4,293 matches
-
această stare, argentinianul având permanent sentimentul că trăiește în mijlocul unui cataclism universal, fără istoria pe care o are în spate locuitorul din altă parte. "Fără să știe, autorii de tango fac metafizica"138, spune Sábato. "De ce să nu vorbim de metafizica tangoului? Pare o erezie, un scandal universitar, alăturarea acestor două cuvinte, aparent fără nici o legătură între ele. Lucrurile nu stau în nici un caz astfel. În tangouri se vorbește întotdeauna de scurgerea timpului, tema preferată în întreaga literatura metafizica. Și despre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vorbim de metafizica tangoului? Pare o erezie, un scandal universitar, alăturarea acestor două cuvinte, aparent fără nici o legătură între ele. Lucrurile nu stau în nici un caz astfel. În tangouri se vorbește întotdeauna de scurgerea timpului, tema preferată în întreaga literatura metafizica. Și despre zbuciumul sufletesc, si despre sensul existenței. Nimic nu trebuie să ne uimească însă dacă ne gândim la întâlnirea celor două singurătăți: cea a imigrantului înghesuit în suburbiile muncitorești din Buenos Aires și cea a gaucho-ului alungat de progres
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din pampas la oraș. Cred că din această întâlnire s-a nascut cel mai straniu cântec popular pe care l-a creat omul vreodată și care, pe deasupra, este singurul dans introvertit."139 Sábato spune că "nu trebuie să se înțeleagă metafizica ca fiind o asociere înșelătoare de numene", în sensul de perfecțiune, ideal, puritate, absolutul pur, ci înseamnă nevoia acestui absolut, așa-numita metafizica a concretului, "lucrurile văzute prin ele însele, florile prin ele însele"140. A nega argentinitatea tangoului, spune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vreodată și care, pe deasupra, este singurul dans introvertit."139 Sábato spune că "nu trebuie să se înțeleagă metafizica ca fiind o asociere înșelătoare de numene", în sensul de perfecțiune, ideal, puritate, absolutul pur, ci înseamnă nevoia acestui absolut, așa-numita metafizica a concretului, "lucrurile văzute prin ele însele, florile prin ele însele"140. A nega argentinitatea tangoului, spune Sábato, "este un act la fel de sinucigaș că și a nega existența Buenos Aires-ului"141; detractorii originalității argentiniene a tangoului vorbesc despre tangou că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Río de la Plata. Din 1910, tangoul începe să se cunoască în Paris, ca semn distinctiv al orgoliului argentinian. Intelectuali de primă mărime, ca Borges, Sábato, Cortázar, scriu texte de tangouri, ca oglindă inevitabilă a psihologiei locuitorului din Río de la Plata. Metafizica tangoului se naște dintr-o fericită alianța dintre specific și dobândit. Prima sa fizionomie muzicală este sora geamăna a artelor care intră în Buenos Aires prin locuri frecventate de săraci, ca și poezia gauchescă, care se inspiră din viața omului de la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
poezii ce vor deveni scurte melodrame cu elemente de tragic, satiric sau de reflexie despre condiția umană, dar văzută cu ochii locuitorului din Buenos Aires: dragostea problematică din labirintul citadin, destinul, prietenia, timpul inexorabil, moartea, temele liricii în general și ale metafizicii populare argentiniene în particular: "existența este un vis care are ca preț viață", spun tânguirile tangourilor. Carlos Gardel a pus bandă sonoră culturii argentiniene din Río de la Plata, creând ceea ce se numeste "cele o mie de fete ale tangoului". Tangoul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un ambient primitor, ca uterul matern, un refugiu, casa: "Cum ai uitat ce ți-am cerut, / crâșma din Buenos Aires / când numai tu în viața asta / îmi mai amintești de bătrână mea!"159. Nostalgia mamei, ca refugiu, ca odihnă, este esența metafizicii tangoului argentinian, al autoexilatului-imigrant, în sensul pe care îl dă acestei dicotomii Mariana Bustelo 160. Distanță față de țara Bustelo o definește fie ca rezultat al deciziei personale, fie determinată de cauze exterioare sau din ambele motive. De aceea, trebuie făcută
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spune Sábato, citat de Claudio Maris, "că să mediteze la soarta lor, care în general este amară; în dânsul tangoului s-a produs ceea ce se poate numi ritualul-ofrandă repetitiv al miturilor cosmogonice: de la haos la cosmos, de la lupanare la ordinea metafizica"162. De aceea omul tangoului reunește cele patru elemente heraclitiene: pământ, foc, aer, apa: el vrea să se ridice în aer, prin dans, să învingă fizică, să se revolte contra morții, să fure focul care să-i asigure perenitatea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de desfrâu. Așa cum spun versurile unui tangou: În viața mea am avut multe, multe averi, / Dar niciodată o femeie"166. Ideile cu privire la sexul fără iubire, pe care Sábato le expune în eseul sau Heterodoxia, le reia pentru a explica dimensiunea metafizica a tangoului prin prisma erotismului. În sexul pur, spune Sábato, corpul celuilalt este un simplu obiect și doar simplul contact cu materia în stare pură nu satisface dorința omului de a depăși limitele singurătății sale. Fapt și pentru care, spune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la Cioran, pe care îl numește "iubitor al haosului", Rattia se întreabă: "Cum să-l caracterizezi pe un gânditor care se autodefinește estet al disperării sau curtezan al vidului sau un nefericit prin decret divin sau gropar cu luciu de metafizica sau un mort născut cu clarviziune?"58. Oricum, pentru Cioran, "tragedia omului este de a nu putea trăi în viață, ci numai dincoace sau dincolo"; de aceea, pentru Cioran, omul nu poate vorbi decât în termeni de triumfuri și înfrângeri
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe fâșia sau pământul nimănui, adică insistând pe ceea ce-i separă, ci punându-i față în față, aflându-le punțile comune, ceea ce-i apropie că modalități de expresie a subiectivității, de discurs, cu referiri la weltanschauung-ul lor (idei, scriitura, metafizica). Este un demers care implică să te supui pericolului de a fi acuzat de vanitate, pentru că Cioran și Sábato nu pot fi introduși în clișee, fiecare este el însuși un univers greu de analizat și sistematizat. Și apoi, să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Totul se poate sufocă în om, cu excepția nevoii sale de absolut, care va supraviețui prăbușirii templelor, ca și dispariției religiei pe pamant" sunt cuvintele unui filosof a cărui luciditate este produsul neliniștilor și tortúrilor interioare. Sunt convins că durerea să metafizica s-ar fi ușurat dacă ar fi scris ficțiuni, pentru că acestea au un caracter catharctic și pentru că problemele grave ale condiției umane nu intră în categoria de coerență, ci sunt accesibile numai exprimării mitopoetice, contradictorii și paradoxale, așa cum este însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de o utopie pe care o va abjura mai tarziu, obsedat, în sfârșit, de trecerea de la o identitate națională la alta"5. Chiar dacă consideră că marile sisteme nu sunt, în fond, decat "strălucitoare tautologii", Cioran asculta fascinat cursurile profesorului de metafizica, Nae Ionescu, mai ales cursul despre plictis: spre deosebire de animal, omul are acces la plictis, iar prin acesta, la "filosofare". Cioran este fascinat de "pedagogia negativă" a lui Nae Ionescu, care constă în a prezenta că interzis ceea ce se râvnește, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
scop onest al filosofiei. Îndreptată către general, filosofia ar putea da un sens comun teoriei și practicii, muncii fizice și celei intelectuale. Existența, redusă la esență ei, este aceeași din toate timpurile, iar rezultatele științelor nu ar putea modifica poziția metafizica a omului, profunzimea exprimării trăirilor și a filosofării fiind după Cioran independența de erudiție. Revelațiile vremurilor trecute sunt traduse pe alte planuri de gândire, intuițiile originare sunt exploatate prin mijlocirea ultimelor cuceriri ale gândirii. Urând josnicia lumii existente, Cioran își
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lumi în declin"29. Că și Cioran, Ernesto Sábato s-a considerat un "apatrid metafizic". Melancolia îl însoțește încă de la începutul vieții, "a supt melancolie", cum spune el însuși, pentru că "s-a nascut străin", copil de imigranți italieni ce au "metafizica în sânge" și pentru care patria este o realitate dobândită. De copil trăiește la Rojas, orășel de cinci mii de locuitori, în majoritate imigranți europeni, colonii ce au format un complex de patrii în miniatură. Sábato trăiește mai tarziu complexul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
teribil de urât, până la punctul de a se descrie pe el însuși că "fiind urât că un broscoi" în una din paginile sale autobiografice. Fiind corpul nostru cel ce provoacă și permite privirea celorlalți, corpul dobândește la Sartre o importanță metafizica, iar în opera să de ficțiune, corpul, cu mizeriile și micimile sale, ocupă un loc atât de important, încât cea mai profundă narațiune a să se numește Greață."81 De asemenea, Sartre îl vede pe celalalt că pe un dușman
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
domnește acolo, jos, în măruntaiele pământului. Râul, în văzul tuturor, mai putin Fernando, care are curajul să înfrunte adevărul, guvernează lumea. Obsesia lui Sábato pentru "omul concret" are ca finalitate Tunelul, român dostoievskian despre singurătate, neliniști, comunicare și ironii terifiante. Metafizica speranței pe care o propune Sábato nu exclude, ci chiar presupune cum remarcă hispanistul român Paul Alexandru Georgescu o exuberanta demonologie. În soteriologia lui Sábato, râul constituie marele și obsedantul obstacol, forța misterioasă care degradează și distruge. Aceasta nu anulează
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Institució Alfons el Magnanim, Valencia, 2001. MODREANU,S., Le Dieu paradoxal de Cioran, Ed. Rocher, Monaco, 2003. MORARIU M., Cuvantul traducătorului în E.M. Cioran, Eseuri, Cartea Românească, 1988. NECULA I., Cioran, scepticul nemântuit, Ed. Demiurg, Tecuci, 1995. OLTEAN D., Mistica metafizica la Cioran, Helicon, Timișoara, 2002. PARFAIT N., Cioran ou le défi de l'être, Desjonquères, Paris, 2001. PALEOLOGU MATTA, S., Neantul și contradicția la un anti-filosof, text publicat în revista "Origini", preluat de "Convorbiri literare", referință preluată din Internet :convorbiri-literare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Saeculum I.O, București, 1998. 16 Convorbiri cu Cioran, p. 244. 17 Fernando Savater, Eseu despre Cioran, Humanitas, București, 1998, p. 24. 18 Ibid., p. 22. 19 Lo mejor de Ernesto Sábato, p. 146. 20 Idem. 21 Dan Oltean, Mistica metafizica, Ed. Helicon, Timișoara, 1995, p. 19. 22 Bruno de Cessole, De l'admiration aux anathèmes, în Magazine littéraire. Cioran, aristocrate du doute, no. 327, décembre 1994, pp. 59-60. 23 Joan Marín Torres, Cioran o el laberinto de la fatalidad, Institució Alfons
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Apologías y Rechazos, p. 14. 9 Ibid., p. 15. 10 Carlos Cătănia, Ernesto Sábato, páginas..., p. 24. 11 Idem. 12 Ernesto Sábato, Sobre héroes y tumbas, p. 13. 13 Ernesto Sábato, Informe sobre ciegos, pp. 298-299. 14 Dan Oltean, Mistica metafizica la Cioran, Ed. Helicon, Timișoara, 1973. 15 Cioran, Caiete ÎI, p. 273. 16 În românește: "Omul care cere lui Dumnezeu moartea este un nebun; nu există nimic în moarte mai bun ca mizeria vieții". 17 E. Cioran, Eseuri, p. 53
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cătănia, op. cît., p. 24. 83 Personaje din românele lui E Sábato, Tunelul și Despre eroi și morminte. 84 Personaje malefice din aceleași române. 85 Nelly Martínez, op. cît., p. 87. 86 Interpret celebru de tangouri argentiniene (referiri în capitolul "Metafizica tangoului"). 87 Titluri de tangouri celebre din Argentina. 88 Ernesto Sábato, Sobre héroes y tumbas, p. 485. 89 Ernesto Sábato, Înainte de tăcere, p. 179. 90 Idem. 91 Julia Constenla, Medio siglo con Sábato, Javier Vergara Editor, Santiago de Chile, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
are nostalgia că, într-o zi, să fie definitiv, să-l transforme pe estar în ser, să nu mai fie un imigrant, să dobândească permanentă pe aceste meleaguri (explicația noastră, jocul de cuvinte părându-ni-se foarte interesant pentru explicarea metafizicii tangoului argentinian). Varianta originală este următoarea: "Queremos estar en esta tierra / y seguir en esa frontera / pară que, quizá, alguna vez, / en esta Buenos Aires/ llegar a ser" (sunt cuvintele unui tangou). 164 Jorge Luis Borges, citat de Sábato, Tango, discusión
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1. Cunoașterea, rațiunea, știința, Michel Coudarcher • Marile noțiuni filosofice 2. Societatea, puterea, statul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 3. Justiția, dreptul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 4. Metafizică și religie, Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica În
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
271 5)Anticristul: "Satan" / 273 3.VALORI ȘI NON-VALORI / 280 1)Sfințenia și sănătatea psihică / 280 2)Scara valorilor și imanența sa biogenetică / 284 PAUL DIEL / 293 Prefață MITOLOGIA ȘI SIMBOLISTICA DIVINITĂȚII O INTERPRETARE PSIHOLOGICĂ 1. Paul Diel și critica metafizicii speculative Paul Diel, psiholog francez de origine austriacă, a fost un discipol recunoscut al lui S. Freud și A. Adler. A avut șansa de a fi remarcat și apreciat de timpuriu, Einstein însuși scriind în 1935 cuvinte admirative despre gîndirea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu constituie o parte a funcționării psihice, ci manifestarea în om a unui Spirit absolut, ceea ce deschide o cale nouă speculațiilor metafizice"2). După expresia lui Paul Diel, perspectiva de analiză a cărții poate fi formulată succint prin expresia "critica metafizicii speculative". Ea se face prin invocarea "instanței supraconștiente" și a produsului ei cel mai autentic: Divinitatea. În pofida celor susținute de metafizica clasică și de dogmatica creștină, supraconștientul este, conform lui Paul Diel, realitatea "care creează imaginile metafizice ale miturilor, dintre
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]