3,067 matches
-
o văzuse mergând prea mult În ultimele zile. Unde să mergi Într-o cameră de hotel, chiar dacă alta În fiecare zi, decât la baie sau până la geam, repede ghemuită apoi În fotoliul de alături, ca Într-un scenariu de film mediocru, spunând ceva când și când, În cuvinte puține și cu toate verbele la trecut. Apropiindu-se de fântână, Își dădea seama că trăiseră doar din gesturi, din senzații și din tăceri, sparte arareori de amintiri buiece și trunchiate. De ce oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
PLANETA MEDIOCRILOR precedată de EPOPEEA SPAȚIALĂ 2084 ediție definitivă Cuvânt înainte Textele acestea reprezintă un exorcism. Am avut - și mai am - prejudecata că un scriitor trebuie săncerce să scape nu numai de demonul defectelor, ci și de cel al calităților sale prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
două seriale pseudo S.F. ce și-au câștigat un anumit public, au stârnit anumite simpatii și au sfârșit prin a atrage atenția anumitor organe și organisme de partid și de stat. Ele au dispus în primăvara lui 1989 sistarea „Planetei Mediocrilor”, întrucât au descoperit probabil riscul că, mă citez din ultimul episod apărut, „ceea ce, de comun acord, consideram a fi la mii de miliarde de kilometri să se afle, spre surpriza noastră, la câțiva ani-lumină”. Privesc cu nostalgie și uimire paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
reușită a Gettei 2, căsătorită definitiv pe aceste meleaguri. Cum însă nu suntem asemenea povestitori, preferăm să privim și noi cum se depărtează personajele noastre, declarând, cu sinceritate, caragialean, că nu mai știm ce s-a întâmplat cu ele. Planeta mediocrilor Episodul 3 Accidentul În anul 2954, luna octombrie, ziua 3, astronauții Ion Aciobăniței, comandant, și Vasile Amărășteanu, pilot-telegrafist, decolați de la baza „Văratic”, de pe Neptun, într-un zbor de patrulare cu o navă „Romroyce”, pe o vreme senină, la orele 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
răspunse: — Ce să facem? — Să militați! Dumneavoastră nu militați? — Ba milităm, dar nu tot timpul. Parc-am fi nimerit iarăși ia noi, șopti comandantul către pilotul Amărășteanu, apoi zise tare către tractorist: Nu vă supărați, ce planetă este aceasta? — Planeta Mediocrilor, răspunse omul. — Planeta Mediocrilor? N-am auzit de ea, zise Aciobăniței. Nu e de mirare, spuse tractoristul. Suntem complet marginalizați. Puteți coborî puțin? întrebă comandantul. Venim de pe Pământ, nu vă fie frică. Tractoristul șovăi o clipă, apoi opri motorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Să militați! Dumneavoastră nu militați? — Ba milităm, dar nu tot timpul. Parc-am fi nimerit iarăși ia noi, șopti comandantul către pilotul Amărășteanu, apoi zise tare către tractorist: Nu vă supărați, ce planetă este aceasta? — Planeta Mediocrilor, răspunse omul. — Planeta Mediocrilor? N-am auzit de ea, zise Aciobăniței. Nu e de mirare, spuse tractoristul. Suntem complet marginalizați. Puteți coborî puțin? întrebă comandantul. Venim de pe Pământ, nu vă fie frică. Tractoristul șovăi o clipă, apoi opri motorul și sări de pe scaun jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
spuse comandantul. Avem, din câte se poate observa, aceeași structură: nas, gât, urechi, trunchi, mâini, picioare. Asta m-a mirat și pe mine când v-am zărit, zise K.M. 273. Noi credeam că suntem singuri în Univers. — Care noi? — Noi, mediocrii, spuse tractoristul. — Dar toți sunteți mediocri pe planeta asta? întrebă Amărășteanu. — Bineînțeles, dacă trăim aici! spuse K.M. 273. Voi, dacă trăiți pe Pământ, nu sunteți toți pământeni? — Și cum v-ați dat seama că suntem de altundeva? — După navă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
poate observa, aceeași structură: nas, gât, urechi, trunchi, mâini, picioare. Asta m-a mirat și pe mine când v-am zărit, zise K.M. 273. Noi credeam că suntem singuri în Univers. — Care noi? — Noi, mediocrii, spuse tractoristul. — Dar toți sunteți mediocri pe planeta asta? întrebă Amărășteanu. — Bineînțeles, dacă trăim aici! spuse K.M. 273. Voi, dacă trăiți pe Pământ, nu sunteți toți pământeni? — Și cum v-ați dat seama că suntem de altundeva? — După navă, zise tractoristul. Noi n-avem așa ceva. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Nu-i o problemă, răspunse tractoristul. — Și cum trăiți? Cum sunteți organizați? — De trăit, trăim cum putem, dar de organizat suntem organizați foarte bine. Asta ne face să rezistăm, pentru că altfel solul e cam sărac. Episodul 6 Discuția continuă — Vasăzică, mediocri... medită comandantul Aciobăniței. Asta înseamnă că nu gândiți prea mult? — Nuuu, răspunse tractoristul. Cum să nu gândim?! Gândim de ne trec sudorile, dar gândim greșit. Înțeleg, spuse comandantul. Nu gândirea vă lipsește, ci finalitatea ei. — Cum ați spus? făcu tractoristul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
numai individual, ci și-n grup? Unde-s doi, gândirea crește, spuse pilotul Amârășteanu. — Păi numai în grup gândim, răspunse tractoristul. Avem cursuri de gândire, marțea și joia. Totuși, nu-mi vine să cred, spuse comandantul Aciobăniței. Chiar toată lumea e mediocră aici la voi? Nu e unul mai răsărit? — Păi, dacă ar fi, nu l-am ști noi? zâmbi sceptic tractoristul. Suntem o mână de oameni, ne cunoaștem între noi. Credeți că nu ne-am bucura să se ridice unul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
zâmbi sceptic tractoristul. Suntem o mână de oameni, ne cunoaștem între noi. Credeți că nu ne-am bucura să se ridice unul și să zică, măi băieți, uite cum gândesc eu... Dar se înalță careva? Nici pomeneală! — Și femeile sunt mediocre? întrebă Amărășteanu. — Femeile sunt mediocre rău de tot, răspunse tractoristul. O ecuație nu pot face. — Și copiii? — Copiii sunt mediocri, da-s drăguți. Copii, ce poți să zici... Ați spus c-aveți trei avioane, zise comandantul. Pe astea cine le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mână de oameni, ne cunoaștem între noi. Credeți că nu ne-am bucura să se ridice unul și să zică, măi băieți, uite cum gândesc eu... Dar se înalță careva? Nici pomeneală! — Și femeile sunt mediocre? întrebă Amărășteanu. — Femeile sunt mediocre rău de tot, răspunse tractoristul. O ecuație nu pot face. — Și copiii? — Copiii sunt mediocri, da-s drăguți. Copii, ce poți să zici... Ați spus c-aveți trei avioane, zise comandantul. Pe astea cine le-a proiectat, cine le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ridice unul și să zică, măi băieți, uite cum gândesc eu... Dar se înalță careva? Nici pomeneală! — Și femeile sunt mediocre? întrebă Amărășteanu. — Femeile sunt mediocre rău de tot, răspunse tractoristul. O ecuație nu pot face. — Și copiii? — Copiii sunt mediocri, da-s drăguți. Copii, ce poți să zici... Ați spus c-aveți trei avioane, zise comandantul. Pe astea cine le-a proiectat, cine le-a construit? — Niște extramediocri, spuse tractoristul. Au nimerit la noi, așa ca dumneavoastră, întâmplător, acum vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tot mai palid comandantul. Dar viața cum e aici, cum se trăiește? — Din partea asta, să n-aveți probleme, spuse tractoristul. Viața e minunată, trăim foarte corect. Dacă o să vă faceți treaba bine, n-o să vă-ntrebe nimeni de ce nu sunteți mediocri. Episodul 7 La cantină În clipa aceea, peste întregul lan, plutind în forță, se auzi apelul: „Toată lumea la masă!”. Cei doi pământeni tresăriră, uitându-se în jur. — Ce-a fost asta? întrebă comandantul Aciobăniței. — E difuzorul nostru cu rază lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
el. K.M. 273 urcă în cabină, așteptând până Aciobăniței și Amărășteanu se cățărară pe una din treptele laterale de acces, și porni tractorul, întorcându-l spre un dâmb din capătul lanului. Motorul duduia îngrozitor, se gripa, hârâia, scotea fum. — Cam mediocru motorul! strigă Amărășteanu spre cabină. — Da, da, e bun, merge! răspunse tractoristul, săltând cu însuflețire în scaun. Ajunseră pe culmea dâmbului. De-acolo pământenii noștri zăriră de cealaltă parte, jos în vale, un soi de hangar lung, de lemn, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dâmbului. De-acolo pământenii noștri zăriră de cealaltă parte, jos în vale, un soi de hangar lung, de lemn, spre care se îndreptau din toate părțile zeci de bărbați voinici, scunzi, stăpâni pe soartă, și mame și copii și fete mediocre drăguțe, cu basmale multicolore fluturând în vânt. Bătrâni erau mai puțini, în schimb toți erau foarte vânjoși. — E cantina noastră, cantină fruntașă, spuse tractoristul când ajunse lângă hangar. Acum trebuie să vă duc responsabilului. Sări jos din cabină și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
multicolore fluturând în vânt. Bătrâni erau mai puțini, în schimb toți erau foarte vânjoși. — E cantina noastră, cantină fruntașă, spuse tractoristul când ajunse lângă hangar. Acum trebuie să vă duc responsabilului. Sări jos din cabină și se apropie de un mediocru blond, tânăr, care se spăla la o cișmea. — Salut, măi PQ paișpe! zise tractoristul. Unde-i responsabilul? Cred că la ciorbe, răspunse blondul. Da’ ce-ai cu el? — Am găsit în orz doi extramediocri, zise vesel tractoristul. — Prost să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ai găsit p’ăia trei în porumb? făcu tractoristul, apoi se-ntoarse spre cei doi pământeni care așteptau stânjeniți mai în spate: Poftiți încoace, vă rog! O luară printre cișmele spre un grup de cazane masive în jurul cărora roboteau câțiva mediocri îmbrăcați în halate albe. Cei veniți de la câmp îi priveau curioși și cu vie simpatie pe eroii noștri care, cu un cap mai înalți decât toți, se vedeau cât colo că nu sunt din partea locului. În special femeile și fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îmbrăcați în halate albe. Cei veniți de la câmp îi priveau curioși și cu vie simpatie pe eroii noștri care, cu un cap mai înalți decât toți, se vedeau cât colo că nu sunt din partea locului. În special femeile și fetele mediocre îi urmăreau cu coada ochiului și șușoteau între ele, ba chiar una mai îndrăzneață, pistruiată, strigă în urma lor „Găliganii!”, atrăgându-și însă o palmă zdravănă după ceafă din partea unui mediocru morocănos, îndesat, probabil soțul sau vreun responsabil. În hangarul uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
că nu sunt din partea locului. În special femeile și fetele mediocre îi urmăreau cu coada ochiului și șușoteau între ele, ba chiar una mai îndrăzneață, pistruiată, strigă în urma lor „Găliganii!”, atrăgându-și însă o palmă zdravănă după ceafă din partea unui mediocru morocănos, îndesat, probabil soțul sau vreun responsabil. În hangarul uriaș, comandantul Aciobăniței văzu în treacăt numeroase mese și lavițe din scânduri acoperite cu hârtie albă, curată, farfurii și tacâmuri de aluminiu și gândul îi fugi înduioșat spre nunta lui întâmplată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-mi tu cine-a fost Țiolkovski” și Gica venea... Eh, alte vremuri, el evoluase rapid, de la rachetomodele la rachete, de la rachete în Cosmos, în imponderabilitate, în imponderabilitate fusese făcut comandant, nu se putea plânge. Și uite acum unde ajunsese: la mediocri. Episodul 8 Responsabilul Tractoristul se opri lângă un omuleț rotofei, chel, cu ochelari pe nas, care ședea pe un scăunel lângă una din oalele acelea uriașe și tocmai gusta cu precauție dintr-un linguroi. — Să trăiți, tovarășe responsabil! zise tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tocmai aici? Ce să fac eu cu voi? De unde sunteți? — De pe Terra, răspunse comandantul Aciobăniței. — Măi băieți, nu știu unde vine asta, da’ aici la noi se muncește, nu glumă. Ce știți să faceți? Noi suntem cosmonauți - răspunse Aciobăniței -, noi... Noi suntem mediocri - îl întrerupse responsabilul - și tragem de ne ies ochii de dimineață până seara. Să nu-mi spuneți că știți zbura, mersi. La noi zboară păsările, insectele și patru zmee. Restul muncim. Și noi știm să muncim, spuse pilotul Amărășteanu. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pe patru roți decât pe două picioare. Nu de tractoriști, ci de cosași avem nevoie. Știți cumva să cosiți? Oameni v-ați face. Comandantul și pilotul se uitară descumpăniți unul la altul. — Sau dacă v-ați pricepe la tinichigerie - continuă mediocrul - încă ar fi o treabă. Ducem mare lipsă de tinichigii. În clipa aceea de responsabil se apropie o fetișcană rumenă în obraji, cu un bust zdravăn, extramediocru. — Tovarășe responsabil - ciripi ea cu vioaie familiaritate, nu fără să se uite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lui câțiva pumni de pătrunjel proaspăt în domolul clocot final, responsabilul le făcu semn celor doi pământeni să-l urmeze, îndreptându-se spre uriașul hangar unde așteptau, frumos așezate la mese și jucându-se nerăbdător cu lingurile de aluminiu, ființe mediocre. La apariția lui, clinchetul vesel încetă și se așternu o respectuoasă liniște. — Aveți aici doi extramediocri - spuse cu același glas jos, morocănos, responsabilul. Până se va vedea ce e cu ei, vă rog să-i primiți în colectiv, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
spuse mulțimea. — Atunci, poftă bună! ură responsabilul și, fără să mai scoată o vorbă, se-ntoarse pe călcâie și se îndepărtă. Cei doi pământeni rămaseră în picioare, pradă privirilor curioase a mai bine de o sută de perechi de ochi mediocri. Comandantul Aciobăniței simți că-l încearcă aceeași senzație de stinghereală ca atunci, demult, în tinerețe, când, la un curs de perfecționare, fusese scos brusc la tablă să rezolve un raport dificil între randamentul muncii cu gravitație și randamentul muncii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]