3,738 matches
-
vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreți să-L înșelați cum înșelați pe un om? 10. Nu, nu, ci El vă va osîndi dacă în ascuns nu lucrați decît părtinindu-L pe El. 11. Nu vă înfricoșează măreția Lui? Și nu cade groaza Lui peste voi? 12. Părerile voastre sunt păreri de cenușă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut. 13. Tăceți, lăsați-mă, vreau să vorbesc. Întîmplă-mi-se ce mi s-ar întîmpla. 14. Îmi voi lua carnea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mîna împotriva orfanului, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători; 22. atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărîme! 23. Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui. 24. Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: "Tu ești nădejdea mea", 25. dacă m-am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulțimea bogățiilor pe care le dobîndisem, 26. dacă am privit soarele cînd strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Dar care este omul care-și dorește pierderea? 21. Acum, firește, nu putem vedea lumina soarelui care strălucește în dosul norilor, dar va trece un vînt și-l va curăți; 22. de la miază-noapte ne vine aurora și ce înfricoșată este măreția care înconjoară pe Dumnezeu! 23. Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul și dreptatea deplină El nu le frînge. 24. De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-și îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
să Mă înveți. 8. Vrei să nimicești pînă și dreptatea Mea? Și să Mă osîndești, ca să-ți scoți dreptatea? 9. Ai tu un braț ca al lui Dumnezeu și un glas de tunet ca al Lui? 10. Împodobește-te cu măreție și mărime, îmbracă-te cu strălucire și cu slavă! 11. Varsă-ți valurile mîniei tale și doboară cu o privire pe cei trufași! 12. Smerește cu o privire pe cei trufași, zdrobește pe loc pe cei răi, 13. ascunde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ca un panou de publicitate. „Mercedesul” îl așteaptă la firmă, în garaj. Pășește întrun fel anume. Mersul lui trebuie să se deosebească de al mojicilor. Să prezinte importanță, siguranță, admirație, pe măsura contului de la bancă care-i dă prestanță, putere, măreție. Dumnezeu mi-a dat avere și putere, ca să mă asemăn cu el... Peste toată nenorocirea lumii, trece unsul lui Dumnezeu. În genunchi, mocofanilor! Și ochii în pământ! Îmi pângăresc figura mea sacră! Comentarii la portret pe „Cititor de proză”:publicat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93060]
-
păcatele făcute împotriva Ta! 40. Acum, Dumnezeule, ochii Tăi să fie deschiși, și urechile să-Ți fie cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta! 41. Acum, Doamne Dumnezeule, scoală-Te, vino la locul Tău de odihnă, Tu și chivotul măreției Tale. Preoții Tăi, Doamne Dumnezeule, să fie îmbrăcați cu mîntuirea, și prea iubiții Tăi să se bucure de fericire! 42. Doamne Dumnezeule, nu îndepărta pe unsul Tău, adu-Ți aminte de bunătățile făgăduite robului Tău David!" $7 1. Cînd și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
că fantazia tinerilor este mult mai vie decât a oamenilor din o vârstă mai înaintată. C'est une question. Din contra, productele talentelor mari, dacă sunt dispuse spre măsură, sunt în tinereță palide; la cei cu o fantazie dispusă spre măreție icoanele sunt esagerate, un semn că ei cearcă a întări o fantazie, în sine încă palidă, prin forțare. Daca fantazia este o dată reproducerea vie, mai văzută a unui lucru sau a unei împrejurări, a doua oară coordonarea acestora într-un
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Egipet se-ntorsese cu totul uimit de-acolo, crezând în minunile pe cari numărul l[e]-ar putea produce. Plecând din Grecia demagogic, el se-ntoarse din Egipet aristocratizat, plin de mister, religios, ascuns; ochii sufletului său erau uimiți de măreția lucrurilor văzute, el credea într-o ființă atotputernică, în nemurirea sufletului, în cabala numărului, în ideea ordinei fizice a universului, a ordinei morale dintre oameni. Ce văzuse cu toate acestea în Egipet? Poporul acela mare și înțelept, care-a trăit
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
să închizi chiar și toate bisericile și să le transformi în săli de dans». Rezultă de aici o credință care de-absolutizează omul și produsele sale: concepții despre lume, despre stat etc. O credință care, desigur, ne ajută să înțelegem măreția omului, mizeria sa, precum și limitele rațiunii sale. În felul acesta credința ajută rațiunea - o ajută împotriva acestei facile și insidioase ispite a abuzului rațiunii. Iar ceea ce trebuie subliniat în această împrejurare este faptul că omul failibil care trăiește într-o
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
în care prezentul e mizerabil iar viitorul e de neconceput. Un prezent etern alcătuit din dejecții, spume murdare, bucăți delabrate de obiecte nerecognoscibile, oameni urâți și terni, care se plictisesc. Beckett, dacă vreți, dar un Beckett umed, mânjit, lipsit de măreția cenușii. Crescând larvar, întîi copil, apoi adolescent, în fine matur, omul e cuprins de același urât, pentru că urăște totul și totul e urât în jurul său. Este axa verticală, diacronică, a plictisului: plictisul existențial. Pe orizontală și încrucișîndu-se cu acesta, plictisul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fiecare ființă. Cât de mult ne înșelăm crezând orbește, în ciuda a orice, în sistemul nostru de valori, construit de obicei în adolescență și verificat din ce în ce mai rar, devine evident când lumea "își iese din țîțîni" și se manifestă cu adevărat în măreția ei mereu schimbătoare. Bietele noastre valori - cu cât mai sistematizate, cu atât mai iluzorii - sânt zdrobite atunci așa cum pescarul fărâmițează între degete căsuța de nisip a larvei pe care, fragedă și roză, o va înfige-n cârlig. Nu e nevoie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
populații terorizate au dominat până de curând Europa, și ecourile lor nu s-au stins încă. Până nu ne asumăm această față a marelui nostru continent spiritual, nu avem dreptul să-i (re)vedem, (re)memorăm, (re)construim splendoarea și măreția. Și chiar înțelegînd că avem în noi, ca europeni, responsabilitatea pentru atrocitățile secolului trecut și datoria de a nu le uita și a nu le repeta, încă nu sîntem deplin îndreptățiți să ne celebrăm europenismul. în orice caz, nu oricum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tablou mirific tragedia refugiaților în masă? Refugiați din paradis? Cum a ajuns acest ținut protoistorie un post-istoric infern? Mecanismul e dezamăgitor de simplu, și, cel puțin în vechea Europă, a funcționat cu o precizie țeapănă și caricaturală, imitând în grotesc măreția mitică. Desigur, vine vremea când fătul e expulzat din uter, când primii oameni sânt izgoniți din paradis. Pentru neamurile din Balcani coborârea în istorie a fost provocată de brusca, imatura, catastrofala conștiință a diferenței, în Evul Mediu, care pentru această
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
noastră "orientală". Refularea Balcanilor este inversată în opera unor mari autori moderni ca Ion Barbu sau Mateiu Caragiale într-o sublimare (după expresia istoricului mentalităților Sorin Antohi) prin care balcanismul românesc apare ca o valoare paradoxală, oximoronică: abjecție sublimă, umilă măreție etc. Acest al doilea strat, adolescentin, frământat și excesiv al etosului balcanic a reușit, într-o scurtă perioadă istorică, să răstoarne utopia multiculturală și tolerantă din stratul inițial. Comunitatea s-a spart în bucăți și fiecare diferență, până atunci abia
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
trebuia să-și caute sălaș la marginea ei, la vreun meșteșugar sărac ori la vreun pescar sau păstor. Lumea străină mișuna căscând gura la înfricoșătoarele palate însă cei doi care apucaseră să vadă palatele Atlantidei nici nu se speriau de măreția de aici, nici nu aveau vreme s-o vadă. Ducîndu-se spre piață și văzând jilțurile purtate pe umeri de robi care intrau și ieșeau pe porțile bogatelor palate, Mai-Baka zise oftînd: - Aici nu știu cine ar mai îndrăzni să facă răscoală! Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iarba mustind de roua dimineții. În grădini, copacii roditori se aplecau sub povara fructelor. Florile de iasomie și mușețel răspândeau o mireasmă de vis. Peste tot se zăreau lanuri de grâu auriu, iar porumbul verde își ridica falnic spre cer măreția. Vreme frumoasă, cer senin, fără pic de nor. Balta era înconjurată de maluri pe care iarba crescuse verde și înaltă. Sălcii bătrâne străjuiau și se aplecau peste luciul apei, iar prin stufăriș zburau păsări viu colorate. Iazul aparținea C.A.P.
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
firesc acest tremur prevestitor al martiriului Împărtășit: spune-se că-n holda coaptă / macul Îl dezbraci c o șoaptă. (Blaga) În depărtare un plug doar cer și pământîn depărtare un plug marcând hotarul Virginia Popescu Plugul capătă În acest poem măreția unei unelte fundamentale menită să stabilească statutul omului În cosmos. Și prima, și cea de a doua imagine lucrează de la bun Început, simultan, pe două planuri. Primul este planul unei scene În care plugarul, aflat pe un teren șes, Își
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
când aceasta mergea în urma lui. E bine ca o disciplină sau o credință să o îndepărteze de esența ei proprie, în care ar risca să se îngroape, și să-i furnizeze altceva de admirat decât pe sine însăși. De unde eterna măreție a operelor religioase, mai puternice împotriva timpului decât zeii pe care-i slujesc". Fără îndoială, chiar dacă într-o artă genială există întotdeauna mai mult decât un simplu geniu formal, este nevoie și de acesta. Și, la fel cum virtuozitatea nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
astfel"? Și atunci ce era în lipsa numelui propriu, înainte de trecerea de la dugheană la studiolo și de la ghildă la Academie? Nu artistul a făcut arta, ci noțiunea de artă a făcut din artizan un artist, iar aceasta nu apare în toată măreția decât odată cu Quattrocento-ul florentin, în acea perioadă care ține de la dobândirea de către pictori a autonomiei corporative (1378) până la apoteoza funerară a lui Michelangelo, pusă în scenă de Vasari (1564). Miza unui articol hotărât În definirea artei (interogație aparent fără
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să împartă apanajul cu etnologii arhipelagului Imaginii. În ziua aceea, istoria artei se va fi rupt în sfârșit de Istoria sfântă și de discursul pios. Distribuirea premiilor de excelență e mica ei monedă profană, la fel ca tradiționalele povestiri despre măreția și decăderea artei ideale (Istoria artei la antici) sau invers, decăderea și măreția artei actuale (Viețile celor mai excelenți arhitecți, pictori și sculptori italieni, de la Cimabue până în timpurile noastre), Winckelmann și Vasari. Cine acceptă discontinuitatea epocilor, a continentelor, a stărilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
va fi rupt în sfârșit de Istoria sfântă și de discursul pios. Distribuirea premiilor de excelență e mica ei monedă profană, la fel ca tradiționalele povestiri despre măreția și decăderea artei ideale (Istoria artei la antici) sau invers, decăderea și măreția artei actuale (Viețile celor mai excelenți arhitecți, pictori și sculptori italieni, de la Cimabue până în timpurile noastre), Winckelmann și Vasari. Cine acceptă discontinuitatea epocilor, a continentelor, a stărilor imaginii poate să se elibereze de vechea comandă a scopului și de melancoliile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în ea cele trei timpuri? Și nu poate orice imagine să dialogheze cu trei filosofi: Hegel, Bergson, Vico? Mai întâi, timpul termodinamic, care conduce caldul spre rece, o diferență spre nediferențiat și pe individ spre haos. Adică "avânt și declin", "măreție și decădere", "apogeu și sfârșit". Apoi timpul negentropic, care urcă împotriva curentului, creează ceva nou și peren. Este "inovație", "descoperire", "invenție". În fine, timpul astronomic, în care orice crepuscul anunță noi zori și care readuce prin intervale un ciclu al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
apropierea de nemurire? Pentru autorul Muzeului imaginar, reproducerea permite chiar transsubstanțierea de la distanță a ostiei: o capodoperă fotografică îi deschide calea profanului spre ceea ce este mai profund în om, "partea lui divină". "Arta îl poate ajuta pe om să conștientizeze măreția pe care o ignoră în sine." Au fost ironizate emfaza ministrului culturii și accentele lui de cruciat. Noi să începem prin a saluta ceea ce este admirabil. Malraux nu reducea arta la "artele frumoase" (nici cultura la loisir). Acestea din urmă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ai trupului. Și nu facem aceeași întrebuințare de fiecare, în vedere. Cu un ochi privim cele ascunse ale slavei lui Dumnezeu, cele ascunse în lucruri, adică puterea și înțelepciunea Lui și pronia Lui împreună veșnică față de noi, cea cunoscută din măreția chivernisirii Lui. La fel privim cu acest ochi cetele cerești, cele împreună slujitoare cu noi. Iar ce celălalt ochi, privim slava firii Lui celei sfinte, când va binevoi să ne conducă în lăuntrul tainelor celor duhovnicești și ne va deschide
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Cuvântului; așa erau apostolii, despre care se spune că puteau cu credința lor să mute munții (Mt. 17, 20; I Cor. 13, 2), să mute copacii și să-i sădească în alt loc (Lc. 17, 6). De aceea apostolii, simțind măreția acestei puteri, cereau să li se adauge credință (Lc. 17, 5); credința, care, ca un grăunte de muștar (Mt. 17, 20; Lc. 17, 6), pișcă în chip folositor sufletul și crește în el mare, încât se odihnesc (Mt. 13, 31-32
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]