2,843 matches
-
ale antropologiei pedagogice a lui Steiner (9, p. 114). Conceptul de personalitate se opune aceluia întemeiat pe cercetările psihologice din timpul său, cercetări care aveau orientare empirică; el așază conceptul de personalitate pe teoria veche a temperamentelor (sanguin, coleric, flegmatic, melancolic), teorie interpretată prin prisma "științei spirituale", precizînd că educației îi revine sarcina de a echilibra și armoniza tendințele dominante ale celor patru tipuri de temperament. După cum se poate constata, teoria lui R. Steiner cu privire la educație nu are nici fundament filosofico-etic
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
bărbatul prea onest și târfa lui legitimă. - Cădere vertiginoasă de cortină la 1910 și o altă reprezentație care se anunță. AM ÎNCERCAT ODINIOARĂ, SUNT PESTE TREIZECI DE ANI, să schițez Într-o broșură un ecou aproximativ, unele aspecte, când mai melancolice, când mai Încurajatoare, din formațiunea, lipsurile și aspirațiile unui tânăr trezit Înspre apusul secolului trecut, secol istovit pe atunci de zbucium și prefaceri isto rice, sociale și tehnice, „stupidul“ sau „enormul“ secol al XIX-lea, cum l-a numit Léon
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gurița și năsucul acestor muze in spi rate, cu șorț alb, mâneci suflecate, papucași de casă și mirosind de sus până jos a ceapă prăjită. Cu un asemenea dichis de viață, salutar pentru firea mea pofticioasă și zurlie, jovială și melancolică totdeodată, mă pot mărturisi Înaintea dumneavoastră că stomacul, ficații și rinichii mei n-au avut să se plângă cu nimic, abia simțindu-le prezența lor tăcută și laborioasă, cum le este de datorie. La fel, Îmi spu nea deunăzi altul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
așa cum Întunericul urmează luminii. Dar, dacă n-am avut parte nici de Înfrângeri și nici de deza măgiri cu femeile, În schimb jalea imensă ce avea să-mi lase plecarea cu voință și prea de timpurie a unora; sau spectacolul melancolic al altora, neluate azi În seamă de nimeni, nici chiar de bărbații lor, și care, de aceea, când mă Întâlnesc, Îmi sărută mâinile plângând după un trecut ce nu vrea să dis pară din amintirea lor Îndărătnică; sau, În sfârșit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de tot când le dobândești numai și numai prin rațiune. ...Ei, dar am iubit, fetițo dragă, și am fost iubit În această aproa pe jumătate de veac de toată gama cromatică a succesi velor frumuseți ale epocii: de la ultimele figuri melancolice ale delirului romanțios de dinaintea războiului celui mare până la femeia iubeață, fără complicații, amantă confortabilă și cu coc la ceafă, răsărită În iureșul voluptuos de după război; și până, În sfârșit, la acea up to date, apariție lilială Înspre chindiile vieții mele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din Titu. Pe moment, am avut o problemă de conștiință. La vremea aceea, problemele de conștiință, mai ales când era vorba despre procurat carne, brânză și cafea, durau mai puțin decât un orgasm și nu erau urmate niciodată de recursuri melancolice. O oră mai târziu, mă găseam în drum spre Titu, deși știam că săvârșeam păcatul de uzurpare a calității, în sensul că gestionarul mă admira pentru ceva ce precis nu eram. Ca și Hašek, care a lucrat ani buni la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
americane, avînd o experiență vastă, care am tratat peste 3 000 de pacienți, care cunoșteam cele mai importante centre de lepră de pe continent și făcuserăm cercetări În condițiile de laborator ale acestor centre, consimțiserăm să vizităm acest orășel pitoresc și melancolic. Am presupus că apreciau cu toții pe deplin onoarea pe care o făceam orașului, dar nu știam sigur cum stăteau lucrurile. În curînd, Întreaga familie s-a strîns În jurul articolului, și toate celelalte știri din ziar au devenit obiectul unui dispreț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
arunce cîteva cuvinte tăioase lui Alberto. „Argentinienii ăștia au impresia că le aparține totul“, a spus, plus alte cîteva insulte care s-au pierdut În distanța care se așternea Între noi și ei, pe măsură ce părăseam locul, unul dintre noi gîndindu-se melancolic la bere, iar celălalt la sendvișurile pierdute. Am găsit un alt camion pe care să-l luăm, călătorind Împreună cu cîțiva tineri din Lima. Pe parcursul Întregii călătorii, au Încercat să ne arate cît de grozavi sînt ei În comparație cu indienii tăcuți, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
bine, căci eu îl iubesc nu știu cum, nici de ce și nici nu vreau să știu: îl iubesc pur și simplu! Sunt singur în seara aceasta, căci cu Tata nu am aproape nici un fel de tangențe. Puțin obosit și într-o dispoziție melancolică... și din nou încep să doresc somnul - cel mai sigur mijloc de a evada din această realitate care ne înlănțuie... De a evada pentru câteva ore măcar... Până acum simțeam nevoia să-mi povestesc iubirile prie tenilor mei... De acum
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tu-ți saramura mă-ti, dar'!... Am ajuns la moară. Curtea era înțesată cu căruțe fel de fel; și care cu boi și căruțe cu cai. Cei care aveau mai mult de așteptat dejugaseră boii și deshămaseră caii, iar aceștia, melancolici și răbdători, ronțăiau brațul de coceni din fața lor, pus de stăpânul grijuliu și atent. Am intrat în curtea morii, înaintând cu atenție printre căruțele înghesuite, lăsate alandala într-un spațiu fără stăpân, în cea mai deplină și pitorească dezordine. Grupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
anturajul, dar mai ales priceperea, dexteritatea. Era un spectacol extraordinar, diversificat, multiplu și colorat al vieții omenești reflectat în modul de spargere al semințelor, după cum imensitatea albastrului ceresc se regăsește integral într-o picătură de rouă imaculată. Unii abătuți, rătăciți, melancolici, cu mintea plină de necazurile și problemele familiale, stând pierduți pe un sac de porumb în poziția gânditorului de la Hamangia. Abia duceau sămânța de floare la gură într-o tulburătoare frământare hamletiană: "A fi sau a nu fi..." (W. Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o curea de piele la care țineam foarte mult, plus trei cămăși de vară din bumbac de bună calitate. Datorită condițiilor spartane în care trăiesc aici la Laval, aceste lipsuri aparent minore mă afectează foarte mult. Iar prin natura mea melancolică mă atașez enorm de obiecte. Concluzie: cu fiecare mutare, fie ea mare sau mică, pierzi câte ceva: șosete sau bucăți de suflet. Trebuie să mă opresc, scriu prostește, ca un licean plin de coșuri după prima depresie amoroasă. 1 mai 2005
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de tovarăș cu răspunderi, perfect compatibil cu costumul maro și servieta diplomat, decât de trăpaș din Vestul Sălbatic al hormonilor nestăpâniți. „Ai văzut ce frumos e?“, a susurat Veronica învârtind cafeaua din ibric și privind lung poza cu ochi negri, melancolici. „Ai văzut ce piele? Ce păr? Ce brațe? Ce pulpe?“ Am crezut că glumește, dar, observându-i expresia gravă și simțind admirația profundă - ba nu: evlavia! - din glas, am înțeles că, pentru Flutur Veronica, imaginea bărbatului-pe-blana-de-leopard reprezenta ceva major-existențial. Am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care l-am respirat. Cum n-am luat contact cu alte realități, vremurile acelea cu tot ce presupuneau ele repre zentau pentru mine normalitatea. Apoi, de anii ’70-’80 se leagă copilăria și adolescența mea. Cum să nu fiu, deci, melancolic ?“. Nu numai pionierii și manifes tațiile, dar și duplicitarul cenaclu „Flacăra“ al lui Păunescu, festivalul „Cîntarea României“, pînă și între ruperea luminii în fiecare seară au avut, spune Cezar, latura lor bizar-pozitivă, de care puștii profitau din plin. Iată cum
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe care l-am respirat. Cum n-am luat contact cu alte realități, vremurile acelea cu tot ce presupuneau ele reprezentau pentru mine normalitatea. Apoi, de anii ’70-’80 se leagă copilăria și adolescența mea. Cum să nu fiu, deci, melancolic ? Iată cîteva repere ale nostalgiilor mele, pe care nici gînd să le consider astăzi vinovate. Pionierii După cum știm, Organizația de pionieri a fost una paramilitară, așa cum era și Hitlerjugend a naziștilor (ei aveau cravate negre, noi roșii). Cu toate acestea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
apelor și a văzduhului, lăsându-ne pe noi trecătorii să ne continuăm drumul în mica noastră drumeție. Sunetele de mirare și de bucurie pe care le scoteam cu toții la fiecare peisaj de vis ce apărea oferindu- ne o stare melancolică și în același timp o bucurie imensă ne dădeau de gol pe mulți dintre noi, deoarece eram pentru prima dată pe tărâmul deltei. Imediat s-au format grupuri, grupulețe care mai de care mai gălăgioase manifestându-și fiecare bucuria de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
orice scriitor? Ei bine, nu. Scriitorii, pictorii, artiștii în general vor să împuște și iepurele cel mare al posterității, dar și pe cel drăgălaș al celebrității antume. Vor să fie vedete și visul lor ascuns este ca, în timp ce se plimbă melancolici și cufundați în idei pe stradă, puștii săși tragă mamele de mânecă și săi arate, discret, cu degetul. Să vină un individ la tine pe stradă, săți spună „Vă mulțumesc că existați!“ și să scoată ultimul tău volum pentru o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
că da? Dacă ar fi așa, ar trebui să credem, de exemplu, că femeile rămân însărcinate după ce un domn galant le aplică, cu gesturi experte, un sărut prelung. Cel puțin așa reiese din unele filme. Domnul sărută doamna, muzica devine melancolică, lumina se stinge și cu ocazia asta imaginea se întunecă de tot, pentru ca în secunda următoare să o vedem pe femeie fericită a două zi și să observăm cum, peste alte câteva secunde, începe săi crească din ce în ce mai mult burta. Copilul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
zboare cu riscul de a muri. În schimb, dezordinea ruinează orice templu și nu cultivă decît florile care cresc Între ruine și care, oricît ar spune Vergiliu că sînt cele mai ispititoare, nu ne vor dărui nimic În afară de parfumul lor melancolic. Însă, Înainte de orice, labirintul ne vorbește, Într-un fel nou, tot despre dragoste și despre memorie. Pentru a ieși din coridoarele Întortocheate, infidelul Tezeu Își va aminti drumul parcurs, pentru că aceasta face, de fapt, Ariadna, Îl ajută să nu uite
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu se uită În urmă cu dispreț. Pe Ariadna n-o părăsește pentru că s-a plictisit de ea, ci pentru că ea aparține trecutului, iar el are oroare de melancolii. E prea lucid și practic pentru a face greșeala să fie melancolic. Si prea febril pentru a Întîrzia printre ruinele unor momente trăite. Acest aventurier jertfește tot ce i-a fost apropiat. E clar ca firul Ariadnei reprezintă chiar vocația sa de a nu se Încîlci În labirintul nici unui succes. Tezeu iese
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aceeași convingere ca și Ulise, că orice odisee trebuie să se sprijine pe o Ithacă. A nega e necesar, altfel nu s-ar putea afirma nimic, dar Anteu ne lasă să Înțelegem că deșertul Începe foarte aproape de negație... Gigantul acesta melancolic nu-și poate permite să se depărteze prea mult fără a fi Învins. Izvorul care-i Împrospătează forțele este și lanțul său invizibil. Dar ce e libertatea de a rătăci printr-un pustiu pe care inima mea Îl refuză? Întorcîndu-se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Am cel puțin dreptul să zic că nu zeii m-au părăsit pe mine, ci eu i-am izgonit. Cum am ucis Himera... Mereu Îmi aduc aminte de ea. CÎnd sînt treaz, toată noaptea numai la asta mă gîndesc.) Înaintînd melancolic prin deșert, Belerofon știe că acesta e, de fapt, trecutul său. Și dacă nu l-ar obseda ideea că ispășește o pedeapsă pentru moartea Himerei, ar putea medita la faptele lui ca la ceva străin. Însă gîndul că a fost
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fiu de partea melancoliei... cam astea au fost cuvintele lui. Paradoxal, astăzi este exact invers (Dana Enulescu scria, în corespondența ei venețiană, că Peter Greenaway ar fi vrut să țină la Mostra o conferință cu titlul O artă contemplându-și melancolic sfârșitul iată o motivație puternică (și) pentru mine pentru a scrie frenetic despre ea ! Marfa (românească) și banii (francezi) Evenimentul : Le Panorama du cinØma roumain contemporain, organizată de „Artroumainș, o asociație formată din numai trei oameni (Dan Burlac, Alexandru Spahiu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
100% realist pe vremea lui Ceaușescu - un film ca acesta, despre un avort -, așa ar fi trebuit să arate : sec, brutal, fără menajamente. Pești într-un acvariu Ceea ce este cu adevărat prodigios (dincolo de o Anamaria Marinca Otilia a cărei energie melancolică duce filmul, de o Luminița Gheorghiu mama prietenului său perfectă ca întotdeauna într-un rol de 5 minute și de un Vlad Ivanov domnul Bebe care face să explodeze ecranul) este modul în care Mungiu reușește să-și controleze/construiască
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
minimalism deja canonic (Jarmusch, Kaurismaki, poate și Moretti din Caro diario...), dar Porumboiu reușește un lucru cu adevărat entuziasmant : relația organică dintre fond și formă, în care influențele devin mai degrabă o cârcoteală critică. Mai mult, trecerea de la comic la melancolic (melancomicăria, cu alte cuvinte) este rezolvată neted tocmai pentru că regizorul va fi păstrat de-a lungul filmului aceeași neutralitate empatică, în care scurtul accident (filmarea din mână) servește drept delimitare stilistică. A fost sau n-a fost ? nu este doar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]