KorAP: Find »[drukola/base=mărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...121 >

3,020 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

ce faceți În pustietățile astea? - Iaca, măria ta, răspunse bătrânul, am auzit porunca de luptă. Și ne-am gândirăm că n-ar fi rău să alungăm păgânii acolo unde le-o fi locul. - Cum te cheamă, moșule? - Atudoriței mă cheamă, măria ta! Și Ion! - De unde mă știi? - De la Direptate. Și de la Baia. Și de la Lipnic. Și de la mănăstirea Putna, când Maria Ta a ctitorit-o cu hramul Adormirii Maicii Domnului! - Cine sunt oamenii ăștia? - Plăieși din Țara de Sus. Ciobani. Meșteri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aliniară și Își duseră toți, cu o singură mișcare, pumnul drept În dreptul inimii. - Apărătorii... murmură, admirativ, unul din plăieși. Io credeam că-i numa’ o legendă... Da’ iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul voievodului și spuse: - Să trăiești, măria ta! Sunt arcașul Simion, cu cincizeci de luptători. Am ordin să veghez asupra măriei tale. Am vegheat și până acum. Dar acum am nevoie de Încuviințarea măriei tale, căci oastea țării Începe să se adune. - Poiana asta devine cam aglomerată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
murmură, admirativ, unul din plăieși. Io credeam că-i numa’ o legendă... Da’ iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul voievodului și spuse: - Să trăiești, măria ta! Sunt arcașul Simion, cu cincizeci de luptători. Am ordin să veghez asupra măriei tale. Am vegheat și până acum. Dar acum am nevoie de Încuviințarea măriei tale, căci oastea țării Începe să se adune. - Poiana asta devine cam aglomerată... mormăi Alexandru. - Știu cine ești, arcașule Simion! spuse Ștefan. Nu te-am uitat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul voievodului și spuse: - Să trăiești, măria ta! Sunt arcașul Simion, cu cincizeci de luptători. Am ordin să veghez asupra măriei tale. Am vegheat și până acum. Dar acum am nevoie de Încuviințarea măriei tale, căci oastea țării Începe să se adune. - Poiana asta devine cam aglomerată... mormăi Alexandru. - Știu cine ești, arcașule Simion! spuse Ștefan. Nu te-am uitat de atunci, de la Cetatea Albă, când a căzut prizonier căpitanul Oană! Dar cine ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
asta devine cam aglomerată... mormăi Alexandru. - Știu cine ești, arcașule Simion! spuse Ștefan. Nu te-am uitat de atunci, de la Cetatea Albă, când a căzut prizonier căpitanul Oană! Dar cine ți-a dat ordin să veghezi asupra mea? - Căpitanul Pietro, măria ta! - Și unde e căpitanul, să-și primească pedeapsa pentru nerespectarea poruncii? - E taman În Ardeal, măria ta! Dar va sosi În puține zile, căci misiunea lui a izbândit! - Misiunea lui? Care misiune? -Astăzi, În zori, oastea Clujului și Zărandului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de atunci, de la Cetatea Albă, când a căzut prizonier căpitanul Oană! Dar cine ți-a dat ordin să veghezi asupra mea? - Căpitanul Pietro, măria ta! - Și unde e căpitanul, să-și primească pedeapsa pentru nerespectarea poruncii? - E taman În Ardeal, măria ta! Dar va sosi În puține zile, căci misiunea lui a izbândit! - Misiunea lui? Care misiune? -Astăzi, În zori, oastea Clujului și Zărandului și secuimea din ținuturile Harghitei și Covasnei a fost mobilizată de voievodul Ardealului, Ștefan Bathori! - Pornește Matei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Încredere și de luptă pornise undeva, În adâncurile lumii. Iar acel val creștea zi după zi. Ridicarea lui Vlad Țepeș era un semn al lui Dumnezeu. - Spune-mi, arcașule Simion, informațiile Apărătorilor circulă la fel de bine ca Înainte de Valea Albă? - Da, măria ta. Întreabă-mă și Îți voi răspunde! - Spune-mi ce se Întâmplă În Moldova, Simioane! Mai avem vreo cetate În picioare? Mai avem undeva oameni care să lupte? - Măria ta a rătăcit prea mult prin singurătățile codrilor. Măria ta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Simion, informațiile Apărătorilor circulă la fel de bine ca Înainte de Valea Albă? - Da, măria ta. Întreabă-mă și Îți voi răspunde! - Spune-mi ce se Întâmplă În Moldova, Simioane! Mai avem vreo cetate În picioare? Mai avem undeva oameni care să lupte? - Măria ta a rătăcit prea mult prin singurătățile codrilor. Măria ta nu știe... - Ce nu știu? Spune odată, Simioane! A căzut toată Moldova sub sabia păgânului? Simion se gândi o clipă, neștiind cum să adune toate informațiile În puține cuvinte. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Albă? - Da, măria ta. Întreabă-mă și Îți voi răspunde! - Spune-mi ce se Întâmplă În Moldova, Simioane! Mai avem vreo cetate În picioare? Mai avem undeva oameni care să lupte? - Măria ta a rătăcit prea mult prin singurătățile codrilor. Măria ta nu știe... - Ce nu știu? Spune odată, Simioane! A căzut toată Moldova sub sabia păgânului? Simion se gândi o clipă, neștiind cum să adune toate informațiile În puține cuvinte. Apoi se hotărâ. - Cum să cadă cetățile, măria ta?! Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
singurătățile codrilor. Măria ta nu știe... - Ce nu știu? Spune odată, Simioane! A căzut toată Moldova sub sabia păgânului? Simion se gândi o clipă, neștiind cum să adune toate informațiile În puține cuvinte. Apoi se hotărâ. - Cum să cadă cetățile, măria ta?! Păi, n-ai dat ordin să fie apărate până la ultimul oștean? - Nu ne Înțelegem, Simioane... Spune-mi de Suceava! - Suceava rezistă! E sub asediul sultanului Mahomed, numele fie-i uitat, dar rezistă! Ștefan Îl privi neîncrezător, dar apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Nu ne Înțelegem, Simioane... Spune-mi de Suceava! - Suceava rezistă! E sub asediul sultanului Mahomed, numele fie-i uitat, dar rezistă! Ștefan Îl privi neîncrezător, dar apoi se lumină la față. - Rezistă Suceava? În fața lui Mahomed? - Și nu numai Suceava, măria ta! -Cetatea Neamțului? Era bătută rău cu artileria cînd am trecut spre Țara Dornelor! E năruită? - Cetatea Neamțului rezistă și artileria de pe ziduri a desființat aproape toată artileria turcească! Tunarii au fost instruiți de maestrul Francisco! - Cetatea Hârlăului? - Rezistă! - Tighina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Daniel Sihastrul avea dreptate! Poporul țării ăsteia n-a fost Învins! Acesta e adevăratul miracol! Simioane! Uită-te În ochii mei și spune-mi Încă o dată: ești sigur că nici una din cetățile Moldovei n-a căzut În fața lui -Mahomed? - Nici una, măria ta! - Așadar, eu am fost Învins la Valea Albă, dar Moldova a rezistat pretutindeni? - E un punct de vedere... comentă Alexandru. - Alexandru! Simoane! Fraților! E adevărat că eu pribegeam prin adâncurile codrilor, iar Moldova se bătea mai departe, așteptând semnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
eu am fost Învins la Valea Albă, dar Moldova a rezistat pretutindeni? - E un punct de vedere... comentă Alexandru. - Alexandru! Simoane! Fraților! E adevărat că eu pribegeam prin adâncurile codrilor, iar Moldova se bătea mai departe, așteptând semnul mântuirii? - Adevărat, măria ta... spuseră plăieșii. Doară nu credeai că ne-om da bătuți... Vocile se amestecară Într-o rumoare acoperită de alte tropote de cai. Dinspre Apus sosi un alt grup de călăreți purtând semnul scutului și spadei. - Căpitane Gâlcă! exclamă voievodul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nu credeai că ne-om da bătuți... Vocile se amestecară Într-o rumoare acoperită de alte tropote de cai. Dinspre Apus sosi un alt grup de călăreți purtând semnul scutului și spadei. - Căpitane Gâlcă! exclamă voievodul. De unde vii? - De peste munți, măria ta! Doamna Maria se află În siguranță În cetatea Clujului! Iar românii din munții Apuseni se ridică la luptă la chemarea lui Vlad! În două sau trei săptămâni vor trece Carpații, În ajutorul Moldovei! - Căpitanul Oană? Întrebă arcașul Simion. - N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
țării. Alexandru nu spuse nimic. Dar voievodul simți că o undă de neliniște Îi cutreieră pe tânărul care, până atunci, se dovedise un tovarăș plin de voie bună și de inteligență. - Îl vom scăpa, Alexandru... Îi spuse. Ai Încredere. - Știu, măria ta. Dar când? 7 iulie 1476, miezul nopții, Bradu Strâmb Nici o adiere nu Înfiora pădurile. Valea era abruptă, iar trunchiul bătrânului brad căzut cu ani În urmă sub fulgerul unei furtuni veghea, jumătate ridicat, jumătate prăbușit, asupra unei poieni largi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de voci și de clinchete de arme. Un călăreț se desprinse din formație și sosi, la trap, În fața voievodului. Descălecă, puse genunchiul drept la pământ și spuse: - Comisul Tudor Jurj, comandantul corpurilor unu și doi de vânători domnești, la porunca măriei tale! - Ridică-te, comise! spuse Ștefan. Și spune-le oamenilor tăi că au prețuirea mea pentru victoria de pe Prut. Acum, Însă, avem de Îndeplinit cea mai grea sarcină din istoria acestei țări. Și cea mai sfântă. Eliberarea!! Ultimele cuvinte fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Întorcea, ca un ecou, dar nu era doar ecoul, ci erau zecile de mii de voci care Îl rostogoleau din vârfurile munților spre văile sălbatice de la Bradu Strâmb. Nu mai era singur. Nu fusese niciodată singur. - Călărimile domnești așteaptă poruncile măriei tale, spuse comisul Jurj. Și nu uită că măria sa s-a jertfit pe sine ca să-și lase oamenii la casele lor, la vreme de urgie. Și nici că răzeșimile și boierii țării au căzut la Valea Albă. Acum e vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
soarelui, Începură să bată clopotele bisericilor și mănăstirilor. Oastea musulmană știa ce zi este aceea, dar nu știa că era, totuși, prea devreme pentru slujba de dimineață. Clopotele acelei zile aveau alt Înțeles. - Două mii de spahii au pornit spre nord, măria ta! Iscoadele noastre spun că sultanul se pregătește să părăsească tabăra și că peste cincizeci de mii de ieniceri și spahii Îl vor Însoți! Voievodul privi scurt spre spătarul Costea, proaspăt Înălțat În rang după moartea spătarului Mihail. Se iveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Dragoș, pârcălab de Roman. Și alții. Îi scosese În primele rânduri, le dăduse dregătoriile, le prețuise viitorul. Mai rămânea ca ei să se dovedească demni de Încrederea lui și să-și câștige cu sabia acel viitor. - Ce trebuie să facem, măria ta? reveni Costea, văzând că voievodul nu lua nici o decizie după aflarea primelor informații din acea dimineață. - Nimic, spătare... spuse Ștefan, privind În zare spre locul În care se afla Cetatea Sucevei, deocamdată prea departe pentru a putea fi văzută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pedestrime și cavalerie. Era adevărat, Oană nu fusese la o singură bătălie, iar aceea se transformase În masacru. Dar nimeni n-ar fi putut salva ceva, cu zece mii de oameni Împotriva unui val de o sută cincizeci de mii. - Aprinse, măria ta? Întrebă Costea. Voievodul Își reveni din gânduri. Era dimineața Sfintei Fecioare, iar ștafetele sale Înștiințaseră locuitorii satelor de la nord de Suceava să se retragă În păduri, căci În acea zi Începea marea bătălie a eliberării. Casele puteau fi incendiate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Împiedica retragerea. Imediat după aceea, arcașii trag În plin, iar domnia ta, spătare, ataci cu cinci mii de călăreți. Ai surpriza și ai avantajul numeric. În jumătate de ceas, n-ar mai trebui să fie nici un spahiu În viață. - Am Înțeles, măria ta! Iar apoi... - Apoi vom vedea dacă Mahomed devine curios să vadă cine i-a desființat avangarda. Și dacă iese din spațiul deschis al Sucevei ca să intre În pădurile Humorului. Spătarul porni să execute ordinele. Lângă Ștefan rămase doar Alexandru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sudoare și de sânge, al primei bătălii. Dar ei, vânătorii domnești, erau elita cavaleriei moldovene. Ei, și nu altcineva, trebuiau să arate că turcii puteau fi Învinși. Lângă linia vânătorilor se auzi un tropot ușor. Comisul Jurj Întoarse privirile, uimit. - Măria ta... Călăreții Întoarseră și ei capetele. Într-adevăr, Ștefan plecase de la postul de comandă din centrul oștirii și venise printre ei. În jurul lui se vedeau mantiile albe ale Apărătorilor. - Vitejilor... spuse Ștefan, fără să ridice vocea, ca și cum ar fi vorbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mereu, Într-un punct fix. Voievodul știa, acum, tot se se Întâmpla În jurul lui. Amir Baian la cinci mii de pași, În așteptare, suna un mesaj. Lupte sângeroase În ariergarda lui Mahomed. Caii spahiilor aleargă târând trupuri ciopârțite. - Ce facem, măria ta? Întrebă spătarul Costea. - Răbdare... murmură Ștefan. Vom afla În curând ce avem de făcut. Până atunci, toată lumea rămâne pe poziții. * Încetul cu Încetul, ceața Începea să se ridice. Pădurile se luminau ca ieșite dintr-o noapte albă și lăptoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se ridicase. Nu. Raționament fals. Nu când se ridicase, ci Înainte. Acel om, dacă exista, știuse exact când se va ridica ceața. Dacă nu cumva... Nu, asta era deja o nebunie. Și totuși. Dacă nu cumva chiar el adusese ceața. * - Măria ta... spuse Alexandru, mi-ai promis ceva după ce am plecat de la chilia Sihastrului... - Da, Alexandru. Dacă prevestirea lui se adeverește, ai o mie de călăreți să Începi atacul pe flancul stâng. Dar, deocamdată, trebuie să scăpăm din cleștele lui Mahomed

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
rugămintea lui Alexandru, apoi făcu semn spătarului Costea să se apropie. - O mie de călăreți din corpul de oaste al Neamțului intră sub comanda lui Alexandru Oană. Îi trimiți pe flancul stâng, gata de atac la porunca mea. - Am Înțeles, măria ta! Retragerea era grea, dar nu imposibilă. Voievodul păstrase pe flancuri trupele pedestre, care se strecurau ușor prin pădure și reușeau să atace ienicerii În locuri În care aceștia se apărau cu mare greutate. În primele rânduri pusese oameni ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]