2,817 matches
-
Și știai ce te-așteaptă... Această figură dă ofițer venea, s-așeza cu fundu’ pă birou și scotea de acolo trusele lui, dă sârmă Împletită, dă fel dă fel dă obiecte cu care să te bată bine, până când te lăsa lungit... El un singur lucru spunea: „Dă ce, mă, nu vrei să vorbești cu tovarășu’ căpitan sau cu tovarășu’ maior anchetator? Ce, tu vrei să-ți bați joc dă ei?”. Și să punea cu bătuta pe tine până când te leșina... Suna
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la cap.“ Dintre destulele texte pline de haz aflate în filele revistei reținem „Hora colectivității“ (a afaceriștilor din partidul liberal), la fel de actuală atunci ca și acum, dacă nu cumva mai actuală: „Hai să dăm mână cu mână / Cei ce suntem lungi de mână, / Să-nvârtim hora hoției / Pe averea României. / Cei cinstiți dintre noi piară, / Numai hoți să fie-n țară, / Între noi să nu mai fie / Nici un om de omenie.“ Invitat, la începutul anului 1895, de către foarte bunul său amic
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
galeria Senatului, în zilele de mari dezbateri, era Ion Deșliu. Om independent, fără idei hotărâte, așa după cum erau cei mai mulți pe vremea aceea, puțin cam dezordonat și, bineînțeles, nu om de mâna întâia, Ion Deșliu făcea multe zile amare guvernului. El lungea discuțiile, el cerea cuvântul la toate legile, la toate articolele, propunea tot felul de amendamente, el vorbea contra închiderii discuțiunii, el cerea votul cu bile, el punea guvernului toate piedicile cu putință, el făcea obstrucțiunea. Era un luptător hotărât, un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
erau ocupate până în stradă; bineînțeles, cei de la periferie nu mai vedeau nimic din ceea ce se petrecea pe scenă. Aveau numai mângâierea că au putut găsi un loc la Union După sfârșitul reprezentației în toate serile un lung șir de trăsuri lungeau Podul Mogoșoaiei până la Herăstrăul vechi. Aceasta era grădina la modă unde se petreceau toate chefurile cele mari ale bucureștenilor. În capul convoiului era I.D. Ionescu cu amanta lui, apoi în celelalte 4-5 trăsuri toți prietenii (?) de vreme bună ai artistului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un giulgiu cu margini aurii și albe și cu steaua în șase colțuri; acoperămînt vechi, pătat de ceară, murdar. Mișu era culcat pe covor, fără pernă, învelit pe față. Prin mantie i se profila pieptul bogat și prindeau contur coapsele. Lungită lîngă el, nevastă-sa, Ghizela, îi mîngîia brațul stîng, bolborosind, cu ochii închiși, versete din psalmi. Într-un monolog paralel, mama lui Mișu repeta, cu o voce bătrînă și amară: „Mișulică, dragul meu!... Cînd s-a mai pomenit ca un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-și scurteze vizita. *„Cu bine, la revedere, ciau, de-acuma pe mîine!”, striga, din poarta tipografiei, o lucrătoare, către colega ei care rămăsese cu cîțiva pași în urmă. Prisosul de vorbe a devenit ceva obișnuit. Unii / unele cred că astfel (lungite ca-n Stan și Bran) despărțirile devin mai interesante. Colega de care am amintit i-a răspuns cu un triplu bai (bye). Noroc că nu știa rusește, nemțește, chinezește! În cimitir, de Duminica Floriilor, mătușa Marința mi-a măr turisit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și-a făcut apariția C.V. Toma. Fizic, acesta e un tip remarcabil: înalt, față deschisă, păr bogat, arată mai bine decît actorii teatrului local. Cred că e și mai dotat pentru această artă decît mulți dintre ei. Ce să mai lungesc vorba: un histrion! îmi amintesc că la promovarea în funcția de secretar cu propaganda la județ, prin săltarea de la Onești, cîțiva comentaseră că „îi prea mare pălăria pentru capul lui”, convinși că „n-are să reziste”. S au înșelat. A rezistat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un tratat de metafizică abstrusă”. Mă îndoiesc că, de data asta, de vină a fost doar oboseala mea. Mihai a devenit pretențios și foarte didactic. Lucrul se observă începînd de la pronunția pedantă a unor cuvinte: de pildă, „filosofie”, accentuînd și lungind siflanta. Apoi, el, care a reacționat aproape de fiecare dată negativ la introducerea unor concepte noi, suspectîndu-le de modernizări forțate, le utilizează acum ostentativ, voind să arate, probabil, că, vezi, „și noi le știm”. Să adaug la acestea gravitatea ce-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
primit numai fiindcă ești bucovinean”, i-ar fi spus Geo Bogza lui Mircea Motrici, care, după două ore de convorbiri cu scriitorul, vrea (îmi zice) să scoată „o carte”. Îl sfătuiesc să scrie mai întîi o evocare, să nu se lungească, să nu se dilueze. Neîndoielnic, prahoveanul Bogza are mistica Bucovinei, pe care eu, născut acolo, n-o am. Pe un exemplar din Cartea Oltului, i-a dat lui M.M. următoarea dedicație: „Dacă Oltul ar fi știut cît de frumoasă-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vor putea auzi și ei „adevărul crud” de la noi. * Din cauza izolării, păsările care ajung în insula Aldabra nu mai pot să zboare, spunea comentatorul unui film științific. La fel și noi... De aceea, ca-n versul poetului clasic: „Ți se lungesc ochii a drum”. *Sînt unul din cei circa 150 de curioși care au mers la întîlnirea cu Ana Blandiana și Romulus Rusan și au plecat dezamăgiți. Vinovat a fost organizatorul, Sergiu, care nu-și pregătește ieșirile în public. Fiind iarnă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la voi: am auzit de glasnost, de perestroika, ce v-au adus ele?» «Nu-i chiar ușor de explicat», a răspuns Laika, după un moment de reflecție: «Uite, înainte, lanțul de care eram legată avea 3 m, acum a fost lungit cu încă 3. Altfel se vede viața!» Terminînd, Laika îi întoarce întrebarea: «Dar la voi, mă rog, cum e? Se vorbește de îmbunătățiri ale traiului, de succese ale revoluției agrare etc.» Isteț nevoie mare, Grivei a mîrîit următorul răspuns: «La
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
autorul Tărîmului pustiu a răspuns: înseamnă „Doamnă, trei leoparzi albi stau sub o tufă de ienupăr”. Astfel, ar putea renunța la efortul, nu o dată penibil, de a și justifica obscuritățile din propriile texte. Și criticii (mai ales cei deprinși să lungească „pelteaua”) ar avea ceva de învățat! *Azi am vorbit cu Liviu Dănceanu despre muzică, unt și țigani. În viitor, Uniunea Compozitorilor - mi-a spus - va achiziționa doar creații pe teme date: frumusețea Canalului, măreția Transfăgărășanului etc. În privința aprovizionării, în București
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu fundație bibliografică solidă? în fața teoreticianului blockhausurilor critice, îmi apăr sărăcia disociind (pentru uzul meu) între „mare” și „masiv”, „gros”, „compact”. Cea mai bună lecție de economia creației e Biblia, unde cărțile și capitolele sînt scurte. Pe mine, ca să nu lungesc vorba, gustul mă împinge către fragment, miniatură, figurină. *Inițial, am crezut că are (ca să mă exprim în felul ei) une sorte de malaise, într-o formă recurentă. S-a oferit să mă conducă o porțiune de drum prin parc. Era
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu mă urnește, nimic nu mă atinge, caut să trăiesc o sută de ani. M-am obișnuit să-l pun mereu pe nu înainte: „cutare nu se poate, cutare nu se poate!” Trimiterile mele la fabula cu plăpumarul („Nu te lungi pe cît n-ai, / Ci te-ntinde pe cît ai!”) i se par „absolut nepotrivite”. Astea-s vremuri să-ți cauți motive de inhibiție? Cui folosesc austeritatea, „eroismul răbdării”? E ceva în care ne lăfăim? „Mîine-poimîine ai să te îmbolnăvești
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să nu aflu cât de curând ceva despre sătucul meu. Sperând că sunteți sănătoși, nu mai Întreb ce mai faceți pentru că Îmi Închipui, după cum și despre mine pot zice „idem”. În orice caz, săptămânile, zilele și ceasurile nu mai sunt lungi ca În vremurile, tot ale noastre, dar de altă dată. Înainte chiar cu câțiva ani - să zic zece - timpul era generos. Trăgeai de el și se lăsa Întins. Acum a devenit atât de rigid și neîncăpător că mă sperii. Mi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pe ici pe colo la câte unul. Și mi-au dat formulare pe care le-am completat rapid, ca nu cumva să se răzgândească. Și așa, ziceam eu, am reușit. V-aș spune cum am reușit, dar nu vreau să lungesc vorba prea mult. Pentru că orice alternativă are un rezultat nefavorabil și dezastruos în țara noastră, când îndrăznești să ceri drepturile omului. În paranteză fie spus, aș fi cerut și drepturile câinelui, dar îmi era frică ca nu cumva să mă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de pâine, de viață civilizată, de libertate și drept de decizie cel puțin în problemele sale intime, care l privesc și-l interesează direct. Stimată redacție, îmi cer iertare pentru această scrisoare mamut, pe care tot aș vrea s-o lungesc pentru a spune tot ce ardea mai aprig în sufletul meu. Dumneavoastră veți decide asupra oportunității citirii ei integrale sau fragmentare. Stimulată de gândurile cuprinse în scrisoarea lui Alexandru Danciu, am vrut să adaug și eu câteva aspecte care vin
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
tot ceea ce poate însemna glorie și avantaje de tot felul, alții sunt aruncați în stradă. Dacă așa ceva se poate chema libertate și egalitate, atunci eu accept că sunt lipsit de cel mai elementar discernământ. Domnule Vlad Georgescu, m-am cam lungit cu vorba și poate că am abuzat de timpul acordat corespondenților dumneavoastră din țară, așa încât mă opresc aici, în speranța că poate voi mai îndrăzni să vă scriu. Fost salariat al Ministerului Industriei Alimentare, azi pensionar, [iulie] 1983, difuzată la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
conștient de niște inconștienți. Noi, mai ales în așa-numita epocă a anilor-lumină, ne mulțumim să avem pâine, chiar dacă e tare sau mucegăită, să avem carne, chiar dacă e grasă, cu mult os sau eventual alterată; să avem lapte, chiar dacă e lungit cu apă sau conține agenți patogeni; să intrăm în locuința nouă, chiar dacă nu e complet terminată; să acceptăm să mergem pe jos la serviciu din lipsă de combustibil pentru mijloacele de transport în comun; să acceptăm condiții neigienice pentru copiii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vioi luminați de o inteligență nativă, care te impresiona prin întrebări sau răspunsuri scurte și foarte lămuritoare. Știa absolut tot ce se întâmplase în România, auzise de eliberarea legionarulor din lagăre, i-au povestit și ei câte ceva, dar fără a lungi prea mult vorba. La sfârșit Comandantul îl întrebă dacă a trecut cumva D-nul Profesor pe la el. Profesorul era Boian. Nu trecuse pe la Țăranu, care îi conduce într-o cameră, destinată pentru ei, unde au putut să se curețe pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mi-a spus că o să am ceva de făcut peste patru zile. Am fost de acord. Aveam de gând să lămuresc și detaliile legate de permutări ca să nu se ivească ulterior cine știe ce probleme, dar gândindu-mă că discuția o să se lungească, am renunțat. Documentele erau în ordine și remunerația stabilită. N-aveam de ce să mă îngrijorez. Pe lângă asta, bătrânul evitase Agenții ca să nu se scurgă secretele, așa că mai bine ocoleam și eu orice discuție fără rost. Nu-mi plăcea deloc individul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu mă pot abține nici acum. Prea m-am obișnuit cu ea. Mă înnebunește numai mirosul și-mi amintește de copilărie. Pitic își privi Rolex-ul. Aș fi vrut să aduc iar vorba despre ușă, dar m-am gândit că ne lungim prea mult, așa că am renunțat. — Nu prea mai avem timp la dispoziție. Te-ai mai relaxat? mă întrebă Pitic. Un pic. — Să intrăm în subiect atunci. După cum ți-am spus și adineauri, am bătut drumul până la tine ca să-ți dăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vorbind. — Și ce zicea? — Nu-mi amintesc. Oricum, nu spunea ceea ce spune un om obișnuit care se trezește vorbind singur. Nu prea știu cum să-ți explic, dar pentru mama avea o mare însemnătate tot ce spunea. — Însemnătate? — Da, pentru că lungea sau scurta cuvintele folosind un accent aparte. Ba ton mai ridicat, ba mai coborât... ca șuieratul vântului. În timp ce priveam craniul din mâinile ei, am mai scotocit un pic printre amintiri. Ceva m-a frapat și-am zis: — Cânta, deci. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ulise spune că acest lucru nu este posibil, deoarece el a făurit patul, iar unul din picioarele lui este un măslin viu. În acest fel, Penelopa, se convinge că cel dinaintea ei este Ulise. Se spune că zeița Atena a lungit durata acelei nopți pentru ca cei doi să-și povestească unul altuia toate prin care au trecut. MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE 162 Date generale despre lăptișorul de matcă Biochimia, farmacologia și medicina nu cunosc o substanță mai valoroasă decât lăptișorul de
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
de decupare în secvențe și printr-o anume tehnică a frazării, povestirile descoperă lumea fără menajamente. Multe proze sunt apropiate, din punct de vedere stilistic, de eseu. Volumul Într-o singură dimineață (1999) a fost alcătuit din povestiri nu mai lungi de șase pagini, între care sunt dispuse „antracte” propunând moduri de reorientare a lecturii. Ariile de interes aparțin realității imediate, citadine, fără localizări; povestirile au, în general, o structură liniară, explorând trăirile obscure ale unor ființe obișnuite, ale unor oameni
DRUMUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286884_a_288213]