3,007 matches
-
ar fi fost adevăratul aspect al operei lui Gib Mihăescu (1894-1935) dacă scriitorul ar fi trăit mai mult e greu de spus. În orice caz Gib Mihăescu nu era un artist și ținuta multora din scrisorile sale e mai degrabă mediocră. Izbânda sa în Rusoaica și parțial în Donna Alba se datorește transcrierii pline a unei obsesii. Toate romanele lui Gib Mihăescu (lirice în substanța lor) tratează aceeași apetiție a eroului către o femeie ideală, inaccesibilă. Pentru locotenentul Ragaiac, așezat cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bizuindu-se pe observarea și pe cât cu putință îngroșarea mecanizărilor sufletești. Noul Moș Teacă este și el de o ignoranță crasă, facil infatuat, lăudăros, biurocratic, arțăgos, crunt. În comportarea eroilor se disting clar trei momente: împietrirea de tagmă, simplitatea omului mediocru și micul gest individual. Colonelul din A căzut Turtucaia!... simbolizează un fel posibil de adaptare, care constă în a evita orice inițiativă: "bine cu toată lumea, asculta pe toți, nu contrazicea pe nimeni și mai ales nu da nici un ordin". Anchilozați
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se fac la aceștia, lipsa de stimă e bătătoare la ochi. "Meditația" lui Alecsandrescu și "filozofia" lui Eminescu sunt ironizate și se afirmă că "nici Caragiale și nici Eminescu nu vor mai corespunde sensibilității epocii". Macedonski era găsit perimat și mediocru, nemeritând "ni cet excès d'honneur, ni cette indignité". Paraziții și Trubadurul de Delavrancea?: "rămînă îngropați între emoțiile copilăriei!" Apus de soare?: "mai mult un spectacol într-un fotoliu". Stilisticește, E. Lovinescu, scriitor agreabil, a fost multă vreme în căutarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Totodată, în competiția socială, după cum ne-a demonstrat-o de prea multe ori istoria umanității, scriitorii, pictorii cunosc rareori performanțe impresionante (considerate așa) din timpul vieții. De obicei, creatorii recunoscuți oficial și cu succese imediate sociale se recrutează dintre cei mediocri, iar după o scurtă perioadă de glorie instituționalizată prin titluri, premii, includeri în programe școlare, etc., dispar în uitare. Sau, ca supoziție de data asta, adevăratele personalități creatoare nici nu pot fi percepute/înțelese/valorizate cât trăiesc, rămânând în sarcina
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
de dorit). -Testul KMO (Kaiser-Meyer-Olkin) de măsurare a adecvării eșantionului de itemi pentru modelul factorial: valorile acestuia trebuie să fie peste .50, în caz contrar nefiind indicată aplicarea analizei factoriale. De altfel, valorile între .50 și .70 sînt considerate ca mediocre, valorile între .70 și .80 bune, valorile între .80 și .90 foarte bune, iar valorile peste .90 superbe (Hutchenson și Sofroniou, 1999; apud Field, 2002). Testul KMO este calculat atît pentru verificarea adecvării tuturor variabilelor la model, cît și pentru
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
fond de inteligență mai modestă. Ei vor claca pentru că sunt deficitari sub aspectul inteligenței, care este aptitudinea cea mai apreciată în școală. Randamentul școlar general constituie un indicator defectuos în aprecierea creativității. Există exemple de mari creatori care au fost mediocri sau submediocri la anumite discipline școlare. În [41] sunt date câteva opinii ale profesorilor sau părinților despre viitoarele genii creatoare, opinii care stârnesc astăzi surprinderea și zâmbetul: Darwin era considerat de tatăl său rușinea familiei. Despre Balzac se spunea: „Acest
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
a nu te deosebi de ceilalți (pentru că oferă un sentiment confortabil, care dă siguranță). Din acest motiv, acțiunile conformistului sunt dependente de acțiunile altor persoane. Spre deosebire de conformiști, creatorii sunt caracterizați prin independență și nonconformism. 5. Perfecționismul vs. complacerea în soluții mediocre Perfecționismul este o armă cu dublu tăiș: pe de o parte permite retușarea și ameliorarea continuă a produsului creației, îmbogățirea lui în amănunte și semnificații, iar pe de altă parte poate frâna mult actul creației prin aceea că va cantona
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
mai perfecționate ale lucrărilor sale, transcederea materiei și dobândirea conștiinței formei pure. - spunea el. De pildă, Domnișoara Pogany a fost realizată în 19 variante, timp de 20 de ani. Despre ciclul numit Păsări în văzduh Brâncuși spunea: . Complacerea în soluții mediocre este opusă perfecționismului și - totodată deosebit de dăunătoare creativității. Este proprie diletantismului și superficialismului. 6. Slaba încredere în sine sau descurajarea Travaliul creației este dificil, iar slaba încredere în sine sau descurajarea sugrumă actul creator. Cel mai mult au de suferit
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cele eterogene și decât cele omogene în ambele privințe. Relațiile interpersonale din grup reprezintă un factor extrem de important. După opinia lui A. Kaufmann coeziunea dintre membri trebuie asigurată cu orice preț, chiar dacă suntem nevoiți să formăm un grup cu persoane mediocre, dar între care există relații amiabile, decât să reunim indivizi superior dotați, dar între care există relații ostile, tensionate. Relațiile de prietenie din cadrul grupurilor creative se bazează în primul rând pe unele trăsături de personalitate comune, iar grupurile compuse din
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
lui X mi-au spus că X face așa nu ca tine.”) sau cu un copil ideal, proiectat în imaginația părinților. Fiecare copil este unic și se dezvoltă în felul său. Au fost cazuri de mari personalități care au fost mediocri sau submediocri în perioada copilăriei (a se vedea §4.3.2.2). Copilul nu trebuie forțat să țină pasul cu reperele alese de părinți. Poate apărea convingerea că este incapabil, iar o stimă de sine coborâtă poate declanșa complexul de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
și din părinți fără studii, diferența decisivă pentru viitorul unui copil supradotat fiind adusă de mediul în care crește, învață și își dezvoltă abilitățile. Inteligența lor specifică nu se reflectă întotdeauna în rezultate școlare bune. Dimpotrivă, majoritatea sunt considerați elevi mediocri, iar unii dintre ei rămân chiar repetenți sau abandonează școala din cauză că sfera lor de interes nu este cuprinsă în programa școlară. Există și exemple concrete celebre în acest sens: Einstein, Edison, Pasteur, Tolstoi, Churchill... Copiii supradotați au calități importante, dar
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Clasicism, romantism, realism, Românii în literatura franceză), T. V. Ștefanelli (Chestiunea bisericească în Bucovina), Emil Nicolau (Amintiri din teatru - Moartea artistului Grig. Manolescu) ș.a. Articolul Jubileul lui Caragiale de Mihail Dragomirescu trezește reacții în presa vremii, dar replicile criticului sunt mediocre și lipsite de o argumentație convingătoare (Un răspuns „Vieții românești”, Moartea lui Caragiale, Scrisoare d-lui N. Xenopol - Cazul Lovinescu). Sunt inserate o serie de conferințe ținute la Ateneul Român: Bresle vechi și bresle noi de V. N. Madgearu, Elemente
ŢARA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290070_a_291399]
-
pe mijloace și cu un univers bine conturat încă din paginile de început, T. cercetează cu bonomie malițioasă comportamente de navetiști, stagiari, pensionari, poștași, funcționari sau muncitori pe șantiere, ființe care evoluează mecanic și stereotip într-o lume derizorie și mediocră, apăsătoare, chiar și atunci când nu este neapărat zguduită de evenimente tragice. Scriitor postmodern, el reunește într-o formulă omogenă, ce nu îi obturează originalitatea, procedee narative de dată recentă și altele mai vechi. Configurează un mediu, creează o tipologie, dă
TEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
Chipul din oglindă (1997), Insula viscolului (2000) și Orbul din Muzeul Satului (2002). Primul fir epic, abordat acid și sarcastic, înrâurit de activitatea jurnalistică a autorului, înregistrează lupta scriitorului și ziaristului Constantin Ene împotriva corupției și a nedreptății, întruchipată de mediocrul, dar bogatul și influentul Ion Netea. Acțiunea are loc după 1989 și, pe lângă personajele „cu cheie” (N. Igoițescu, Ilie Mușerean, Dana Ceteraș, H. Băescu, C. T. Pop, Valeriu Tănase ș.a.), apar nume reale ale unor personalități politice (Gh. Gheorghiu-Dej) sau culturale
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
obsesii, ca în Ochiul de nichel (1927). Povara spaimelor devine de neîndurat, încât singura izbăvire rămâne moartea. Mahalaua, personaj central în romanul Fundătura cimitirului no. 13, prefigurat încă din nuvela Vinovată (din Suflet de femeie), este pecetluită de o atmosferă mediocră și nivelatoare. Singurul care zdruncină ordinea prestabilită va fi Andrei Stoican, individ urmărit de două obsesii: eliberarea de frica morții, prin simularea propriului deces, și nevoia de liniște absolută, imposibil de aflat într-un mediu sufocat de intrigi și conflicte
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
Au trecut 50 de ani de atunci și cât de fundamental s-a schimbat ju decata socială. Cu cincizeci de ani în urmă, Cezar Bolliac era un mare fruntaș al presei române, iar C.A. Rosetti avea reputația unui scriitor mediocru. După jumătate de secol, despre directorul Trompetei Carpaților nu se mai vorbește, dar C.A. Rosetti a rămas pentru profesioniști și pentru țară unul dintre cei mai mari ziariști ai neamului. Vremea și-a îndeplinit ca întotdeauna opera. A modelat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
critic acut [...], scrisese foiletoane dramatice la Românul, Telegraful, Alergătorul liber, făcând în limbaj francizat analize meticuloase privind subiectul, personalitatea eroilor, motivarea psihologică, jocul actorilor, decorurile, limba“ (G. Călinescu). Laertiu a mai scris poezii (Ore de repaos, 1853) și lucrări dramatice, mediocre. Dar n-a putut rămâne 338. Poetul Zamfirescu, funcționar la Eforia Spitalelor Civile, a murit nebun. Zamfirescu a avut talent. Publicului celui mare a început să-i fie cunoscut după apariția Revistei contimporane în anul 1873, în care a scris
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ionescu nu era singur la Union-Suisse, avea o trupă. Steaua acestei trupe era o cântăreață franceză cu numele Fanelly. Fanelly era o veche cunoștință a Bucureștilor, era o artistă de talent și foarte inteligentă, de aceea succesele ei nu erau mediocre. Odată, Gorciakof 136, cancelarul rusesc, care însoțea pe împăratul Alexandru al II-lea în România, dădu un prânz, sau fu invitat la un prânz. La această masă erau invitați, pe lângă un număr de generali și alți funcționari ruși, și câțiva
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
întrebat - îmi spune Bălăiță - care sînt problemele fundamentale ale literaturii române, care e problema noastră, a românilor?, și-am ajuns la concluzia că ele nu există. Literatura noastră nu are nici una din problemele grave ale altor literaturi. Ceea ce spunem e mediocru prin lipsa de adîncime”. Deși el e scriitorul, iar eu, cu îngăduință, criticul, nu cutez să afirm așa ceva. Surprins de aerul său de Gulliver în Liliput, l-am ascultat, neștiind ce vrea: să-l aprob, sau să-l contrazic? *Orgoliul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nici un reazem nu pare destul de solid. Disiparea fricii se produce cam după o oră, timp în care inima se chircește, apăsată de „nervi”, iar mintea se istovește în gol. În faza următoare, mă simt sec, cu reacții intelectuale lente și mediocre. Iată, afară ziua e frumoasă, cu soare și fără pic de vînt, dar conflictul din mine mi a anulat orice plăcere de a o contempla. Am ajuns să-i invidiez pe nepăsători și să cred că destinderea e curată binecuvîntare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de acasă (căreia îi acordă toată atenția). Își pregătește astfel „cărțile de inimă”, pe care le va publica în anii următori. Deocamdată tipărește prin reviste povestiri (nu dintre cele mai bune) și fragmente din romane (care se anunță a fi mediocre). Ca om, manifestă cordialitate. Figură de personaj dickensian (perciunat și roz în obraji), are un fel persuasiv de a-și privi interlocutorul și de a-i vorbi. N-am scăpat pînă nu am băut cîteva pahare de vin împreună și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adaptabilitate la mediu și absența oricărui spirit critic serios și cinstit tinde să devină caracteristic literaturii române contemporane. Cauza acestui oportunism o văd în bună parte și într-o greșită interpretare a gustului public” (despre care autorul crede că e mediocru și facil). Acum, odată încheiată răfuiala cu „obsedantul deceniu”, alte mari conflicte nu se întrevăd. Prinde contur o proză cu aluzii vizibile doar la microscop, mai curînd umoristică decît gravă. *Ne despărțea doar biroul. I-am văzut oboseala de pe chip
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că vor fi fost și ocazii de natură inversă, în care m-am abținut să folosesc elogiul, deși autorul sau lucrarea ar fi meritat. Cert - cine nu știe? -, viitorul (mai ales el) nu iartă nici laudele în exces, nici laudele mediocre. Șansa unuia ca mine de a-l îmbuna nu poate fi deci decît exactitatea. O axiologie fermă impune stimă. *„Repertoriul tău e vetust”, îl înțeapă cu vorba Costin pe Gil Ioniță, folkistul nr.1 al Bacăului, de profesie jurist. „Schimbă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am fost trimis după publicitate: „Case cu ziduri sparte, din care cărămida se ivește ca o plagă deschisă și alte case cu praguri ce dau în stradă, crăpate. Firme vechi: «Curele, hamuri.» Trotuare gloduroase. Orașul se bănuiește spre răsărit, plat, mediocru”. Ce himeră trebuie pentru a nega existența provinciei? în fabrică (drumul meu a fost la cea de confecții), nimeni nu pare să se gîndească la aceasta. Acolo, ca să citez o lozincă, „Timpul de muncă reprezintă măsura tuturor valorilor”. *Ascult (cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ceaușescu, / Vă dorim ani mulți și fericire!” în ce constă aci „trasul limbii”? în retorica afectată a unei prețuiri deosebite. Voit „distins”, poemul e o colecție de clișee și nonsensuri, calculate să atingă „zonele erogene” ale celor de-o sensibilitate mediocră. Lucrul se vede și mai clar cînd îl compari cu „Omagiul” unui autor de nivel „Cîntarea României”, publicat în aceeași pagină. Gîfîind ca un copil plecat cu uratul, acesta din urmă zice: „Lîngă chipul țării / Cu gîndirea trează / Elena Ceaușescu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]