsi un ajutor? Cui îi pasă de voi? Sînteți comuni și plicticoși și nimeni n-ar da doi bani ca să vă asculte sau să vă privească! Mai bine, luați aminte la sfatul meu și n-o să vă pară rău. Iată ce trebuie să faceți: mai întîi feriți-vă să fiți văzuți în public împreună și lăsați să se creadă că v-ați fi certat. Apoi, Jupînul Corb să fure
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Și i-o va da înapoi, zise Vulpea cinstită. - Nu fi toantă, Vulpeo! Nu i-o vei da, ci o vei mînca pe dată, ba apoi îi vei mai ține Corbului și o lecție de morală practică: să nu mai ia seama la glasul lingușitorilor, etc, etc... Înțeles? - Bine, dar în felul acesta, cum vom mai putea fi prieteni? - exclamară cele două dobitoace. - Ba chiar s-ar putea să ajungem să ne certăm de-adevăratelea, să ne dușmănim! - Foarte probabil. E
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]