3,986 matches
-
Goldstein, Dumitru David, Iancu Pantalon, Octavian Dumitru, născută din pasiunea și seriozitatea celor citați, membrii ai cercului rebusistic de la Casa de Cultură a sindicatelor din localitate. Tipăritura demonstrează nu numai preocuparea pentru divertisment, cât mai ales probează inteligență, creativitate și luciditate a creatorilor dar și a publicului in teresat. * 360 Lumea elevului Lumea elevului, revistă editată de școala cu clasele I-VIII Mireni, nr.4, din martie 2006, apărută cu sprijinul Consiliului local Coroiești. Tipărită la S.C.Irimpex SRL Bârlad, strada
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cei din spatele cortinei. În primul rând se evidențiază preocuparea evidentă de producere pe cale de sinteză a diverse maladii pe care să le disipeze În mediul uman și, de asemenea, disiparea acestora În mediul uman. Dacă privim cu multă atenție și luciditate la tot ceea ce se petrece actualmente pe această planetă, descoperim că lumea În care trăim devine pe zi ce trece din ce În ce mai periculoasă pentru fiecare dintre noi. Se dezvăluie astfel adevărul zguduitor despre fenomenul așa numitelor „dâre ale morții“ (chemtrails-uri), pe
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
ca niște excrescențe, „falșii gorniști”, cei pentru care exclamația gratuită ține loc de faptă. Agitația lor respingătoare are darul să întunece și mai mult un subiect care abia licărește. (Va trebui evaluat și arătat opiniei publice, cu mult curaj și luciditate, răul imens pe care l-au făcut (îl fac) României „naționaliștii de grotă”, fauna aceasta dezmățată și cu origini incerte, care a compromis se pare definitiv ideea unității românești.) Unirea la români pare să fie astăzi - formulez cu tristețe această
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
dispariția regimului comunist, în timp ce „însăilările” scriitorilor basarabeni nu au rezistat, după ’89, nici etic, nici estetic. noiembrie, 1995 Ratarea libertății Marile dezamăgiri pe care le recoltăm în anii din urmă, ca niște brancardieri ai iluziilor pierdute (răpuse), au - cântărite cu luciditate și onestitate - o cauzalitate precisă. Judecând fără parti-pris faptele și evenimentele în care am fost implicați cu toții, vom vedea că la inhibanta și dezarmanta exclamație „Nu s-a schimbat nimic, totul a rămas pe vechi!”, vehiculată de diverși sceptici de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ne-a dorit întotdeauna numai binele. Nu am obsesia diversiunilor și scenariilor, dar îndrăznesc să afirm că românii noștri verzi traversează o perioadă lipsită de clarviziune. Nu de clamarea unor lozinci avem nevoie acum, ci de ecouri bine țintite, de luciditatea unor analize, care să pună în balanță avantajele și dezavantajele tratatului, deopotrivă pentru România, pentru românii din nordul Bucovinei și din sudul Basarabiei. Rumoarea patriotică nu mai impresionează pe nimeni. Dar ceea ce deranjează mai tare este „prilejul” de care s-
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
melancolia se Întâlnesc Întotdeauna În textele sinucigașilor, pentru că Înainte de a fi un act, sinuciderea e o stare. Întinsă pe mai multe zile, șerpuind asemenea unui fluviu În câmpie, tentația sinuciderii sistematizează datele unei lumi și marchează un spațiu al doliului. Luciditatea sinucigașului e, În multe cazuri, doar instrumentul investigării unei lumi a falsei seninătăți. Drama scriitorului sinucigaș este, În egală măsură, drama unui text care și-a epuizat toate resursele și a ajuns În pragul opțiunii finale. A fi sau a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scenă, deznodământul căruia nu numai că nu i se Împotrivește, dar În direcția căruia lucrează cu tot dinadinsul. Eroul modern pare să se opună fatalității, cu atât mai mult cu cât el o percepe cu o minte rece, cu o luciditate adeseori Înspăimântătoare. Este tocmai barajul care separă două lumi: pe de o parte, a-moralismul transparent, evoluând pe o muzică mozartiană, pe de alta, confuzia insuportabilă a muzicii dodecafonice. Voința de a domina și voința de a dispărea Abordarea psihanalitică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de o sensibilitate și o fragilitate neverosimile. Jurnal atipic, caietele lui Drieu la Rochelle relevă drama unui intelectual prins În menghina istoriei și incapabil să se sustragă maleficelor tentații de a-i deveni personaj. Atipicitatea Însemnărilor lui Drieu provine din luciditatea autorului. Excepțional analist al evenimentelor istorice, el este Însă incapabil să se sustragă dezastrelor pe care, asemeni unei noi Casandre, le anunță la fiecare pagină. Ca tonalitate, Însemnările lui Drieu aparțin unui mizantrop. Încă de la primele pagini, el circumscrie aria
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să intre În slujba ocupantului hitlerist. Îngrozitoarea boală de care suferă Drieu nu e, Însă, nici neputința de a-și accepta țara așa cum e, nici incapacitatea (mai mult enunțată decât reală) de a o iubi. Incurabila lui boală se numește luciditate. Scenariul dezastrului e clar În mintea lui de la bun Început. Nici o surpriză, nici o modificare, cât de mică, a traiectului Întrevăzut cu o demonică luciditate. Și totuși, În ciuda finalului ușor de prevăzut, Drieu nu cedează. Nu renunță la malefica implicare În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nici incapacitatea (mai mult enunțată decât reală) de a o iubi. Incurabila lui boală se numește luciditate. Scenariul dezastrului e clar În mintea lui de la bun Început. Nici o surpriză, nici o modificare, cât de mică, a traiectului Întrevăzut cu o demonică luciditate. Și totuși, În ciuda finalului ușor de prevăzut, Drieu nu cedează. Nu renunță la malefica implicare În nenorocitul scenariu politic și refuză să se retragă, din spirit al onoarei, atunci când totul e realmente pierdut. Cu toate acestea, el nu se simte
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În capcana unei origini sociale aflate sub nivelul inteligenței sale. Sentimentul de inferioritate, care mai târziu Îl va transforma Într-un fel de Rastignac (dar un Rastignac anemic, lipsit de energia parvenitului), lucrează constant asupra psihicului său ultrafragil. Amestec de luciditate („am caracter, dar numai În lucrurile mari”) și de bovarism bine temperat, el oscilează Între extreme - și numai Între extreme -, navetând cu o deconcertantă nonșalanță Între cele mai nobile sentimente umanitare și mizantropismul social. În practică, aplecarea sa spre dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care rămâne poziția, nu opera. Sentimentul dominant al jurnalului lui Pierre Drieu la Rochelle e ricanarea. O furioasă neputință ce proiectează necontenit imagini În care el, triumfător, Își contemplă dușmanii prăvăliți În țărână. Previziunile sale istorice sunt de-o cumplită luciditate. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor le-a confirmat Într-o proporție covârșitoare: „... ce-aș mai vrea să văd mutra tipilor de la N.R.F. și de la Figaro, a găștii demagogilor, a jidăniei și a tuturor celor care m-au umilit și m-au
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
câteva ori, ea plutește ca o uriașă aripă neagră deasupra Întregului text. Sub forma timidității excesive, maladive, la Început („Mă simțeam bolnavă. Nu puteam vorbi dacă Îmi adresa cineva cuvântul. Vocea Îmi era Înțepenită În gât, năclăială și câlți.”), a lucidității cucerite mai apoi, dar cucerite doar spre a mai crea un handicap. Limitată prin datele biologice, Sylvia Plath suferă cumplit că Într-o lume din care convențiile Încă n-au dispărut (suntem În anii ’50) trebuie să poarte povara, umilitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În Jurnalul Sylviei Plath pentru că, Într-un fel, ea e echivalentul ultim al morții. Jurnal al unui ucigaș, caietul de Însemnări intime captează Întreaga tensiune a sensibilității care, Înainte de a se exprima pe sine, exprimă o incomodă relație cu lumea. Luciditatea - reală, excesivă, sufocantă - nu o ajută, totuși, să stabilească un raport corect cu exteriorul, ci pentru a tulbura și mai mult datele unei probleme sortite să nu-și găsească o finalitate acceptabilă. Nerăbdarea animalului tânăr e dublată de calculul rece
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
al scriitorului, măcar unul binevoitor. Însă tocmai prezența presimțită a cititorului Îl va obliga pe autorul de jurnal să pună o surdină fantasmelor sale debordante. Intră În acest sentiment complex și teama de ridicol, și pudoarea, și acel dram de luciditate (Béatrice Didier Îl numește „pesimism”) iscate de solitudinea permanentă, sau de scurtă durată, În care autorul de jurnale intime se plasează de bunăvoie. Construindu-și autoportretul, scriitorul va avea grijă să ofere măcar senzația obiectivității, dacă nu certitudinea acesteia. Abundența
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scrie au jour le jour, autorul de jurnale intime și-ar trăda vocația. Pentru că există o vocație a autorului de jurnale intime, așa cum există o vocație a poetului ori a romancierului. Eșecul unui Camil Petrescu provine și din prea marea luciditate care-l Împiedică să Împingă mărturisirea până la ultimele consecințe. Dimpotrivă, excelența jurnalului lui Gide e dată de o Îndrăzneală de tip special, pe care a știut să o exerseze magistral de-a lungul Întregii sale vieți. În felul acesta, am
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
zona cărții, a muncii la suprafață, În aceea a ascunsului, a muncii pentru sine, scriitorul devine victima prejudecăților sale. Actul de fundamentare a jurnalului intim este un pact cu viciul: cel care știe că vorbește fals este de-o extremă luciditate. Precizia descrierii provine din mecanica transpunerii trăitului. Scriitorul de jurnale e prea puțin atent la cum transcrie: legea de aur Îi cere să se observe doar În raport cu ceea ce scrie. Psihanaliștii cred că orice demers analitic se revendică principiului plăcerii. Discursul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lăudat-o pe Yourcenar în multe conferințe ținute în Europa). Ceea ce nu s-a întâmplat încă este convertirea feministelor. Adeptele feminine ale lui Yourcenar sunt puține și la distanță una față de alta, și atunci când există nu-și motivează opiniile cu luciditate. Dacă criteriul este femeie de statură literară națională și internațională, atunci numărul de admiratori este încă și mai mic. Modificați situația încă o dată la feministele lesbiene, și începe strigătul de război pentru toate motivele pe care le-am enumerat în
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
încercări de a o răsturna 16. Pe scurt, cum observa unul dintre cei mai fini cititori, Petru Creția, în cadrul fundalului compus din esențe, greutate au mai puțin elementele arhetipale, mitologice ori transcendente, cât o anume senzualitate amară, echilibrată de o luciditate care se impune prin chiar conștiința limitelor ei17. Transferate în registrul estetic, analizele semnificațiilor de tip dublu ale mesajului yourcenarian deopotrivă documentare și vizând esențialul au fost reluate în observațiile despre relația dintre limbajul istoric și discursul literar. Urmărind modul
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dușmanul nostru, dar cineva, Doamne Dumnezeule, cineva!". Acestui personaj livresc Michel Tournier i-a adăugat elemente surprinzătoare prin alăturarea lor, și anume proustianismul metodei de introspecție folosit până la dimensiunea unui stil în log-book și donquijotismul momentelor sale de pierdere a lucidității. Spontana apariție a unor halucinații îl face să devină circumspect, de unde și brusca sa hotărâre să se organizeze, să-și administreze "noua proprietate" insulară, dobândită involuntar. Acesta e de fapt momentul în care intențiile de parodist ale lui Michel Tournier
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fond, romanul parodic, așa cum l-am analizat pornind de la forma antică și până la cea mai apropiată contemporaneității, adică postmodernă, se afirmă întâi drept un depozitar al conținuturilor precedente, modest sau arogant "explorator" prin textele altora. Abia apoi își exhibă cu luciditate caracterul convențional, artificialitatea. În majoritatea cazurilor avute în discuție, se observă limpede cum romancierii caută să-și precizeze modelul (modelele) pentru a-și etala ulterior distanțarea față de el (ele). Iată de ce orice încercare de definire a parodiei romanești trebuie să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
înregistrată de magnetofon, că este un arivist care încearcă să obțină foloase din Occident prin acest act de trădare a patriei. Rubin consideră că activitatea agenților secreți sovietici este justificată. În contrast cu miopia politică a lui Rubin, apar judecata nuanțată și luciditatea lui Nerjin. Filologul germanist, având o conștiință de om sovietic, vede încercarea lui Volodin ca pe o tentativă de a lăsa bomba atomică Occidentului. În fanatismul său, Rubin ajută voluntar tocmai regimul care îl persecută și pe el. Nerjin înțelege
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
România avea să fie „pierdută”. Conducătorul statului român a dezvoltat un fulminant atac la adresa Înaltului Comandament german în privința modului în care nu a știut și nu a reușit să organizeze apărarea României, pentru ca, finalmente, să cuteze a prevedea cu deplină luciditate: „/.../ Fără Mareșalul Antonescu, România ar fi poate astăzi o jertfă a anarhiei și a puterilor dușmane Germaniei”. Era însă prea târziu. Pe front, în zona Iașilor sau în Basarabia, eșecurile se țineau lanț, iar la București mecanismul loviturii de stat
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
la educatul-adolescent. Prin relația metacogniție-autoeducație se afirmă rațiunea de a găsi modul calitativ, eficient, de succes, de a obține un maximum de bine individual și social, la nivel de valori (fericire, sănătate, realizare profesională și familială, integrare, armonie, echilibru, frumusețe, luciditate ș.a.) prin "iscusința de a te șlefui; șlefuirea de sine" (V. Pavelcu), prin apelul la "educatorul din tine/din sine", pe măsură ce educatorul formal își diminuează progresiv rolurile inițiale (mai ales începând cu preadolescența). Literatura (anglo-saxonă) a problemei identifică multipli termeni
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
descoperi atât excelența, cât și imperfecțiunea. El riscă să se îndepărteze de corectitudine însă atunci când este sever sau, din contra, indulgent. Spiritul critic poate lua forma cea mai nobilă atunci când ia în vizor propria noastră persoană: autocritica. Aceasta duce la luciditate, la revizuirea judecăților. Ea îi încurajează pe cei timizi și îi face umili pe cei orgolioși (pe cât posibil). În alt sens, spiritul critic are ca obiect purtarea oamenilor și mersul societății. El semnifică critica morală și socială. Cuiva i se
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]