3,374 matches
-
conștientul nostru rătăcit, nu mai puțin derutant este și exercițiul postmodern de interogare a propriilor resorturi ficționale și a cons trucției narative, pe care Emmanuelle Pireyre le face și le desface sub ochii noștri. Feeria generală apare ca un dispozitiv ludic polivalent, un soi de instalație de artă contemporană în care urme de creație și sensibilitatea autentică se pierd în sofisticate ramificații de calculatoare și jocuri video, ce își trimit imagini în oglindă, ca o fic țiune reală sau o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
narațiunii nu înseamnă nicicum redeschiderea unei noi ere balzaciene, ci o reinventare a povestirii, așezată acum în tipare dezinvolte, insolente, inedite, minimaliste, impasibile, în care resorturile psihologice tradiționale sunt ignorate, dacă nu chiar complet răsturnate, pînă la absurd. Umorul, spiritul ludic și plăcerea provocării cititorului, a demontării tuturor pactelor de scriitură și lectură fac, de asemenea, parte din această postmodernă "înviere" a romanului francez. Deși nota dominantă a reprezentării trupului la cei trei autori asupra cărora se oprește cu predilecție (Toussaint
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acceptabil sau nu, avea întotdeauna ceva captivant de spus, deși scepticismul în legătură cu posteritatea lui a fost frecvent și sever manifestat. Și-a protejat dreptul la orice libertate prin auto-poziționarea marginală față de curentul dominant, explicație suficientă pentru "stilul său provocator, eclectic, ludic, apocaliptic", cel care îl practică fiind, tocmai de aceea, inconturnabil, inclasabil, stilul său "seducător", recunoscut chiar și de unii din cei mai necruțători critici ai săi, asigurându-i impactul care îi aduce adeziunea unui public, adică a factorului care, finalmente
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
povestiri fără ca acest lucru să conducă la injustiție 126 (consecință pe care Habermas o reclamă din abolirea principiilor tari). Intervenind în această triadă discursivă, Hassan afirmă că accentul lyotardian pe diferend și incomensurabilitate în domeniul discursurilor noastre, precum și inserarea metaforei, ludicului, dorinței sau puterii în interiorul raționalității postmoderne sunt în concordanță cu propriile sale opinii în legătură cu postmodernitatea și cu discursivitatea sa proprie. Cu toate acestea, consideră că Lyotard nu a dus până la ultimele consecințe, în special de ordin moral și politic, concepțiile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-se pe asemănările dintre ele. Astfel, postmodernismul, susține Eagleton, se referă la o formă a culturii contemporane sau la un stil cultural ce "reflectă ceva din această schimbare epocală, într-o artă lipsită de adâncime, descentrată, lipsită de fundament, autoreflexivă, ludică, derivată, eclectică, pluralistă, artă care relativizează granițele dintre cultura "înaltă" și cultura "pop", ca și între artă și experiența cotidiană"141. De partea cealaltă, postmodernitatea trimite la o perioadă istorică specifică, fiind în special un stil de gândire care își
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care rezultă din proclamarea discontinuității dintre modernism și postmodernism, precum și de concentrarea pe un discurs mai pozitiv, care urmărește importanța și avantajele continuității dintre cele două curente. De asemenea, Best și Kellner subliniază și existența unei distincții între discursul postmodern "ludic" ("ludic postmodern discourse") și cel "de opoziție" ("oppositional postmodern discourse"). În timp ce postmodernismul de opoziție construiește noi forme de critică, de schimbare socială și discursivă, postmodernismul ludic este ironic, eclectic, pluralist, subiectiv, promovând un relativism excesiv ("anything goes"). În completarea celor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
rezultă din proclamarea discontinuității dintre modernism și postmodernism, precum și de concentrarea pe un discurs mai pozitiv, care urmărește importanța și avantajele continuității dintre cele două curente. De asemenea, Best și Kellner subliniază și existența unei distincții între discursul postmodern "ludic" ("ludic postmodern discourse") și cel "de opoziție" ("oppositional postmodern discourse"). În timp ce postmodernismul de opoziție construiește noi forme de critică, de schimbare socială și discursivă, postmodernismul ludic este ironic, eclectic, pluralist, subiectiv, promovând un relativism excesiv ("anything goes"). În completarea celor două
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
curente. De asemenea, Best și Kellner subliniază și existența unei distincții între discursul postmodern "ludic" ("ludic postmodern discourse") și cel "de opoziție" ("oppositional postmodern discourse"). În timp ce postmodernismul de opoziție construiește noi forme de critică, de schimbare socială și discursivă, postmodernismul ludic este ironic, eclectic, pluralist, subiectiv, promovând un relativism excesiv ("anything goes"). În completarea celor două distincții propuse, se adaugă încă una, între postmodernul văzut ca un marker temporal, desemnând ceea ce urmează după modernism și postmodernul ca marker filosofic, ce accentuează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
avangarda ar desemna mișcările de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile avangardiste... În pofida acestor "contaminări" semantice, Hassan nu crede că postmodernismul ar reprezenta avangarda secolului nostru și realizează chiar o enumerare de teoreticieni care au făcut în lucrările
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
față de curentul intelectual dominant francez, atitudine ce i-a conferit suportul unei inegalabile libertăți de interpretare și de mișcare între domenii precum filosofia, economia, sociologia, literatura, mass-media etc. De aceea și stilul surprinzător pe care l-a profesat eclectic, provocator, ludic l-a făcut recunoscut pentru ceea ce se cheamă "efectul Baudrillard": scrierile sale ori au făcut mulți adepți, transformându-l într-un "guru" al contemporaneității, ori au dat naștere unor critici dure, care le-au anihilat orice pretenție de relevanță. După cum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
viteza schimbărilor teoretice, ci și la cele sociale, politice sau mediatice. Mai mult decât atât, Baudrillard nu a scris nici pe departe didactic, urmând un fir roșu al argumentelor coerent întrețesute dimpotrivă, argumentele sale au fost considerate de cele mai multe ori ludice și au fost constant ținta unui "criticism vitriolic" (Richard Lane). Cărțile sale, alături de numeroasele articole pe care le-a publicat periodic au dezvoltat o serie de idei care au dat naștere multor controverse legate, de exemplu, de afirmații de tipul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de seducție și de ceea ce s-ar putea numi o "analiză fatală" (la care Rojek și Turner adaugă și o "analiză voioasă", în sensul apropierii de Nietzsche și a considerării reflecțiilor baudrillardiene despre lumea modernă ca deținând o componentă exuberantă, ludică și destructivă). În aceeași manieră, Rojek și Turner consideră că "nu avem nici o îndoială că [Baudrillard, n.n.] reprezintă o figură importantă. Importantă nu doar în sensul lumesc că mulți oameni îi citesc lucrările și îi discută argumentele, ci importantă într-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acest fundal este aceea a relației modern postmodern. Pentru foarte mulți comentatori, America (o lucrare în care termenul de postmodernism apare o singură dată, atunci când este descris hotelul Bonaventure: "Arhitectura pur iluzionistă, gadget spațio-temporal, se mai poate numi oare arhitectură? Ludică și halucinogenă; aceasta să fie oare arhitectura postmodernistă?"499) reprezintă argumentul fundamental pentru a susține ideea conform căreia Baudrillard nu a construit o teorie articulată asupra conceptului de postmodernism și a utilizat de cele mai multe ori termenul de modern drept cadru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în care predomină regula jocului "hors-sens", instituind un fel de potlatch al semnelor. În această decentrare a sensului, scriitura radicală, rod al gândirii radicale, este eliberată de obsesia pentru conținut, sens și finalitate, Baudrillard privilegiind scriitura ironică, poetică, aluzivă și ludică în detrimentul oricărei tratări sistemice și constrângătoare a vreunui subiect. Ca și ceilalți scriitori postmoderni, Baudrillard caută tipuri de scriitură și procedee discursive radicale, diferite de ale scriitorilor moderni, atât pentru a se plia vitezei schimbărilor din contemporaneitate, cât și pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
căci ea operează o deplasare a polilor. Orice discurs trebuie să aibă întotdeauna drept axiomă coerența, iar seducția aduce înăuntrul lui dezordinea [...] În sens mult mai larg, seducția este o sfidare care dejoacă toate puterile, în măsura în care introduce indeterminarea, hazardul, aleatorul, ludicul. Seducția reabilitează aparența"554. Această relație dintre seducție și manipularea aparențelor a fost sesizată și de Lionel Bellenger, care notează că "pentru Jean Baudrillard, seducția înlătură realitatea și manipulează aparențele. Ea nu este o energie, ea ține de ordinul semnelor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în romanul Northanger Abbey (1817). De asemenea, se poate observa că un parcurs asemănător prozei de teroare incipiente avusese o altă specie a genului epic, epopeea: primul exemplu din spațiul românesc este unul de antiepopee, redactată într-un stil deopotrivă ludic și parodic. Sugestivă rămâne și sintagma poemation eroi-comico-satiric, plasată, pompos și sarcastic, drept subtitlu la Țiganiada de autorul acesteia, Ion Budai- Deleanu. Mutatis mutandis, efecte parodice asemănătoare sunt degajate de primul nod terifiant din romantism: capitolul Stafia din romanul Elena
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acolo, scânteiau lângă ușă". Spre surprinderea eroului, care pipăie tabloul, "rama era intactă și neclintită pe perete, dar mâna n-a dat peste pânză înlăuntrul ramei a pipăit numai peretele gol și aspru". Începe, astfel, un joc tenebros, în care ludicul pare a fi doar anticamera nebuniei perceptive: "Am sărit să prind drăceștile lumini și luminile au săltat alături. Ochii, de prinși acum cu întunericul, deslușeau și-un veșmânt alb, lipindu-se de zid, făcându-mi față. Încă o dată m-am
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
seama că majoritatea lucrărilor cu astfel de subiecte au fost până de curând dominate fie de criticile materialist-istorice în Est, fie de cele ale unor epistemologii pornite din științele naturii sau filosofii ale științei de factură pozitivistă, neokantiană, structuralistă, neotomistă, ludică și altele din Vest, putem înțelege și diferențele față de tradițiile care pledează pentru îmbinarea cunoașterii cu fantezia, imaginarul, poeticul în genere. Guénon susținea fondul spiritual conținut de procesele amintite, care este rezumat în Principiile supreme păstrate de tradiții. Acestea sunt
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
anvergură, dar opera lor constituie un reflex relevant al faptului monden și încărcăturii sale simbolice. Devin relevante în acest sens scenele de cabaret desenate de un critic de artă-grafician precum Sigmund Maur cu o certă notă caricaturală-șicanantă, de un demonism ludic, picant sau cele satirice ale lui Theodorescu-Sion, o parte publicate în revista umoristică Furnica. Poate cea mai concludentă contribuție în acest sens o are Mișu Teișanu, care se bucură de o glorie efemeră în epocă pentru picturile sale senzuale, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stă aplecată peste gâtul tânărului abandonat festinului canibal. Unul dintre acești vampiri femeli privește dezabuzat, o melancolie generată poate de o sterilă sațietate, roșul de sânge și vin al buzelor și floarea prinsă în păr nu mai reprezintă acordul unui ludic plasirist, campestru. Tumultul carnasier, febricitat al corpurilor care aglomerează scena camuflând corpul victimei intră în contrast cu aerul de expectativă dezolată a vampirului izolat. În cronica pe care i-o face lui Theodor Pallady cu ocazia expoziției de Ateneu din 1913, Arghezi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lor ancestrale, în amestec cu folclorul românesc. Răzvan și Vidra (1867), drama romantică de inspirație istorică a lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, aducea, în prim plan, un erou romantic, înnobilat de înzestrările naturale, dar și de curaj, demnitate, inteligență etc. Spiritul ludic, iluminist, al lui Ion Budai-Deleanu "jucăreaua" sa, Țiganiada era lăsat în urmă. De altfel, "poemationul eroi comico-satiric" al lui Ion Budai-Deleanu este descoperit prea târziu pentru a avea consecințe imediate în plan literar. În pictură apar mai puțin țigani sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Vermont, cu părul împletit, cu brățări pe mână, cu un brâu roșu, cu salbe de galbeni la gât, împrumută adesea o frumusețe Jugendstil, marcată printr-o exuberanță senzuală și o vitalitate care dobândește și o notă de frivolitate, de ludic erotic, libertate consfințită cutumiar în cadrul acestei etnii. Vermont își dirijează modelul pentru a obține poza unei senzualități convenționale, spre deosebire de Cecilia Cuțescu-Storc,k care îi conferă modelului o totală libertate, în linia unei dezinvolturi pe care o scontează, fotografiind acel gest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
presiune a modelului (pe cale de a fi trădat prin sublinierea până la parodie convențiilor lui). Avem de-a face cu o poezie și o proză decadentă second hand, față de care se insinuează un spirit critic, decelabil prin ecart ironic, printr-un ludic provocator, prin cultivarea unei poetici a antisublimului, a unui antisentimentalism anticalofil și a unei deconstrucții parodice a unei anumite estetici. Felul în care este tratat un personaj precum Salomeea servește ca turnesol mutațiilor estetice care au loc. Cel care-i
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
conte cruelle à la Villiers de l'Isle Adam sau Catulle Mendès devine emblematic, dat fiind faptul că Salomeea chintesențializează cruzimea asociată artei, fie ea și coregrafice. Scriitorul debutase sub semnul unei deconstrucții a simbolismului în formula unor prozopoeme cu ludicul și în spiritul avangardei, Figurile de ceară, în 1912, iar Salomeea apărea în 1915 la Tipografia G. Ionescu. Pe frontispiciul volumului se află o reproducere după un tablou pe care-l găsim și la Pallady, Nud (nedatat, nesemnat, ulei pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
neliniștitoare [...]"542. Cu toate acestea, criticul subliniază dominanta decorativismului Secession în poezia lui Maniu. Neobizantinismul lui Adrian Maniu rămâne, de cele mai multe ori, un hieratism strict "plastic", "formal", fără implicații transcedentale [...]"543. Oricum, notele expresioniste prezente printr-o vitalitate cu accente ludice abia adie în poemul Salomeea, aflat la răscruce de direcții literare. Salomeea lui Maniu relevă destul de rapid filiația pe care și Călinescu i-o precizează, simbolismul pierrotesc cu accente ludice al lui Jules Laforgue, stabilind în același timp și un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]