22,583 matches
-
și umblă prin casé ținîndu-se cu mîinile de cap. Céuté un fes prin dulap și și-l puse, pentru cé obosise sé mai ținé mîinile. Nici nu-și dédu seama cînd trecuse timpul și se auzi strigat de mama la mîncare. Aruncé fesul și se Încélțé. MÎncé repede și se-ntoarse la oglindé, ca sé termine odaté cu pérul. Ajunse primul la autobuz. Abia dupé ce aștepté mai mult, Începuseré sé viné și ceilalți. Se așezé mai În fațé, ca sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de Îndaté ce Își reveni, plesni din deget că În filmele despre capitaliști (atunci cînd un capitalist sté la o masé Într-un restaurant cu muzicé capitalisté și pleoscéie din deget că sé viné o dezméțaté și sé-i aducé de mîncare) și zise: - Parcé-am știut cé-s amîndoué iepuroaice, Îmi spunea mie inima! Kirușa Îl crezu pe cuvînt pe Arsenievici, pe urmé amîndoi au coborît În beci și au ieșit tîrziu. 42tc "42" Ce-o mai fi și cu Pémîntul ista și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
se tem de lup și l-a pus sé pézeascé casă. Dar pe urmé lupul și cu omul s-au Împrietenit și s-au fécut prieteni. Lupul nu mai mîrÎia cînd Îl vedea pe om, pentru cé omul Îi aducea mîncare și pe urmé, dacé a vézut cé lupul nu mai mîrÎie, nici omul nu s-a mai temut de lup. Și așa a ajuns lupul cîine și a Început sé tréiascé pe lîngé casă omului. Asta s-a Întîmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Înmulțeascé În vizuini, pentru cé se trag din iepurii sélbatici, numai cé aleargé mai Încet. Ei ar putea sé se Înmulțeascé Într-o vizuiné și nu mai au nevoie de cuști. Și nu mai trebuie sé le dai nici de mîncare, pentru cé ei ies din vizuiné afaré și ménîncé iarbé și pe urmé se Întorc Înapoi, În vizuiné, la culcare. Trebuie numai sé-i Înveți sé viné la vizuiné. Trebuie sé le pui mîncare buné În vizuiné. Dupé ce iepurii ménîncé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mai trebuie sé le dai nici de mîncare, pentru cé ei ies din vizuiné afaré și ménîncé iarbé și pe urmé se Întorc Înapoi, În vizuiné, la culcare. Trebuie numai sé-i Înveți sé viné la vizuiné. Trebuie sé le pui mîncare buné În vizuiné. Dupé ce iepurii ménîncé toaté mîncarea din vizuiné, le pui altă. Și-i ții cîteva zile Închiși În vizuiné, ca sé nu fugé. Pe urmé, iepurii nu mai fug din vizuiné, pentru cé véd cé În vizuiné
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cé ei ies din vizuiné afaré și ménîncé iarbé și pe urmé se Întorc Înapoi, În vizuiné, la culcare. Trebuie numai sé-i Înveți sé viné la vizuiné. Trebuie sé le pui mîncare buné În vizuiné. Dupé ce iepurii ménîncé toaté mîncarea din vizuiné, le pui altă. Și-i ții cîteva zile Închiși În vizuiné, ca sé nu fugé. Pe urmé, iepurii nu mai fug din vizuiné, pentru cé véd cé În vizuiné este cald și bine. Nicolai Arsenievici ieși din groapé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
prind! - Cé omu’ dacé are de furat, furé cînd vezi tu. El dacé vrea sé fure, furé și ziua, nu numai noaptea. Cé noaptea te duci tu sé-l pîndești. Știe tot satu’ de-amu. Alexandr nebunu’. - Pune tu ceva de mîncare și mai taci oleacé. - Da’ poți sé-ți pui și singur, cé ai mîini. Uite, ceaunul i-acolo, farfuriile-s acolo, polonicu-i În ceaun. - Ai dat ceva la porc? - Nu, te-am așteptat pe tine cînd vii de la slujbé că sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mine, dar, fiind vehicul lung, cu labe foarte scurte, foarte groase și foarte strîmbe, era depășit de situație. Se mulțumea să mă împingă spre cușca unde încăpeam amîndoi. Mînca orice, de la biscuiți "Progresul" la pîinea mea cu unt. Îi păstram mîncarea în ghiozdanul de tablă. Și ochii uzi-gălbui, de cîine trist, cînd m-au trimis la "tătișor", la București. După ce-am plecat, nu voia să mai înghită nimica. Într-un tîrziu, mama mi-a povestit că s-a așezat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
joi, 1 noiembrie, 2001 Îmi pare rău că Șichy n-a acceptat invitația de-a gusta ceva împreună. Poate pentru că i-am spus (gafă?) că, în ce mă privește, am trecut și prin sărăcia socialistă (de revelion, musafirii veneau cu mîncarea de-acasă; aveai prieten măcelar, ți-era bine; Magda U. descoperise "delicatesa sărăciei", stiksuri la cuptor: presăra telemea de "douășunu" pe necomestibilele stiksuri ceaușiste, trăsnind a bicarbonat), trec și prin sărăcia capitalistă. Am să prepar niște de-ale mele, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
al detaliului. Viața o vede ca prin geam. Nimic despre patimă, nimic despre sex. "Îmbrățișare activă", cum îl numea Noica, aluziv. Și veneau verile, cînd intram în lumea cealaltă, a părinților de la Iași. Zilele înaintau monoton. Buna-dispoziție forțată a tatei, mîncărurile cu sosuri, cu mult mărar și cimbru, umilința sărăciei, mascată de mama din răsputeri. Cristoase, tare nu se îndura să spargă o bancnotă de o sută de lei! De cîte ori citesc facturile cu sume din ce în ce mai umflate, îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
abundența ei feminină. Să fie într.un ceas bun? Să fie semn că ne vedem de Crăciun?" N-a fost să fie nici atunci. Amînam. Mă uitam în oglindă la umerii prea rotunzi. Nu mănînc mult, dar îmi place numai mîncarea care îngrașă. Înfulec bomboane, de ciudă că nu-mi iese o scenă, de ciudă că nu găsesc cuvîntul care-mi trebuie. Nu, nu cuvîntul frumos, cuvîntul expresiv. Tare-aș dori să fiu "poliglot în limba română" ********. Dacă simt că narațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
după ce indicase Pactul de la Varșovia; Gogu Rădulescu e alintat în rememorări "Moșu"; Ștefan Andrei își publică fotografiile stîngoase mișcate spre dreapta. Generația lui Șichy aude despre disidența lui Jebeleanu. Cică scriitorii "în defect" se așezau la "masa lui Jebe", mîncau mîncarea lui și-i cereau să le rezolve cîte ceva. Dar de ce se rezolvau (sau nu) problemele la masa lui Jebe, în patul lui Moșu', în cabina de la teatru a nevestei lui Andrei? Pentru că erau în fruntea "edificării socializde". Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e din ce în ce mai limpede că n-avem ieșire spre normalitate. Că n-am ieșire. Traiul în comunism, ca și cel "în tranziție", îmi amintește de-o proză a lui Márquez, Un domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme. I se dădea mîncare într-un coteț, ca unui animal de circ. Lui, înger foarte bătrîn, care uitase să zboare. Nu-și mai folosea aripile. Nu mai știa cum se folosesc aripile. Înger căzut, cu tălpile rănite nu de cer, ci de pămînt. Mănîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
délicatesses. Beuf à la mode cu piure de varză roșie, andive cu nucă și parmezan, ouă à la gasconne, clătite cu stafide, gelatină de vișine cu migdale, budinci, biscote, torturi baroce. Mie nu-mi trebuia nici un fel de feluri de mîncare. Înghițeam repede ceva, bucătăream repede, indiferent ce. Cu farfuria în față, la Iași, stăteam mai mult cînd citeam. Răsfoiam mîncarea și mîncam cartea. Cuvintele erau mai bune de mîncat. Degeaba încerca Iordan să mă culturalizeze gastronomic: "E ziua ta, facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu stafide, gelatină de vișine cu migdale, budinci, biscote, torturi baroce. Mie nu-mi trebuia nici un fel de feluri de mîncare. Înghițeam repede ceva, bucătăream repede, indiferent ce. Cu farfuria în față, la Iași, stăteam mai mult cînd citeam. Răsfoiam mîncarea și mîncam cartea. Cuvintele erau mai bune de mîncat. Degeaba încerca Iordan să mă culturalizeze gastronomic: "E ziua ta, facem ce vrei tu". Și, prozaic (mi se părea scandalos de prozaic cu gourmentismele lui): "Întîi mîncăm la Capșa". Cristoase, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui Rusalin o transfigurează. Ochii mărturisesc mai mult decît buzele. Bunicul, rămas văduv, a dus-o la o casă de copii. Mama fugise de sărăcie și de tras cu sapa la colectiv, într-o zonă industrială. Rămăsese rătăcită pe-acolo. "Mîncare am avut. Nu multă, dar am avut. Ne fierbeam supă cu zdrențe pe aragazul cu două ochiuri. Cartofi și mere erau. Bunicului îi pîrîia spinarea muncind de ici-colo". În șirul de tracasări, cel mai rău fusese altceva: "Nu creșteam. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu încheietură dureroasă... Asta era? Nu-i o rușine să îmbătrînești, cum li se pare scriitorilor tineri. Habar n-au ce înseamnă dulcea mîhnire a bătrîneții. Hei, e un cîine de față, ce Dumnezeu! Cît mai e pîn' la cină? Dați mîncare la cățel, intonează Tano, pe o arie din Bărbierul din Sevilla. Am tot pritocit relația noastră, pînă dincolo de miezul nopții. Ei da, Ana, știu care-i astrul tău, numai că stelele nu-s fixe. De ce n-ar fi a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mult îngropată a memoriei îl împingea deodată cu forță către suprafață și se suprapunea peste straturile recente. Faza 7. Lumina ce se închide De câteva zile, verișoara lui, nu cu mult mai tânără ca el, ce obișnuia să-i aducă mâncare, nu s-a mai arătat. O fi murit! se gândea el posomorât că va trebui să-și poarte singur de grijă. Îl deprima îngrozitor perspectiva coborârii în centrul satului, mersul la târg, conversația pe care va trebui s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
despicată în părți. Rochia am construit-o mental, prin suprapunerea mai multor rochii de-ale mele, ce aveau, fiecare, câte un cusur: la una nu-mi convenea lungimea, la alta materialul sau culoarea. Nu este vorba de un praznic tradițional, mâncarea lipsește de pe masă, de vreme ce n-a murit nimeni; deci este vorba, mai degrabă, de un praznic al sentimentelor. I-am invitat pe toți prietenii mei cunoscuți în această călătorie, deopotrivă bătrâni, copii și tineri, să închine un pahar pentru eternele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sprințară printre ele, cu o dispoziție cum nu mai avusese din epoca exotică a jocurilor de-a v-ați-ascunselea printre grădini îmbuibate de flori și magazii mirosind a vechi, cu obiecte nefolosite de generații, dar păstrate pe principiul "nu cer de mâncare". Furci și pluguri de lemn, bâte ghintuite, arbalete, flinte, o lance de steag, cu flamura zdrențuită pe care se mai putea vedea o semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ci faptul că nu putea să coasă. Ținea acul de aur între degete, dar orbise total. Fapt benefic pentru bucătăresele care culegeau cu plasele pentru fluturi steluțele din ciorbă. Asistentele sorbeau cu aspiratoarele microorganismele, așa că bătrâna inaugurase cea mai ecologică mâncare din Univers. Mioara Alimentară strângea cu fărașul microbii vagabonzi, îi vâra în plicuri, pe care Doctorul Talancă îi și trimitea la Laborator, pentru a fi analizați, scanați, înregistrați, educați, ventilați, licențiați, îmbuteliați și expediați. Mioara, dezamăgită de eșecul plăpumăresei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zi și tot nu se satură. Trebuie să mai mor încă o dată? Da, îi spunea Mioara privindu-L, dar altfel, să-i lași să Te închidă într-o cușcă, la care să vină cu copiii, să râdă, să-Ți arunce mâncare, să Te poată pălmui sau să rupă bucăți din hainele Tale, să le fii clovn, animal pe care-L pot oricând pune în lanțuri, se vor lăuda chiar cu acest lucru o generație, două sau mai multe. Ce contează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
femei îmbrăcate în valută. La patru stații de autobuz în afara cartierului, urlă sfinx-ul brăilean, așteptându-și veșnicia pe care orășenii o clădesc de pe acum cu fervoare. Mă simt goală, privită insistent și vreau să plec. Până nu le guști mâncarea, până nu le lauzi gospodăria, pe cele două fete, eleve la gimnaziu, nu te lasă să pleci. Copacii, tot de pe vremea străbunicilor, influențați de gândirea împietrită în trecut a stăpânilor, au rămas pitici cu rădăcinile în 1848, deși la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pusă în aplicare prin împuternicirea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila! închise citatul, Bau. Da, experților, aceasta e! Pe aici n-ai unde să faci recurs. Fraților, unde stă unul, e loc și pentru un peregrin rătăcit, că doar nu cere de mâncare. Așa îi zise Milionarul și trase și el o dușcă la invitația politicoasă a Mongolului: Ia, mă, și bea! Eu nu accept ca cineva să mă dea afară din mine și cred că... Mioara nu apucă să-și termine revolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Frunzele ude, vântul tăios de Bărăgan e boare de înviere a naturii, morbidul explodează eflorescent. Îmi luam Închipuirea cu mine în pat ca să fac dragoste cu ea fără ca Any Palade să știe... EA cea adevărată, se scaldă în mirosul de mâncare, iar a doua zi, înspăimântat de gospodina din fața mea, chemam închipuirea de acasă. Care întârzia să vină, eu plictisindu-mă îngrozitor de bătrân, deprimat de toamnă și chipul ei de mașteră a copiilor deja zămisliți. Deja. Blestemam pe Dumnezeu care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]