5,243 matches
-
neasemuit de bun al miezului moale, ca și al sucului pe care-l sorbeai ca pe o licoare dumnezeiască. Alți sclavi, îndoiți din șale, duceau în spinările lor trunchiuri de copaci, lespezi șlefuite de piatră cenușie și galbenă sau de marmură, coșuri mari, pline cu colți de fildeș, coșuri cu pește și atâtea alte poveri câte nu se pot ține minte și număra. În fiecare zi din corăbii coborau slujbași și soldați, mânând turme de tauri și vaci sau cete de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în ochi, așa cum putea acum. Se uita apoi la grădina care înconjura palatul pe dinăuntrul brâului de ziduri, sau ochii lui dezmierdau cu mulțumire toate amănuntele acestui palat. Împrejurul înspăimîntător de înaltei clădiri, sub ferestrele adânci, între stâlpi rotunzi de marmură neagră care văzuți de jos păreau a nu se sfârși decât în cer, erau așezate în mari firide îmbrăcate în plăci de fildeș, înalte de câte patruzeci de coți fiecare, statuile de aur ale zeilor și ale tuturor regilor și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu-l putu privi mult, căci după un oarecare răstimp începu să simtă fiori reci în șira spinării. Acolo, în jurul Marelui Templu închinat Zeului Apelor, Zeului Soarelui, Zeului Puterii, Zeului Războiului și Zeiței Belșugului și Înțelepciunii, locuiau în case de marmură acoperite cu fildeș cei cinci preoți ai acestor zei. Una din case era a slujitorului Zeului Puterii, Tefnaht. Iahuben nu nădăjduia să intre vreodată în acest templu, aflând că, afară de Marele Preot și de ceilalți cinci, mai puteau intra doar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
templu fără lacăte sau zăvoare, păzit mult mai bine de credință și groază. Dar Auta știa unele taine de la Marele Preot, și i le-a spus. Una din ele era ciudățenia din mijlocul templului: pe un trunchi de piramidă din marmură neagră, înconjurat de cinci havuzuri din piatră străvezie albastră, era așezată o piatră, ca un stâlp, cum ziceau preoții, trimisă în dar primului rege al Atlantidei de Zeul Soarelui prin mijlocirea Zeului Apelor, ca semn al puterii. Mai târziu, stâlpul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îl mai bătu o dată pe umăr și-i spuse, întorcînd fața în altă parte: - Nu te mai bâlbâi atîta! Du-te la casa robilor și cere doi argintari și doi hamali ca să care leșurile astea și să spele sângele de pe marmură. CAPITOLUL XII Marele Preot aștepta atent. - Când treceam prin țara oamenilor negri, stăpâne, m-am uitat la cerul dinspre miazăzi... Începu Auta, însă bătrânul îl întrerupse, zîmbind: - Știu! Ai văzut o stea nouă... Am văzut-o și eu. Auta tăcu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu meșteșug, fiind răsucită și îngustîndu-se din ce în ce mai mult, ca unele scoici. Lui Auta îi bătea inima cu putere. Iarăși se apropia de foișorul descoperit de pe care mii de nopți privise alături de acest bătrân stelele lumii. Se opriră pe lespezile de marmură neagră ale foișorului. Auta sorbi cu plăcere aerul plin de miresme tari. La miazănoapte se vedea Steaua Păstorului. Se întoarseră amândoi cu fața spre locul știut dintre răsărit și miazăzi și încremeniră. Steaua necunoscută nu mai era. Cât era de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de folos să cunoască palatul Marelui Preot. Auta era și bucuros și îngrijorat, dar nu avu răgaz să cerceteze care din cele două simțăminte e mai puternic; în scurtă vreme luntrea se așeza în fața grădinilor marelui palat. Urcând treptele de marmură, străinii băgară de seamă că în preajma clădirii nu era nimeni. Auziseră de la Auta despre marile case de robi și soldați, dar grădinile și curțile se vădeau goale. Totuși, privirea lor nu zăbovi mult asupra acestui amănunt, abătîndu-se curând asupra frumuseții
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
goale. Totuși, privirea lor nu zăbovi mult asupra acestui amănunt, abătîndu-se curând asupra frumuseții palatului. Se opreau să se uite îndelung la câte un stâlp sau la tavanul tăiat de mâna unui meșter rar, care închipuise în marile lărgimi ale marmurei de sus un belșug de vietăți, de nori și de arbori. Se uitau și la pereții ciudați și la pardoseala cu joc de alb și negru, la amestecul de piatră verde, neagră, albă, roșie, vânătă, la ochiurile de oricalc încrustat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
suliță se îndreptă spre Auta, însă în aceeași clipă o mână se așeză pe ea și o împinse în jos. Un glas șopti: - Porunca este să-l aducem nevătămat. Auta se învioră. Ridică de pe soclul ei o statuie mică de marmură a unui zeu. Tot atunci auzi un șuier prelung. Când să arunce statuia în soldatul ce se apropia de el, Auta auzi că șuierul se întețește și un gând fulgerător îi trecu prin minte: "Pleacă fără mine. Se tem!" Dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în care se sprijinea. Se uită la toiag și deodată ochii lui aruncară fulgere: cum de uitase? I se păruse că fostul rob Auta rânjește din mânerul cu atâta meșteșug tăiat în abanos. Zvârli cu mânie toiagul pe lespezile de marmură și porni spre ușă nerezemat. Apoi își aduse aminte de ceva și se opri. Înspăimântați, preoții se sculară. Nu-l mai văzuseră niciodată așa. - Știe cineva de străinii care s-au ivit în Ta Kemet? Preoții îi spuseră, pe rând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alte cafele. Oaspetele văzu abia acum că lumina cea mare din odaie venea de fapt de-afară, de la soare. Se sculă și stinse lampa. Apoi se opri la geam, contemplând forfota dimineții însorite. Peste drum se puneau ultimele plăci de marmură și de tuf pe fațada unei case bucureștene înalte. Auzi ușa, și fără să se întoarcă, întrebă amuzat: - Cred că ți-am băut toată cafeaua, dacă ai venit așa de repede. - Ba nu, am și adus-o! Era gata făcută
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sunt un slujitor al statului. Mă ocup cu menținerea legii. Se aplică aceleași reguli. Trag adânc aer În piept și o privesc În ochi. E plăpândă, speriată și izolată În ciuda bogăției ei. Poza soțului, care domină Încăperea, pe șemineul de marmură. Un soldat de top. Umpic ruginit, Însă pus În valoare de splendoarea ramei. Poți să vezi cancer scris pe fața lui. O poză recentă. E Încăn stare de șoc, Încă vulnerabilă. — Vreau să fiți pe deplin conștientă de ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
prin dimensiuni, cît și ca succesiune cronologică). Două exemple contrastive, din lumea greacă și din cea romană: În anul 458 Î.H., Eschil Își reprezintă la Atena tri logia Orestia; tot de atunci datează cea mai veche inscripție ateniană pe marmură, despre cultul de la Eleusis. Această inscripție (458 Î.H.) există și astăzi În colecțiile Muzeului Britanic din Londra. Tragediile lui Eschil ne sînt cunoscute doar prin copii din secolul al X-lea d.H. În 186 Î.H., Plaut Își reprezintă
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ai Atenei); nu ni s-a păstrat nimic din operele lor. Originalele bronzurilor au dispărut (dintr-o nevoie mereu uriașă, din Antichitate pînă către epoca modernă, de monede, clopote, arme), lăsîndu-ne În urmă doar copii tîrzii, dintr-un alt material (marmură). CÎteva exemple pot sugera paralelisme cu situația textelor literare. Celebra statuie a lui Miron (secolul al V-lea), Dis cobolul, s-a păstrat prin intermediul unui număr uriaș (cam o sută) de reproduceri, care transpuneau În marmură originalul din bronz 1
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
dintr-un alt material (marmură). CÎteva exemple pot sugera paralelisme cu situația textelor literare. Celebra statuie a lui Miron (secolul al V-lea), Dis cobolul, s-a păstrat prin intermediul unui număr uriaș (cam o sută) de reproduceri, care transpuneau În marmură originalul din bronz 1. 1. La Villa Palombara (proprietatea familiei Massimo), pe Esquilin, a fost descoperită În 1781 o copie romană În bronz; a fost restaurat inițial de Giuseppe Angelini, iar Massimi l-au așezat În Palazzo Massimo alle Colonne
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Townley apărea În galeria sa de artă (capul Discobolului este greșit poziționat, după cum observase de la Început Richard Payne Knight, fără a-l convinge Însă pe Townley). A intrat În colecția de la British Museum În iulie 1805, odată cu restul statuilor de marmură ale În literatura antică, sînt consemnate numeroase elogii aduse lui Fidias. Dintre lucrările plastice, În afară de frize, nu s-a păstrat nimic de la el. Atena Lemnia ne este cunoscută Într-un mod care ar putea descrie la fel de bine starea unui codice
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ciei antice clasice s-a păstrat așadar puțin; În afara unor piese de valoare secundă (după criteriile anticilor) sau nefi nisate, arta plastică grecească ne este cunoscută prin copii, cu efectul agravant al trecerii de la un material la altul (copii de marmură ale unor originale În bronz) lui Townley. Dintre celelalte replici ale statuii lui Miron, mai merită să fie menționată o copie În bronz, amplasată În Grădina Botanică din Copenhaga. Arta romană se află Într-o situație de conservare ceva mai
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
alogeni latinofoni. Semnificative sunt, tăblițele cerate de la Alburnus Maior (Roșia Montană) unde este atestată exploatarea aurului. Pe valea Crișului Alb este confirmată exploatarea comună a bogățiilor subsolului. Alte așezări ale autohtonilor și coloniștilor atestă progresul din domeniul metalurgiei fierului, prelucrarea marmurei. Numeroase izvoare confirmă colegiile: fierarilor, leticarilor, luntrașilor, plutașilor și altor meseriași, neguțători de lână și lucrători din sistemul căilor de comunicație. Dreptul Acționează ca un alt factor determinant al romanizării. Este vorba despre dreptul roman clasic, care consacră principiile bunei
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
după ce moare, sub imboldul morții. Onorurile mormântului relansează, din loc în loc, imaginația plastică, mormintele mai-marilor au fost primele noastre muzee, iar defuncții înșiși primii noștri colecționari. Căci aceste tezaure de arme și veselă, vase, diademe, sipete de aur, busturi de marmură, mobiliere din lemn prețios nu erau propuse privirii celor vii. Nu erau înghesuite în adâncul tumulușilor, piramidelor sau gropilor ca să fie frumoase, ci ca să fie folositoare. Cripta, odată închisă, era cel mai adesea interzisă și totuși plină de materiile cele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a continuat cu prelații și prinții. Și este o mare distanță de la sarcofag la dala de piatră a gisantului sau de la transi-ul medieval la eroul îngenuncheat alături de un sfânt, apoi la cavalerul Renașterii, ridicat cu aroganță pe mormântul său de marmură. Dar, fie că mormântul are formă de cameră, de puț, de cupolă, de tumulus, că e înălțat sau săpat în stâncă, există întotdeauna un monument. Adică, traducere literală, avertismentul unui "amintește-ți". Horus, Gorgona, Dionysos sau Christos, oricare ar fi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lichefierea sau incinerarea. Cea mai neplăcută vederii unui om viu este imunda, amorfa, inomabila băltoacă putrefiată. Iremediabila murdărie. Imaginea fizică, dublul dublat, mă protejează de ce e mai rău, spectacolul distrugător al putrefacției. Piatra înăbușă putreziciunea prin solid, transcende josnicia prin marmură sau obsidian. Stela expurgă răul prin spectacolul lui. Catharsis optic. Într-o populație de profiluri precum cea prezentată de imageria ceramică greacă, Gorgona (la fel ca Dionysos) este arătată din față, în pragul regatului Persefonei. Faciesul malefic cu ochi ucigători
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un estetism de modă veche printr-un tehnicism up to date. N-am câștiga nimic înlocuindu-l pe Kant cu Toffler. Tehnica este necesară, nu suficientă. Este adevărat că evoluția materialelor și declinul topitoriilor a bulversat sculptura clasică în piatră, marmură și bronz care ține până la Rodin. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, să spunem de la Brâncuși, plasticul, fierul, oțelul, sticla, rezultate din mașinism, generează această formă de expresie contemporană despre care s-a spus destul de corect că "ia materialele ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Cicero distinge între bonae artes cele ale cuvântului și sordidiores cele mai sordide, ale noastre. Iar Seneca precizează clar, într-o scrisoare către Lucilius, că nu-i pune în rândul artelor liberale "pe pictori, pe sculptori, pe cei ce lucrează marmura și pe alți slujitori ai luxului [luxuriae ministros]"* (Ad Lucilium, 88, 18). Creștinătatea medievală va face din această distincție baza instituțională a învățământului: de o parte artele mecanice, care produc lucruri, de cealaltă artele liberale, care lucrează cu semne, gramatica
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se stinge. "Artă nobilă cândva se lamentează el -, când era dorită de regi și de popoare, și având darul de a-i înnobila pe cei socotiți demni să fie încredințați posterității; acum a fost însă cu totul împinsă deoparte de marmură și chiar și de aur"*. De altfel, Pliniu inserează aceste considerații strict documentare în secțiunea materiilor prețioase, între aprecierile despre aur, argint, bronz și cele despre pietrele prețioase și nobile. Între argile și roci sunt pigmenții. Căci faimoasa carte a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
murale din casele particulare. Hemiciclul de la École de Beaux-Artes din Paris, pictat de Delaroche în 1941, prezintă gloria îngenuncheată în fața lui Ictinos, Fidias și Apelles, arhitectul, pictorul și sculptorul. Cei trei, înconjurați de geniile Renașterii, tronează pe un altar de marmură, în culmea onorurilor. A fost una dintre compozițiile picturale celebre ale secolului al XIX-lea. Din fericire, n-o mai privește nimeni: ar fi făcut generații întregi de pictori ucenici să trăiască sub egida unei minciuni. Ecoul creștin Dispozitivul pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]