KorAP: Find »[drukola/base=mișca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...833 >

20,801 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

trei, patru luxofagi ieșiră viermuind din corpurile lor conceptuale primitive, din spatele marilor ochelari fumurii ai lui Nimeni. Veniră și alții; cinci, șase, șapte, opt, încolăcindu-se și căzându-i de pe față. Am pornit cu spatele spre arcadă, dar Nimeni se mișcă repede și pe nepregătite, făcând pași mari spre marginea cerului de lumină și... călcând pe unul dintre dictafoane. — Nu! Cuvântul, aerul ieșiră din mine ca o rană. Nimeni lovi din nou tare cu călcâiul și carcasa mică, din plastic se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se prinse cu o mână de piciorul lămpii și-i dădu ocol încet, privind întunericul. Mark Richardson, m-am concentrat cu toată ființa. Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. — Atât de departe, spunea Nimeni în barbă și-i auzeam pașii mișcându-se în jurul lămpii. Atât de departe. Cât e de frumos, câtă simplitate. Ce mare și ce adânc. Peste profunzimi atât de mari. Lucrurile pe care le-am. Lucrurile pe care le-am... Scoase un strigăt ascuțit și înspăimântător. Am crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Dalele albe se înroșiră o clipă, ca o baltă de sub o pojghiță de gheață. Culoarea se împrăștie în rotocoale și dispăru. Lampa își încetini mișcarea - înapoi și înainte și din nou înapoi și înainte. Cercul de lumină nu se mai mișcă. Totul era neclintit. Eram singur. Mi-am recăpătat ochii - Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. Dar teama mă făcea să tremur și, în vreme ce repetam în gând numele iar și iar, buzele murmurau ceva ininteligibil. — Mmm, mm-mmm. Încercam să nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
stinge. Agățându-mi pe mână geanta de piele a lui Nimeni, am luat-o în pas alert peste peluză după fată. Când am ajuns-o, era vârâtă cu capul și umerii într-o tufă mare de rododendroni neîngrijită. — Ce faci? — Mișcă, ordonă ea. Am făcut un pas în lateral, iar ea scoase dintre frunze o veche motocicletă pentru teren accidentat. O întoarse și sări pe ea. Urcă! Am întins piciorul plin de noroi peste scaun, în spatele ei, iar ea scotoci într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
camuflaj a fetei atârna pe spătarul scaunului, cizmele erau așezate dedesubt și laptopul lui Nimeni stătea cocoțat pe scaun. Dușul pornit în baie scotea un fâsâit greoi, ritmic, întrerupt din când în când de tăcere și clipoceli când fata se mișca sub jetul de apă. Punând cutia lângă mine, am răsucit reportofonul în mâini. Dusesem o viață detașată și atent controlată - cu toate detaliile plănuite, încercând să fiu tot timpul în siguranță, încercând să reconstitui evenimentele și oamenii din trecut - o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ei, împotriva tensiunii arcurilor. Dacă nu-mi dorisem asta, puteam să rămân acasă împreună cu cărțile de bucate ale maestrului bucătar și cu televizorul, să continui cu toată senzația de nemișcare și rătăcire și să mă ascund de umbrele care se mișcau pe sub valuri. Ludovicianul m-ar fi găsit în cele din urmă, probabil, dar tot aș fi putut rămâne acolo. Casa, antrenamentul, fragmentele, astea reprezentau o lume pe care o cunoșteam, o continuitate pe care o înțelegeam. Puteam să mă limitez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
știam ce să spun. Nu sunt un membru cu drepturi depline - zâmbi ea, ceea ce sugera că asta nu era decât o mică parte a problemei - dar asta-i spre norocul tău, deoarece Comitetul te-a șters de pe listă, n-o să miște nici un deget ca să te-ajute. Așadar știau, în tot timpul ăsta când credeam că o iau razna ei erau reali și știau de mine. Păstrau tăcerea, nu făceau nimic. Doar priveau. Nu vor să m-ajute din cauza rechinului? Creierul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am întors în cameră, Scout era deja în pat, dormea. Se ghemuise bine în și-n jurul cuverturii, cu capul ferit de lumina electrică, așa încât doar o ureche, pielea albă a cefei și-un omoplat ieșeau la iveală. S-a mișcat puțin când am închis ușa și am observat breteaua sutienului ei negru, franjurat și ros de purtare pe spatele alb. Mi-am frecat fața cu palmele. Ca și despre majoritatea lucrurilor din lumea asta nouă, agitată, nu știam prea multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dinăuntrul fiecărui tub zdrăngăniră când degetele mele deranjă mormanul. — Ce-s toate astea? — Domnul Nimeni, spuse Scout. M-am uitat la ea. — Ăsta-i el. Sau, în orice caz, ceva cât mai aproape de el. Astea făceau corpul ăla să se miște, în locul unui eu adevărat. Flacoanele zăceau în poala mea ca un mușuroi de cârtiță medical. Am scotocit cu degetele prin morman cât de ușor am putut. Îți lăsa impresia unui soi de autopsie. GRIJĂ. SURPRIZĂ. SUSPICIUNE. DEMNITATE. — Asta-i tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fost dată jos vopseaua prin șmirgheluire. Oricât de enervantă ar fi fost, fata de lângă mine nu era o persoană ca oricare alta. Cântând, bătând toba pe genunchi, Scout era o forță, o mică și puternică undă de energie care se mișca prin lumea întunecată dinăuntrul bătrânului meu jeep galben. M-am întrebat dacă pe o fată care cânta și bătea toba pe genunchi în felul acela o putea opri ceva. După Happy Mondays urmă Fun Lovin’ Criminals, după care veni Gary

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și perfectă: perfectă-dar-nu-tocmai-perfectă, reală. Gâtul ei lung, claviculele precise, sânii mici - o sculptură în marmură din vremuri străvechi, ieșind puțin cam mult din cupele roase ale sutienului funcțional -, coastele prea pronunțate, mușchii mici, dar solizi încordându-se pe sub pielea albă-albă, mișcându-i pulpele, brațele, răsucindu-i mijlocul, boxerii mari întinzându-se pe rotunjimea șoldurilor și-n jos, între coapsele ei, elasticul din talie strângându-i stomacul, și sub partea umflată, goală, a boxerilor cu nasturi - da, m-am uitat, repede, vinovat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pese dacă mă uitam sau nu când se schimba. Nu păru să o intereseze nici măcar dacă privirea mea era indiferentă sau plină de dorință. Atitudinea asta demonstra o puternică încredere feminină, ceva degajat, dar neprefăcut în felul în care se mișca, graba sau calmul cu care se schimba. Aveam în față o fată - o femeie - care putea modela lumea după bunul ei plac. Era cel mai irezistibil lucru din câte văzusem vreodată. — Porți boxerii mei, am șoptit prostețte când ea termină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ei sub atingerea degetelor mele, la coastele și la șoldurile ei. M-am gândit la părul ei negru și ud căzut peste ochii și obrajii și nasul și respirația ei și la sunetele pe care le scotea ea suflându-l, mișcându-l. Gândurile mă străpunseră ca niște ace încinse. — E aproape miezul zilei, spuse, văzând că mă mișc. De sub ambii saci de dormit, m-am ridicat cu greu în capul oaselor. — Mulțumesc pentru că m-ai învelit. — Păi, cred că era nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
negru și ud căzut peste ochii și obrajii și nasul și respirația ei și la sunetele pe care le scotea ea suflându-l, mișcându-l. Gândurile mă străpunseră ca niște ace încinse. — E aproape miezul zilei, spuse, văzând că mă mișc. De sub ambii saci de dormit, m-am ridicat cu greu în capul oaselor. — Mulțumesc pentru că m-ai învelit. — Păi, cred că era nevoie. După ce înălță un nou „cort“ din hârtie și lemne, Scout suflă în cenușa alb-prăfoasă din mijlocul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să-l citesc sau altceva. Doar îl luam de acolo. — Eric. — Bine, am arătat în spatele meu cu carnețelul, ținând brațul drept. O să-l pun la loc și-o să mă prefac că nici... — Eric, taci dracului din gură și nu te mișca. Și am văzut expresia de pe fața ei. Inima îmi sări din piept, execută un zvâcnet de panică electrizantă. Am rămas șocat pe loc, cu mâna în care țineam carnețelul lui Scout încă îndreptată în spate. — Nu te întoarce, spuse ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
execută un zvâcnet de panică electrizantă. Am rămas șocat pe loc, cu mâna în care țineam carnețelul lui Scout încă îndreptată în spate. — Nu te întoarce, spuse ea blând. Adu doar mâna în față foarte, foarte încet. Am dat să mișc mâna, dar apoi, pe podea, în spatele meu, am simțit ceva, umbra unei mișcări tot mai iuți, și ochii îmi săriră într-acolo. După care: Imagine??? Mi-am retras brusc brațul, aruncându-mă în față în timp ce pâlnia conceptuală de dinți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
într-o ploaie de mortar și fărâme de cărămidă, avântul făcându-mă să mă împleticesc în spate și să cad prin gaură, după Scout. Am aterizat grămadă pe-o podea cu dale de gresie, cu cușca lui Ian peste mine. — Mișcă. Am ridicat privirea și am văzut un corp de bibliotecă prăbușindu-se peste mine și m-am rostogolit, împingându-l pe Ian în lături când biblioteca se răsturnă împrăștiind cărți cu coperte de carton, spărgându-se de perete și îngropând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cuvinte scrise cu pixul care, cumva, nu se prăbușea în spațiul acela mic și negru. Mă împingeam în bombeul bocancilor, ținându-mi picioarele cât mai aproape posibil unul de celălalt și târându-mă cu ajutorul șoldurilor și-al coatelor. Când mă mișcam, hârtii răzlețe foșneau atingându-se de brațele, spatele și șoldurile mele. Totul, totul fusese acoperit cu cuvinte, cuvinte într-o sumedenie de limbi. În jurul meu sau pe sub încheieturile mâinilor mele fluturau bucăți de hârtie acoperite cu un scris pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fie puțin mai înalt și mai lat decât cel de dinainte și, după câteva minute de mers târâș, am descoperit că aproape mă pot ridica în mâini și genunchi. Probabil că și Scout înainta în felul ăsta, căci rucsacul se mișca mai repede. Nu peste mult timp, tunelul făcu o cotitură de nouăzeci de grade la dreapta. — Hei, am înnebunit eu sau mergem... În jos, da. Podeaua se înclină puțin, dar tavanul rămase la același nivel. Prin urmare, spațiul deveni destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Cu fața în sus, se hazardă să-mi arunce o privire fugară. — Iisuse. — O să fie bine, am spus. Haide, o să fie bine. Am încercat s-o cuprind cu brațul ca s-o trag spre mine, dar nu vru să se miște, încremenită și zguduită de suspine interioare, uitându-se țintă la tavan. — Hei, am făcut din nou. Te rog, vino-ncoace. Am cuprins-o din nou cu brațul și de data asta se lăsă trasă spre mine, suspinând fără zgomot pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se poată pișa pe niște cărți din astea. Mătăhălos și roșcovan, Ian ieși vesel din cușcă și o porni în pas țanțoș, adulmecând din când în când pereții de cărți. — Să nu te îndepărtezi prea mult, am strigat în urma lui. Mișcă ușor din coadă, dându-mi de știre că nu eram deloc îndreptățit să-i spun ce să facă. Dispăru pe calea de acces. Scout părea cufundată într-o reverie post traumatică, mestecându-și încet sendvișul și uitând-se în gol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
prelung. Scout se uită la mine. Eu m-am uitat la ea. — Ce-a fost asta? Cu palma în jos, îmi făcu un semn de vorbește mai încet. — E ceva acolo, înăuntru? — Uite, spuse ea, acolo. Lângă stiva prăbușită se mișcă altă movilă de hârtie. Foile se ridicară o clipă, apoi căzură la loc. Se întâmplă din nou după câteva secunde, apoi am văzut o undă, ceva care se mișca pe sub hârtiile puse una peste cealaltă și dădea ocol camerei pe lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ceva acolo, înăuntru? — Uite, spuse ea, acolo. Lângă stiva prăbușită se mișcă altă movilă de hârtie. Foile se ridicară o clipă, apoi căzură la loc. Se întâmplă din nou după câteva secunde, apoi am văzut o undă, ceva care se mișca pe sub hârtiile puse una peste cealaltă și dădea ocol camerei pe lângă pereți. Scout îmi aținu calea cu brațul întins și șopti dă-te în spate. Am pășit cât de încet am putut înapoi spre intrare, făcând hârtiile să foșnească încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ar trebui să vină cu mine. Am aprobat din cap, întorcându-mă spre Scout. — Chiar o să vin cu tine. Dacă e acolo... Dacă, după foarte puține probabilități, ludovicianul este acolo, ea va fi mult mai în siguranță și se va mișca mai repede, fără tine alături. Haide, timpul e totul: dacă prea mulți fry își croiesc drum prin tuneluri, n-o să-i mai scoatem niciodată. Are dreptate, îmi spuse Scout. O să mă descurc, trebuie să ne păzim sistemele de apărare. — Sisteme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-mi da de știre că nu era deloc mulțumit de zgomotul alarmei sau de faptul că bătrânul acela îi ocupa spațiul personal. — Bancurilor de fry le place să ciugulească virgulele și literele mai demodate. Nimic sesizabil la început. Doctorul se mișcă repede într-un soi de super-mers cu picioarele țepene, ca un director de școală care a întârziat la o ședință. A trebuit să grăbesc serios pasul pentru a ține ritmul cu el. — Din experiența personală, zise, pare să le placă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]