4,696 matches
-
glasul spre a impresiona și a convinge. Vom mai face câțiva pași și vei putea avea în fața ta statuile unor personalități legendare ale neamului nostru, statui ce sunt martorele atâtor ierni și primăveri ce s-au perindat în spatele acelor ziduri mărețe. Mergând cu atenție în față, vei vedea caleașca de un negru scănteietor și misterios și sania dintr-un lemn sănătos și rezistent, ambele purtătoarele onoarei că, odată, foarte demult, i-au purtat pe membrii familiei lui Cuza. Palatul este de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
mama învăluită în melancolie, tata și trist și 350 {EminescuOpXVI 351} vesel, eu am moștenit prin ereditate o tristeță pe care nu pot să mi-o explic și care, educată din când în când c-un optimism însuflețit de paginele mărețe scrise cu sângele său de nobilul popor românesc, mă îndeamnă să urc calvarul vieței mai ușor. Optimismul acesta câștigat din citire mă face să îndrăznesc să vă rog încă o dată, dacă se poate, să-mi găsiți un alt post. Voi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
lor...Divanul este adunat. A venit și mitropolitul. Toți privesc spre ușa mare, care chiar în acea clipă se deschide larg, iar ușierul anunță cu glas înalt: Sosește măria sa Alexandru voievod! Privesc înmărmurit. În lumina tăiată de cadrul ușii apare măreț - călcând sprinten ca un tânăr - vodă! Bun găsit, preasfințite, și boieri dumneavoastră! salută domnul. Să trăiești mărite doamne - au răspuns boierii. Eu caut să rămân cât mai în umbră, însă mi se pare că vodă m-a descoperit...O părere
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
omoare! Căuta febril care ar putea fi acea întrebare, apoi se temea: ea odată moartă, ce devenea el? Și tot porțelanul din jur, sanatoriul acela improvizat îl emoționau ca și cum ar fi trebuit să le părăsească pentru un scop crud și măreț. Profita de faptul că Ada, luată prin surprindere, nu-1 înfruntase de la început. Nu-1 înfruntase din precauțiune pentru sănătatea lui de care avea interes și, mai ales, pentru că nu era incă cu Lică într-un acord destul de clar. De aceea ea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
durere și revoltă procesii felurite, toate variantele morții lui proprii, pricinuită de femeia avară, adulteră și criminală. Prin mintea lui, abandonată vedeniilor, treceau suferințele, solemne ca și ritul îngropăciunii lui, orânduită de el singur. Era o durere nobilă, o revoltă măreață, care, deodată obosită, se umilea din nou. Maxențiu, cu o gură scâlciată de plâns, așa cum sta urât, netrebnic, acolo pe o margine de canapea, scobora mereu mai mult în mizerie. Scobora așa de mult în umilință până la gândul de a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-l respinsese. I se păru că alături de ea ar fi fost apărat, sănătos, fericit. Se scuză că n-a știut să-și cultive norocul. își închipui că viața de acvJm a frumoasei doamne Hallipa-Drăgănescu ar fi fost a lui: casa măreață de pe bulevardul Catargiu, averea trainică, reputația acelei familii, totul al lui! ... El ar fi prezidat concertele din Bach, deoarece lui altădată fata modestă a moșierului Hallipa îi cânta la pian în serile de toamnă. Astfel întoarse, gândurile prințului slujeau de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
din cumpăna greșelilor reciproce să iasă izbăvire. Să fie iertare și uitare și totul să se isprăvească la primărie și la biserică cu o nuntă la care ei să fie nași. Rim, astfel a lacăt, șovăise, apoi, luîndu-și cel mai măreț ifos, zisese sacadat, deci sarcastic: - Dumneata, madam, ai crezut că trăiești cu proștii! apoi ieșise. Nu era decât o atitudine de circumstanță. De fapt, Rim nu știuse. închipuise poate, în râs, o romanță de juneță a Linei cu Lică, iar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca soarele sfânt de pe cer. Visul acelui tineret care a trăit și întrupat sensul rostirii istoricului, Vasile Pârvan, ‘’ca un copac milenar e de dreaptă și statornică ființa noastră în fața primejdiei, și cerul senin și marea liniștită nu sunt mai mărețe în potolirea lor ca omul deplin liber prin dreptate, iubire și jertfă’’ (Memoriale) Și au urmat deziluziile.. Dușmanii libertății de mers rodnic înainte spre o Românie normală, în care legea să fie lege și instituțiile statului în frunte cu justiția
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și le veți întâlni lecturând această cartemonument înălțat sârguinței, destoiniciei, hărniciei, râvnei, strădaniei, priceperii, seriozității, capacității de concentrare și răbdare, închinării vieții unor idealuri înalte, sacrificiului de sine pentru a demonstra că poporul român a avut oameni de seamă, de mărețe înfăptuiri, necunoscute de o Europă care ne-a luat sub umbrela ei drept consumatori de supraproducție capitalistă. Că am avut și avem oameni de înaltă calitate morală, profesională, științifică care au uimit lumea și au pus la temelia civilizației o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
un locușor de cca. un metru rezervat mie când îl vizitez. Aici îmi dăruiește ultimul volum tipărit și autografiat - apoi se lasă o tăcere ce cuprinde camera cu porumbeii ce-i gânguresc în balcon. Nici un cuvânt nu poate înlocui clipa măreață a edificării unei noi cărți. Ea este încărcată cu prea multă trudă, cu prea îndelungată urcare pe panta desăvârșirii pentru a mai putea fi evocate. Tăcem în fața unei opere scoase din tăcere! Timpului i-a mai fost smulsă o împlinire
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
spiritul de stăpân în jurul arcului carpatic. Dictonului „De unde venim, cine suntem și încotro ne îndreptăm”, Ion Muscalul, prin opera sa vastă, de inspirație istorică, îi răspunde din documente cu înfățișarea unor timpuri-plămadă, cu exponenții lor, și așterne pe hârtie fapte mărețe de domni și domnițe, de sfetnici și căpitani de oaste, mulți dintre aceștia intrați în conștiința noastră ca niște legende nemuritoare, glosând pe realități apuse și imaginând realități sociale, transferând istoria în literatură - după cum observă în prefața cărții de care
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
la Breaza, au înflorit construcții zdravene, văzute de departe, și admirate de toată lumea. Erau vila cu trei nivele, marele restaurant, cu dublă terasă, și în față, la asfalt, și-n spate, la coama pietroasă și ornată cu brazi, a muntelui măreț. Gard mare, modern, solid, din piatră de râu și fier forjat, înmprejmuia întreg domeniul lui Covrigel. Alee asfaltată, de la șoseaua principală, BucureștiBrașov; stâlpișori cu becuri fluorescente în cap, îi conduceau, pe clienți, cu tot cu autoturisme, direct în spatele domeniului, la parcarea minunată
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pomi fructiferi, mai pe la poalele versantului, și cu tei și salcâmi, către creastă, formând și o bogată bază meliferă. De aia se și ocupau,în bună măsură, localnicii, cu creșterea albinelor. Sus de tot, pe același versant, sudic, se ridică, măreț, muntele: îmbrăcat, bogat,în conifere, iar, mai jos, urmând masivele păduri de carpen, fag, ștejar. S-a pripășit, dracu știe de pe unde, un arab. O fi, nu zic, poporul arab, făcut din oameni cumsecade, acesta,însă, de se aciuise prin
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
au prins a se umple cu găsituri din pierzături, pe drumurile cocârlelor de trecători, pierzători, și de găsitori. Te minunai, de ce se putea găsi,în unitatea comercialo filantropică fără nume. De pildă: au fost găsite, pe drumuri, gânduri pierdute, idei mărețe, inimi zdrobite, aduceri aminte, misiuni, promisiuni, aranjamente, declarații,învinuiri, blesteme, cereri în căsătorie, invitații la iertarea greșelilor și a păcatelor, abuzuri, inclusiv sexuale, lacrimi după dragostele înghițite de hăuri, bichini, chiloți-gogoșari, izmene, papuci de odae, zgărzi, rufe umane, capete de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se cheamă un visător. M-aș putea compara, eventual, cu o mică uzină de visuri. Numai că visurile mele n-au avut ambiții practice. Și au fost, cele mai multe, ori prea cuminți, ori prea naive. Am visat lucruri imposibile, dar nu mărețe: să ajung la Polul Nord, să aflu "secretul secretelor" dintr-o carte a regelui Solomon, pe care n-a văzut-o nimeni, sau să devin "om de lume". Mai ales "om de lume" mi-am dorit, cu stăruință, să devin, deși
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Își muiau pîinea În cafeaua cu lapte de pe masa din bucătărie, asociația lucra și culoarea cafelei cu lapte te ducea cu gîndul la cocioaba de chirpici și aveai senzația că te prăbușești În gol și toată edificarea Își pierdea sensul măreț și fețele lor cînd muiau pîinea În cafeaua cu lapte te făceau să te gîndești - de ce oare? - că dicționarul nu consemnează durerea și caricatura cuvîntului, dimensiunile minuscule ale cuvîntului... Dacă i-ai fi văzut edificînd, cu firmitură de pîine rămasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de moment. Vedea în mod clar marile fapte bune care ar reflecta gloria Linn-ului și epoca de aur a lui Tews. Viziunea era atât de nobilă și inspirată încât, pentru mult timp, se mulțumi numai să se joace cu planurile mărețe, nebuloase și nu întreprinse absolut nimic. A fost informat imediat ce Clane s-a întors de pe Venus. Curând a primit un mesaj de la el: Excelenței sale, Lord consilier Tews, Stimate unchi, Aș vrea să te vizitez și să-ți descriu rezultatul câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mutației" i-au trezit amintiri neplăcute lui Tews, care trăia într-o lume de spioni. Presupun - se gândea el posomorât - că și acum se face propaganda împotriva mea, deoarece sunt în vacanță. Oamenii nu-și pot da seama ce planuri mărețe punem la cale pentru stat în timpul așa-numitei mele călătorii de plăcere. Se întrebă dacă, dând publicitate seriei de declarații despre un viitor grandios, nu ar putea să le reteze criticele. Iritarea lui dură o zi, apoi reciti scrisoarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
apoi li se arăta mușteriilor locul de unde cântărețul mușcase din masă. Zaraza fu arsă la Crematoriul Învierea, care atunci se afla undeva în preajma gropii Tonola. Asistase o mare de oameni în lacrimi, nu și Cristian Vasile. Pe drumul spre crematoriu, mărețul dric de abanos sculptat, tras de cai mascați, vădea prin geamurile de cristal o frumusețe de femeie cu ochii deschiși, căci pleoapele cu gene lungi nu voiseră să coboare cu nici un chip peste ochii negri ca smoala. Cenușa fetei umplu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
directorul?...” întreabă o voce rămasă neidentificată din sală. “Directorul are și alte treburi, mai tu o ședință, mai ... altceva...” V.4. ... Jupiter! Acordurile maiestuoase ale muzicii mozartiene îmi inundă sufletul. Zeul e, parcă, mai altfel aici. Sigur, la fel de puternic, de măreț, însă mai pământean, mai uman. Ai crede că Wolfgang Amadeus Mozart l-a surprins exact în momentele sale de supremă slăbiciune. Sau de măreție fără seamăn. Forța nu i-a slăbit câtuși de puțin. N-a pierdut nimic nici din
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la indicația expresivă a tovarășei NU, fiecare din aceste liste se încheie, invariabil, cu: “În caz de neprezentare, veți suporta cele mai aspre rigori disciplinare legale!” Știe toată lumea ce înseamnă aceste aspre rigori disciplinare legale. “Simfonia Nr. 41, Jupiter.” Finalul. Măreț, plin de lumină... Orchestra atacă, acum, “Tablouri dintr-o expoziție”. Prin fața ochilor spiritului se perindă imagini sugerând viața, tumultul ei cotidian, prin intermediul unei muzici divine. Fiecare frază muzicală înseamnă oglinda plină de armonie a unei idei. Notele, în curgerea lor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Să cântăm un cântec de bucurie, oameni, căci aceste inimi mari prin realitatea lor, vor izbăvi, cândva, specia noastră de platitudine, de rutină și decădere, de stress și de goană nesăbuită după fleacul cotidian! Să ne umplem spiritele de această măreață victorie a firii omenești, etern scormonitoare, dușman al prostiei și răutății, al plafonării și automulțumirii. Pe scenă urcă, acum, câțiva copii, flori pentru dirijor, flori pentru instrumentiști. Flori și aplauze. Ar fi trebuit să existe și un coș cu flori
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
strălucea, scânteietor în lumina soarelui de prânz. Pe apa albastră cu reflexe de jad fremătau aripile întinse ale micilor bărci cu pânze. Într-o astfel de zi se poate întâmpla orice. Feribotul Bridgeport-Port Jefferson mugea în depărtare, un animal migrator măreț anunțându-și intrarea în port. Iubea viața pe care o ducea aici. O aniversare mică și fericită. Măcar atâta mai putea face. Ghidul îi dusese cu bine până-n Italia. Weber stătea pe Ponte Vecchio, trecând în revistă prăvăliile care încadrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu mici bătăi de aripi. Seara, lunecă pe suprafața apei și se cuibăresc în apele întinse, puțin adânci, pe care și le aduc aminte din anii trecuți. Planează asupra câmpurilor secerate, dinozauri cu pene trâmbițându-și chemarea, un ultim memento măreț al vieții de dinainte de apariția sinelui. Puiul de cocor care a învățat deja să zboare își urmează părinții înapoi spre o casă de unde trebuie să învețe să plece. Trebuie să vadă bucla o dată, ca să-i memoreze punctele de reper. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar tot nu era suficient pentru căpățâna mea. Îl citisem pe Claudel, care scrisese cinci ode mistice, religioase, de fapt, mai degrabă decât mistice. Le-am citit și după aia mi-am zis : și eu trebuie să scriu ceva, așa, măreț ! Pe vremea aia era modernism. Eu nu citeam poezie românească deloc, ca să știi de la început că habar n-aveam. Dacă dădeam de vreun vers de Nichita, sau chiar de Mazilescu, nu-mi spuneau absolut nimic. Și m-am apucat să
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]