18,914 matches
-
mare. Știa că eu mai eram încă un copil, că trebuia să mă ajute să înțeleg ce este viața și care era rostul meu. Îmi vorbise mult, îmi explicase multe lucruri la care eu nici nu gândeam pe atunci. Îmi mărturisise că se mândreau cu mine, că aveau încredere în puterile și capacitățile mele și că, dacă nu voi continua studiile, ei mai mult vor avea de suferit. Îmi zise că cei ce fug de greutăți la tinerețe le vor avea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
liniște. Vara, peste doi ani, plecasem din nou acasă și zburasem ca gândul să-l mai văd pe tata. Ce se mai bucurase! Mă întrebă când ne întoarcem acasă. Vorbisem despre multe, ca de obicei. Atunci, în acea vară, îmi mărturisise un gând pe care îl avea, sau poate o dorință. Îmi zise, printre altele: - Nu știu de ce, dar în ultimul timp, de fiecare dată când stau la Sfânta Liturghie, mă gândesc la moarte. Sunt singur și, câteodată, mă ia frica
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de rugăciunile preotului, se ridica spre cer, spre Cel pe care toată viața ÎL iubise și îi slujise... E de prisos să spun cât de mult mă impresionară cele auzite. Imediat, mi-am amintit de dorința pe care mi-o mărturisise și mi-am spus: „Da, Doamne! Cu adevărat, Tu știi și le vezi pe toate! Nimeni, din cei ce cred și nădăjduiesc cu adevărat în Tine, nu rămâne neauzit și nevăzut!” Pe bunul meu tată, care avea teamă câteodată să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și nu poate muri? - Știu, Natalie, am auzit că se chinuie sărmana, n-a iertat-o Dumnezeu încă? - Nu, n-a iertat-o! Dar ce chin îndură, cum strigă și cere ajutor, te cuprinde frica și groaza. Mi s-a mărturisit că suferă pentru tot răul pe care l-a făcut unor oameni. Mi-a spus cui și ce rău a făcut și mă trimite la acele persoane ca să le spun să vină la ea, să le spună cum și unde
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acel loc care a rămas blestemat pentru totdeauna. Știu că nu este un subiect plăcut, dar sunt sigură, că multe persoane, în momente de întristare, de îndurerare, nedreptate și mânie, rostesc blesteme. Cei care au blestemat pe cineva și își mărturisesc cu părere de rău acest păcat, odată cu mărturisirea dezlegă și blestemul pe care l-au rostit. Se eliberează pe sine de pedeapsă și îl eliberează și pe cel blestemat de nenorocire. Prorocul David constată despre omul blestemat că el singur
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai repetați acest lucru, îi probozi el. Frații ieșiră rușinați. Starețul mai așteptă puțin, apoi privindu-l în ochi pe cel cu pricina, care tremura de frică, îi zise: - Și nici tu să nu mai faci! Să vii să te mărturisești! De ce nu a descoperit păcatul fratelui, Starețul? Pentru că știa că va urma pocăința și după ea iertarea, iar pe ceilalți i-a apărat de păcatul defăimării și al smintelii. Iată, așa crede și dumneata. Că tot ce ți se întâmplă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai găsit altul? - Ce să-ți spun, copilă dragă, zicea tata, oricum nu vei înțelege, ești încă mică. Eram mică, tata avea dreptate că nu puteam înțelege. Înțelegeam însă destul de bine cât de greu era atunci când, pentru a ne putea mărturisi și împărtăși cu Sfintele Taine, trebuia să plecăm la biserica din alt sat, care nu era la fel de aproape. În acea zi, ne sculam la ora trei din noapte și mergeam pe jos ore întregi, pentru a ajunge la timp la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cântând în timp ce alerga bezmetică de colo-colo, transpusă într-o fericire care nu i se ștergea de pe chip decât atunci când maica stareță o punea să frece podelele bucătăriei în semn de penitență. Maria nu era de acord cu această pedeapsă, îi mărturisea doar ei, să nu o audă maica stareță, că atunci când aleargă prin pădure cu părul despletit se întâlnește cu Dumnezeu, și nu înțelege de ce măicuța stareță o pedepsește pentru acest lucru, deoarece ea nu-l află pe Dumnezeu în rugăciuni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
într-o conversație pe teme de destin, se ridică și mă invită la o plimbare prin grădină, îmi dau seama că vrea să îmi spună ceva, o fi el depravat, îmi spun, dar este unul rafinat, coboară cu grijă scările mărturisindu-mi că nu-l mai ajută picioarele, îl întreb cum a ajuns în Australia. "Eram student la medicină în Germania și am venit în Australia să câștig bani și să termin medicina. Așa suna contractul meu când am plecat din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și-l stăpânească, nu putu să articuleze nici un cuvânt. - Calmează-te dragă, adună-ți cuvintele... și spune-mi te rog, ce te-a adus în această stare? Pentru un moment, Ina păru că își revenise, dar când încercă să-i mărturisească cauza suferinței sale, izbucni din nou într-un plâns hohotit. Reuși totuși, într-un târziu, să rostească câteva cuvinte disparate, care îl descumpăniră pe Alex. - Știi... Alex, Olga mi-a spus... mi-a spus că... și izbucni din nou într
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cruzime, nu, niciodată...! - Îți dai seama, Alex, îți dai seama în ce situație ne aflăm? Au trecut atâția ani și noi n-am știut nimic! - Cum a fost posibil!? - E înfiorător, Alex! Pare de necrezut și totuși... De când mi-a mărturisit că a comis această fărădelege, nu-mi mai revin. Mă simt golită de parcă mi s-a scurs tot sângele din corp, mi-e sufletul strâns ca un ghem în care nu mai pătrunde nici o licărire de lumină, nu știu pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai multe sticle cu etichete scrise cu litere aurii sau argintii, băuturi rafinate, aflate cu prisosință în casa unui om care se respectă. Puse într-o latură a mesei o sticlă fără etichetă, cu o licoare alb-gălbuie, socotind-o, cum mărturisi el mai târziu, cenușăreasa băuturilor sale tari... - Da’ sticla aceea care nu prea are față comercială ce tot o dosești? - E țuică, țuică de-a noastră, de la primarul din Vutcani, dar dacă vrei... - Hai să lăsăm deoparte toate importurile și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Își clăti fața cu lumina de lichid a zorilor și, ca în fiecare început de zi, lua viața, cu toate ale ei, bune și rele, de la capăt... Pe valea Jeravățului se perindaseră între timp mai multe șatre. Fără să le mărturisească soților Georgescu intenția sa, avocatul se hotărî să întreprindă o escapadă în tabăra calangiilor de la marginea orașului. Era o frumoasă zi de duminică. Când ajunse în lunca înverzită, dimineața încă mai râdea înveselită de cântecul păsărelelor împânzite pe meleagul împrejmuitor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pentru a nu fi doborâți la cea mai neînsemnată adiere de vânt, fiindcă hrana puțină abia le ajungea oamenilor. Iorgu trimise vorbă printr-un om al lui, hotărât să-l întâlnească pe bulibașa Ciontu și să se sfătuiască. Acesta îi mărturisi deschis că aflase de la un sergent că milițienii căutau un băiat cam de 11-12 ani răpit cu ani în urmă de la niște români din oraș și că acesta s-ar afla într-o șatră. Părinții dăduseră un semnal de alarmă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lămurească. Cât timp ar fi cerut tratativele, nimeni nu putea să precizeze. Se gândi că cel mai înțelept lucru este să părăsească șatra fără a isca suspiciuni. Timpul... numai timpul deținea răspunsul căutat. Locotenentul, care-și propusese să nu-și mărturisească deocamdată, cu glas tare bănuielile, dădu binețe celor prezenți, dar, după câțiva pași, se întoarse din drum, se apropie de stăpânul șatrei și-i spuse pe un ton ce nu putea fi socotit un ordin, dar nici o rugăminte: - Bulibașă, câteva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Mi-a povestit cu lux de amănunte, cerându-mi să nu spun nimănui ceea ce-mi va povesti. Simțea nevoia să se descarce, să se descătușeze de o greutate ce o purta pe suflet și, cum eram prietene bune... Îmi mărturisi că făptuise cea mai mare greșeală a vieții ei, de care acum îi părea nespus de rău : schimbase cu bună știință copilul nou născut al colegei și prietenei ei Ina cu cel al unei țigănci. Nu mi-a spus numele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
terminase cu un scor nedefinit. Mihăiță îl sprijini pe Vișinel să se ridice, încercă să-i șteargă sângele care se închegase deja pe obraji și pe bărbie și așa, braț la braț, ieșiră amândoi în afara terenului de joc. Vișinel îi mărturisi lui Mihăiță că nu se plânge de lovitura primită; cel mai mult îl durea însă cuvântul acela spus cu răutate, poate chiar cu ură. - Ce cuvânt, Vișinel? - Mi-a spus: baragladină! Tu ai mai auzit un asemenea cuvânt!? Mihăiță îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui Mihăiță că nu se plânge de lovitura primită; cel mai mult îl durea însă cuvântul acela spus cu răutate, poate chiar cu ură. - Ce cuvânt, Vișinel? - Mi-a spus: baragladină! Tu ai mai auzit un asemenea cuvânt!? Mihăiță îi mărturisi că nu și că nici nu știe ce înseamnă... - E un cuvânt urât, Mihăiță, e foarte urât! Acasă nu suflară o vorbă despre cele întâmplate pe terenul de fotbal, dar din ziua aceea, relațiile dintre Mihăiță și Vișinel luară un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
casei, chiar în miez de noapte, și alerga să-i vadă pe Rafira și pe Lisandru, dar mai ales pe Voica. Întâlnirile cu ea erau o adevărată sursă de bucurie și el se încălzea la flacăra ochilor ei duioși ce mărturiseau o dragoste adevărată. Vișinel se încărca în acest fel de optimism. Reîntors acasă el ducea mai departe prin vis întâlnirea cu Voica, cu iubita lui care părea, și de această dată, o zână din cele mai frumoase povești de iubire
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din alte sfere existând și o doză de timiditate. Nu voia să-i necăjească nici pe Ina și nici pe Alex, dar nici nu găsea cu cale să abdice de la ale lui. Mihăiță tăcea și asculta. De altfel, lui îi mărturisise de multă vreme Vișinel planurile sale. Voica, ai s-o vezi și tu, e o fată veselă; vorba ei este ca un tril de privighetoare. Eu de fapt nu mă însor cu o fată, ci cu un cântec. Ce poate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Mihăiță le spusese alor lui că nu e nevoie să-l însoțească la conservator, că prezența lor i-ar spori emoțiile fiindcă oricum, el este cel care va apărea în fața comisiei, Alex, Ina și Vișinel îl însoțiră. Chiar dacă nu o mărturiseau, se intuia din neliniștile lor că erau purtătorii unor mari emoții. La susținerea probelor teoretice, Mihăiță avu câteva cezuri pe care comisia le consideră ca fiind nesemnificative. Ajuns în fața probei practice, fu întrebat: - Ei, tinere, cunoști lista probelor de admitere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ultima vreme în casa noastră, de parcă lucrurile acestea ar fi normale și nu te-ar afecta câtuși de puțin! - Despre ce vorbești, draga mea? - Tot nu înțelegi!? Mă simt răvășită total, situația lui Vișinel m-a dezechilibrat. De când ne-a mărturisit că vrea să se însoare, nu-mi intru în fire, mă simt mai plină de griji, dacă poți să mă crezi! Tu nu? Mă gândesc tot timpul, nu la noi, ci la bietul băiat. Îl vor năpădi grijile prea devreme
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cassandrice premoniții, o carte în care autorul își înzidește o fărîmă de suflet. Valeriu Stancu Prolog Pe drumul vieții mele muritoare, deseori am fost bântuit de amintirile încărunțite în calvarul pătimirii care mi-a rupt irevocabil o bucată de suflet. Mărturisesc cu sinceritate astăzi, că, de-a lungul vremii, gândul confruntării dintre plumbul nefericirii evadatului din lumea inocentă a zâmbetelor de copii, și aura surâsului de bucovinean osândit la o viață zbuciumată, m-a urmărit cu obstinație. Drept consecință, inevitabilul s-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din Ajun în casele credincioșilor, stropind cu o legătură de busuioc, agheasma purtată de dascăl într-o cofă din brad, pe rând toate încăperile, cântând: În Iordan botezându-te Tu, Doamne Închinarea Treimii s-a arătat; Că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; Și Duhul în chip de porumb A adeverit întărirea Cuvântului, Dumnezeul nostru, Mărire Ție... Întâmpinarea alaiului cu Iordanul, în fiecare gospodărie, era anunțată pe ulițe de grupuri de copii, din care uneori făceam
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
bunica, disperată că a fost călcată noaptea de hoți, care i-au furat scânduri din stiva cumpărată pentru casa începută la Câmpulung și urma să se ducă la Miliție. Mintea mea de 12-13 ani a judecat atunci rapid și rațional, mărturisindu-i totul mătușii Jeni, care a inventat o poveste, cum că alții au fost la furat și au dus scândurile în grădină la noi, astfel că un timp nu s-au știut adevărații făptași și, oricum, nu mai avea importanță
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]