2,532 matches
-
soldații n-aveau parte de permisii și, dacă ezitau, nici de clemență: numai În 1941 și 1942, 157.593 dintre ei au fost executați pentru „lașitate”. Dar, după un Început șovăielnic, URSS a copleșit și a Îngenuncheat colosul nazist, zdrobind magnifica mașină de război germană. Pentru prieteni, ca și pentru dușmani, victoria sovietică În al doilea război mondial ilustra Împlinirile bolșevismului. Politica lui Stalin dădea roade, crimele-i antebelice erau aproape uitate. Victoria, cum Stalin știa prea bine, e măsura succesului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În introducere de editor: simbolurile elementare ale trecutului comun erau pe cale să alunece definitiv În uitare. Aceasta e nostalgia ca Angst: teama că, Într-o bună zi - destul de curând - panourile informative de culoarea pământului amplasate pe lângă autoroutes impecabil proiectate și magnific construite nu vor mai avea pentru francezi nici o semnificație. Ce rost ar mai avea să faci aluzie (prin semne, apoi prin denumiri) la catedrala de la Reims, amfiteatrul din NÎmes, podgoriile de la Clos de Vougeot, la Mont Sainte Victoire sau la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
membri s-au exersat în producții colective (de pildă, compunerea în proză Autobuzul de Însurăței), C. publică în 1991 un roman inedit, scris la patru mâini, împreună cu comilitonul său Nicolae Iliescu, și intitulat Dodecaedru, distins cu Premiul Academiei Române. Ultimul Isus, magnificul (1995) ratează un pariu epic cu miză mare, recurent în arta (nu numai literară) a secolului al XX-lea: încercarea de a compune o contra (nu o anti-) Evanghelie modernă. Este scrierea în care C. își pierde total altitudinea ironică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
seraficul și atrocitatea, sublimul și ridicolul, cinismul, ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta kitschului. SCRIERI: Tratat de apărare permanentă, București, 1983; Tangoul memoriei, București, 1988; Dodecaedru (în colaborare cu Nicolae Iliescu), București, 1991; Ultimul Isus, magnificul, București, 1995; Călătoria Luceafărului, București, 1997; Requiem, București, 1998; Trandafirul tăcerii depline, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1999; Colonia penitenciară oranj, București, 2001; Piața Aristotel, Cluj-Napoca, 2001; Săptămâna patimilor, București, 2001. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Proza de mâine, RL, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
D. Nourisson, Le buveur du XIXe siècle, Paris, Albin Michel, 1990, p.24. 70 Refrenul cântecului este: "Felicitări, felicitări, bravi soldați ai secolului al șaptesprezecelea Felicitări, bravi soldați, Toata lumea vă admiră și vă iubește. Felicitări, felicitări pentru gestul vostru magnific Dacă ați fi tras asupra noastră, ați fi asasinat Republica." 71 J.F. Gautier, Le vin et ses fraudes, Paris, PUF, Colecția Que sais-je, nr. 3001, 1995. 72 H. Gault și C. Millau, Garçon un brancard!, Paris, Grasset, 1980, p. 112
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
1984; Forma ca viziune, București, 1984; Paul Vasilescu, București, 1987. Traduceri: J. Ph. Minguet, Estetica rococoului, București, 1973 (în colaborare cu Smaranda Roșu); A. Tabucchi, Piața Italiei, București, 1981; A. Chastel, Artă și umanism la Florența pe vremea lui Lorenzo Magnificul, I-II, pref. edit., București, 1981 (în colaborare cu Smaranda Roșu); E. Garin, Umanismul italian, pref. edit., București, 1982. Repere bibliografice: Marin Mincu, Grigore Arbore, „Exodul”, AFT, 1967, 21; Ion Negoițescu, Triptic poetic, F, 1967, 11; Laurențiu Ciobanu, „Exodul”, CRC
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
epifanii. Întreaga casă este concepută de un estet și respectă regulile interne ale unor armonii superioare, ale artei. Într-un astfel de ambient, Macedonski oficiază cultul artei, mai precis al poeziei, cu o solemnitate care se ridică peste ridicolul sentențelor magnifice. Scriitorul întreține în spirit decadent cultul artei care eufemizează un act crud, un ritual sângeros, la care fac aluzie atât difuza lumină roșiatică sau diferitele elemente decorative cu același cromatism, cât și explicația "vitalistă" a sacerdotului. Este aici și un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]