4,790 matches
-
ajungem hrană pentru pești. Redbone arată Coasta de Est și frontiera mexicană: — Tot ce este Înlăuntrul acestor linii este Patria Americană. În afară sînt rechini și lupi care se strîng În haită să ucidă. SÎntem grași, sîntem adormiți, sîntem niște miei. Știi cum ne văd ei? Ca pe chestia aia de pe masa doamnei Redbone. Și știi ce facem noi? Nimic, dragul meu prieten. GÎndește-te la asta. Rușii erau niște pămpălăi față de ce ne pîndește acum. Lui Wakefield i se face puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o neașteptată puritate. Chelnerul de la Bengal Bertie’s era un vechi prieten de-al lui Ralph. Nici măcar nu se osteni să le arate meniul. Fran alegea întotdeauna pui Dopiaza, iar Ralph curry-ul cel mai picant pe care-l aveau. Odată mielul Vindaloo fusese atât de condimentat, încât bucătarul și întreg personalul veniseră să-l ovaționeze pe Ralph în timp ce golea farfuria fără să scoată o vorbă. Chelnerul insistă să-i ofere apoi o halbă de bere indiană Kingfisher din partea casei. — Tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
învățat doar trei la cursul ăsta și nu schimbă nici măcar o frunză de salată. A e prea rafinat, homar și foie gras. N-ar pregăti așa ceva decât pentru oaspeții din familia regală. B e salată de fructe de mare și miel la grătar. — Cum rămâne cu C? întrebă Fran curioasă. — Plăcintă ciobănească. Pentru cinele servite în bucătărie. Pregătită doar cu ciobănași de cea mai bună calitate, desigur. Fran simți că o trage cineva de rochie și o descoperi pe Lottie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sinistre. — Dar, personal, cred că orice femeie are dreptul să-și țină pruncul în brațe, oricât de târziu s-ar hotărî să-l conceapă. E unul dintre instinctele noastre primordiale. Lui Fran îi veni să-l sărute. Apăru friptura de miel, trandafirie și apetisantă, iar Henrietta devie discuția spre ape mai liniștite. Nu voia ca seara plănuită cu grijă să se termine urât. Fran continuă să-l studieze discret pe Laurence. Primea toate împunsăturile acestor bogătași ignoranți cu calm și umor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
recurs la București. Seara ma-m pus și am făcut recurs și dimineața la-m dat afară. 9 Dar până la plecarea la București mai era. Într-o zi, gardianul ne-a pus cătușele, mie pe mâna dreaptă lui Cap de miel pe stânga mi-am ținut respirația ca să nu-mi trădez teama. „Dacă încearcă să evadeze și suntem amândoi împușcați?“ mă gândeam eu cu îngrijorare în timp ce urcam în mașina penitenciarului care ne ducea la spital. Un timp nam scos un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să evadeze și suntem amândoi împușcați?“ mă gândeam eu cu îngrijorare în timp ce urcam în mașina penitenciarului care ne ducea la spital. Un timp nam scos un cuvânt, dar mi-am adunat tot curajul și m-am adresat lui Cap de miel. Pot vorbi cu tine? Iam spus eu. Mda, a mormăit el. E adevărat ce se spune despre tine? L-am întrebat eu. Încă n-ai auzit nimic, s-a lăudat el și restul călătoriei și-a depănat trista istorie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
scos să lucreze la o fermă din exterior, sub supravegherea paznicilor înarmați. Doi deținuți bătrâni l-au obligat să evadeze cu ei. Cei doi trebuia să-l dezarmeze pe unul din paznici iar tânărul pe celălant. De teamă Cap de miel a urmat instrucțiunile lor, la dezarmat pe un gardian, dar ceilalți doi au dat greș. În această situație băiatul a fost obligat să-și apere viața: la omorât pe unul dintre gardieni și la rănit grav pe celălant care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fost obligat să-și apere viața: la omorât pe unul dintre gardieni și la rănit grav pe celălant care a rămas paralizat pe viață. Când gardianul a murit, am știut că sa sfârșit cu mine, mi-a șoptit cap de miel. Câteva minute am călătorit în tăcere, apoi și-a reluat povestirea. Teama mi-a dispărut și acum eram fascinat de el. Ascultândul mi-am dat seama că acest bătrân bolnav era mai degrabă un copil singur decât un criminal notoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a reluat povestirea. Teama mi-a dispărut și acum eram fascinat de el. Ascultândul mi-am dat seama că acest bătrân bolnav era mai degrabă un copil singur decât un criminal notoriu. După ce ne-am întors de la spital, Cap de miel a fost închis într-o celulă de la infermeria penitenciarului la etajul unde eram eu. Urât de gardieni și de deținuți el era un om uitat de toți. Nimănui nu-i păsa de soarta lui. Avea cancer, deși acesta nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
redusă, datorită loviturilor ce le primise la cap, încât era gata să omoare un deținut dacă cineva îi zicea că acesta vrea să-l atace. Am presupus că aceasta era explicația multora din crimele sale. Alții vedeau în cap de miel un animal, dar eu vedeam în el un om distrus, care părea de o sută de ani, deși nu avea decât cincizeci. Mă iubea fiindcă eu nu-l disprețuiam. I-am acordat timp și atenție și el mi-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Urmuz, însă controlul inteligenței superior-amuzate face diferența, în pofida facilității sau banalității unor „sentințe”. Sub titlul Încercări pentru restabilirea moralităței în fabulele regretatului La Fontaine sînt „restabilite” adevărul și moralitatea - ambele „compromise” - din cîteva fabule clasice: „Greierele și Furnica“, „Lupul și Mielul“, „Corbul și Vulpea“, „Broasca și Boul“. În toate aceste cazuri, vechea morală e denunțată - funambulesc și amuzat - ca fiind rezultatul unor neînțelegeri, al unor confuzii sau al unor simplificări nejustificate. Cu alte cuvinte, ca prejudecată. „Lecția lor - notează Ov.S. Crohmălniceanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1925] ÎN MUNȚI Lângă schit miezul nopții găsește făpturi adormite-n picioare. Duhul mușchiului umed umblă prin văgăuni. Din răsărit vin fluturi cât buhele să-și caute în focuri cenușa. La rădăcinile brazilor, lângă blestemul cucutelor ciobanul pune pământ peste mieii uciși de puterile codrului. Peste muche trecând fetele stînilor - își freacă de lună umerii goi, aventura lor se pătrunde suprafirească de pulberea luminos stârnită din disc ca un roi. Cai galbeni și-adună sarea vieții din ierburi. Mocnind subt copaci
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
au închis - ca melcii - peste iarnă. Stropi calzi de rouă-i cad pe buze: unu, doi, trei. Natura își adapă zeul. Ah, Pan! Îl văd, cum își întinde mâna, prinde-un ram și-i pipăie cu mângâieri ușoare mugurii. Un miel s-apropie printre tufișuri. Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie, decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. Tăcere. În juru-i peșterile cască
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
văd, cum își întinde mâna, prinde-un ram și-i pipăie cu mângâieri ușoare mugurii. Un miel s-apropie printre tufișuri. Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie, decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. Tăcere. În juru-i peșterile cască somnoroase și i se mută-acum și lui căscatul. Se-ntinde și își zice: "Picurii de rouă-s mari și calzi, cornițele mijesc, iar mugurii
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ca într-o temniță bună un prunc. De nouă ori se-nvîrte discul lunei în jurul pruncului. El rămâne nemișcat și crește mirîndu-se. ............................................................ În noua noapte fără sfârșit ciobanii păzesc nașterea unor semne cerești. Mă duc între ei să vestesc: Tăiați-vă mieii pe cruce În amintirea jertfei ce se va face. Ridicați-vă de lângă foc În cojoace cu flăcări de lână. Luați făclia ce-am aprins-o în steaua coborâtă deasupra ieslelor roase de boi și dați-o mai departe din mână
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cum veți arde peste câteva ceasuri, după ce voi incendia Roma. Nu încercați să scăpați. Am pus străji la marginea cetății și cine va încerca să iasă va fi jupuit de viu. Vreau să vă văd pe toți ca pe niște miei puși la frigare. Meritați asta. Și în zadar încercați să vă gudurați la picioarele mele. Vă cunosc. N-aveți curajul nici măcar să vă uitați în ochii mei de teamă să nu vă citesc gândurile. Dacă ați fi încercat să mă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
grabă, urmat de Rotari. Odaia ce mi s-a dat era ultima pe dreapta și nu permitea accesul în celelalte. Mobila era simplă: un pat cu pernă, un dulap cu două pături, una de lână și cealaltă din piei de miel, o masă cu o lampă sub singura fereastră a încăperii și o laviță. Am încercat patul. Numai scânduri acoperite de o pânză de cânepă. - Nu există saltea de paie, am constatat. - Nu există saltea, nu există nici păduchi, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ai dobândit? În acel moment am încetat să mai scriu. Dacă nu m-aș fi ferit, o turmă de băieți m-ar fi trântit la pământ. S-au cățărat în stejar și-au atârnat de crengi petice de piele de miel de curând jupuit. M-am dus să mă sprijin de zidul curții, în spatele lui Faroald. Când m-am întors cu fața, Rotari și adalingii dispăruseră, precum armele lăsate sub nuc. După o lungă tăcere, am auzit sunetul unui corn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de luptători și de longobarzi. Între ei nu l-am zărit pe Rotari și nici urmă de soldați. Un majordom, având în mână un toiag de argint, a cerut oaspeților să coboare în for. Aceștia s-au supus, ca niște miei. Cu veșmintele lor lungi și colorate, cu părul lor presărat cu pulbere de aur, cu mantiile ușoare prinse în fibule rotunde lăcuite, cu armele atârnate de centuri luxoase, aveau înfățișarea unor regi. Solul a surâs și a făcut un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ar reduce la jumătate. Am studiat literele, le-am modificat oleacă. Uită-te, nu-ți pare totuși frumos? Am oprit calul și am desfăcut sulul de pergament. Era vorba despre o ordonanță a regelui privind locurile unde se puteau tăia mieii la Pavia. Era într-adevăr frumos, ordonat și clar, și se putea citi repede în ciuda scrisului mărunt. - Mi se pare o idee bună, Ansoald. Ai mai vorbit cu cineva despre asta? A făcut semn că nu. - Bine, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe rafturi. Nu din față. Nu când mă privește. Înconjură divanul. Se opri În spatele lui. Luă o pernuță și i-o așeză Între spătar și cap - cu grijă. Așa stai mai comod, Îi spuse, sau Îi păru că o spuse. Mielul lui Dumnezeu, care ștergi păcatele lumii, fie-ți milă de noi. Iartă-mă, Doamne. Puse țeava pe pernă. Doar o fracțiune de secundă. Nici nu-și va da seama. Creatură a cerului, te Înapoiez cerului. Îi mângâie capul. Părul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
roșie, scurtă până sub genunchi și strânsă bine la mijloc cu un brâu roșu. Acesta nu era nou, dar arăta încă bine. Era țesut din lână subțirică și aspră. Dar cel mai mult i-a plăcut vesta din piele de miel, și ea albă și împodobită cu două rânduri de floricele roșii de lână. Nu-și închipuise niciodată că puteau să-l facă atât de fericit niște haine, tocmai pe el, care nu mai purtase haine până atunci. Era un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui Pampu și totodată se simțea adăpostit de toate relele. Era mândru, puternic și dorea din tot sufletul să se arate lumii. În ziua de Paște a stat la masa mare din curte, cu toți servitorii. A mâncat friptură de miel și ouă roșii, a băut o cană de vin și a cântat în rând cu toată lumea Dă-ne, Doamne, viață multă/ Și să-avem ce pune-n burtă. Vătaful a venit la el și i-a privit de aproape bubele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
flămând și înfrigurat de misiunea lui. Abia după ce a început să vorbească, Zogru ți-a dat seama cine este. Era Iscru, slab, emoționat și pregătit să plângă. Îi crescuse părul încât îi acoperea umerii, iar peste frunte, sub căciula de miel, era legat cu o eșarfă de in, roșie, ca și haina, largă, ruptă, aruncată peste cojocel și strânsă la brâu de o centură aproape nouă, în care spânzura un iatagan. - Doamne Iisuse Hristoase, pupa-Ți-aș tălpile Tale, începuse Iscru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe-un covoraș Parcă vedem un toporaș Când în cireș ne urcăm Multe fructe noi mâncăm. Primăvara A ieșit un ghiocel Mic, firav și frumușel Și ne spune tuturor „Hai afară, fraților!” Câmpiile-au înflorit Pomișorul am sădit Și toți mieii bucuroși Behăie pe câmp voioși. Toată lumea a ieșit Și o horă au pornit Toți copiii bucuroși Nu mai stau în casă somnoroși. Vara E vară, e vacanță Copiii sunt bucuroși Că pot merge să-i încânte Pe bunicii lor frumoși
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]