KorAP: Find »[drukola/base=misionar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...120 >

2,994 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

Japonia, zise arhiepiscopul apăsându-și mâna pe piept și ștergându-și zâmbetul de pe chip, a început în urmă cu șaptesprezece ani să-i prigonească pe credincioșii creștini. Am auzit că și astăzi îi prigonesc. Este oare cu putință să trimitem misionari spanioli într-o astfel de țară? Știam și eu că vestea uciderii celor douăzeci și șase de martiri de la Nagasaki în 1597 ajunsese până aici, în Nueva España. — Lucrurile se îndreaptă, l-am lămurit eu. Noii cârmuitori ai Japoniei și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îi poruncesc Stăpânului acestor soli căruia i-au dat încuviințarea să îngăduie credința creștină doar pe pământurile sale. Dacă negoțul va înflori pe acest domeniu, firește că și alți nobili îi vor călca pe urme și îi vor primi pe misionari cu brațele deschise. De fapt, negustorii japonezi împreună cu care am străbătut oceanul au început să plece urechea la cuvântul Domnului. Zicând acestea, am așteptat cu răsuflarea tăiată răspunsul arhiepiscopului. El se ridică de pe scaun, ca și cum asul pe care-l scosesem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
În ochii lui până atunci înghețați începu să joace o lumină. — N-am să trimit nici o dare de seamă care să fie păgubitoare pentru voi, mă bătu el ușor pe umăr. Padre, dumneata ți-ai greșit menirea. În loc să te faci misionar, mai bine te-ai fi făcut diplomat. Japonezii părăsiră conacul de-a dreptul dezamăgiți. Mi-era milă de ei, dar eu eram îndeajuns de mulțumit și pentru aceasta îi eram recunoscător Domnului. Sărmanii de ei, japonezii crezuseră că o dată ajunși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fel ca și el, nu se împotrivise niciodată propriului său destin. CAPITOLUL V Am făcut tot ce se cuvenea. Plec cu inima împăcată din Mexico. Bunul arhiepiscop și, desigur, starețul mănăstirii franciscane au scris la Madrid despre înfăptuirile mele ca misionar și despre botezul unui număr mare de negustori japonezi creștinați de mine. De asemenea, guvernatorul Acuña a povestit sfetnicilor de la curte că negoțul cu Japonia poate fi folositor și pentru a stăvili înaintarea țărilor protestante în această parte a lumii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
venit voi, preoții, să ne tulburați pacea? N-am venit să vă tulburăm. Vrem doar să vă împărtășim și vouă adevărata fericire. Adevărata fericire? chipul lui Matsuki se schimonosi într-un zâmbet chinuit. Adevărata fericire pe care o propovăduiți voi, misionarii, e prea copleșitoare pentru Japonia. Un leac prea puternic se preschimbă în otravă pentru unii oameni. Fericirea despre care vorbiți dumneavoastră este pentru Japonia acel leac devenit otravă. Am înțeles limpede acest lucru de când am venit în Nueva España. Această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Acesta privea pierdut împrejur cu hățurile în mâini. Ce s-a întâmplat? Ți-e teamă, senior Vleasco? îl luă el peste picior. Velasco zâmbi amar și nimic mai mult. Era primul semn de slăbiciune pe care îl zăreau pe chipul misionarului. Tanaka îi îndemnă pe ceilalți, ca pentru a arăta că de acum el era cel care dădea ordine în locul lui Velasco: Atunci, hai să mergem! Curând o să apună soarele. Lăsând în urmă hambarul ce trosnea din toate încheieturile sub limbile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre bananieri întorcându-se din când în când după misionarul care venea în urma ei. Ciudat, dar Velasco nu simțea în suflet nici frică și nici neliniște. La umbra desișului de bananieri, stătea un indian gol până la brâu, cu nas cârn și ochi întunecați. După ce femeia îi spuse ceva, acesta îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
gol, de parcă un văl subțire îi acoperea privirea. Moartea cobora asemeni înserării peste trupul tânărului indian. Habeas requiem aeternam, murmură Velasco, ținându-l pe tânăr de mâna murdară de sânge și de noroi. În clipa aceea, nu mai era un misionar mistuit de ambiția de a creștina Japonia, ci un simplu preot care veghează într-un cătun la căpătâiul unei bătrâne ce-și dă ultima suflare. Requiescat in pace. Ca și cum ar fi închis cea din urmă poartă a vieții, Velasco își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
face mai mult decât este de trebuință. În Japonia, împăratul îi prigonește mai departe pe creștini. De aceea, noi cei din Ordinul Sfântul Petru credem că sunt puțini sorți de izbândă ca libertatea propovăduirii să ne fie recunoscută, așa cum zice misionarul Velasco. Ba mai mult, trebuie să spunem că japonezii aruncă libertatea propovăduirii doar ca pe o momeală, pentru că, de fapt, nu caută decât să câștige din negoț. Ba, mai mult. Fără să se sfătuiască deloc cu misionarii noștri din Japonia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
recunoscută, așa cum zice misionarul Velasco. Ba mai mult, trebuie să spunem că japonezii aruncă libertatea propovăduirii doar ca pe o momeală, pentru că, de fapt, nu caută decât să câștige din negoț. Ba, mai mult. Fără să se sfătuiască deloc cu misionarii noștri din Japonia, părintele Velasco s-a apucat de capul lui și l-a înduplecat pe unul dintre seniorii din Japonia să construiască o corabie și să-i trimită încoace pe solii despre care v-am vorbit ca să ceară încuviințarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
trimită încoace pe solii despre care v-am vorbit ca să ceară încuviințarea de a primi cât mai mulți călugări pe domeniul său din Japonia. Dacă planul le reușește, atunci mare prăpăd o să se abată peste cei câțiva credincioși creștini și misionari care au mai rămas în Japonia și totul o să se sfârșească într-o nenorocire. Planurile lui nebunești nu sunt decât niște scormoneli. De aceea, dorim ca Maiestatea Voastră să se arate cât mai prevăzător cu putință.” Pătrunzând prin crăpăturile ferestrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și așa arsese aproape de tot. Nu m-am mai sinchisit să aprind din nou, ci am rămas multă vreme în întuneric, cu capul în mâini, gândindu-mă la înfățișarea părintelui Valente cu care trebuia să mă confrunt curând. Nu există misionar care să fi fost în Japonia și să nu-i știe numele, căci părintele este autorul lucrării „Istoria propovăduirii în Japonia”. Străbătuse în lung și-n lat insula Kyushu și regiunea Kamigata propovăduind credința creștină și câștigase respectul lui Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
o țară care să-l venereze pe Dumnezeu. Într-adevăr, „într-o bună zi” am spus. Dar acea zi nu e astăzi. Chiar așa departe cum suntem de Japonia, știm și noi cât de mult i-au urât japonezii pe misionari și cum i-au prigonit pe credincioși în ultimii douăzeci ani. — Lucrurile se schimbă. Velasco îi repetă repede ceea ce îi spusese și arhiepiscopului de Mexico. Dacă n-ar fi așa, atunci Japonia nu i-ar mai fi trimis în Spania

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sunt cavaleri ai unui senior japonez, nicidecum trimișii oficiali ai împăratului Japoniei... Noi nu vrem să mai vărsăm sângele preoților noștri în țara aceea. — Cred că munca de propovăduire... e la fel ca o bătălie. Eu mă războiesc cu Japonia. Misionarul seamănă cu un luptător ce nu trebuie să se teamă că va muri pentru Dumnezeu. Apostolul Pavel n-a pregetat nici o clipă să-și verse sângele pentru păgâni. Propovăduirea nu înseamnă să predicăm despre iubirea lui Dumnezeu în mănăstiri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Acum Japonia stă să fie îndepărtată de la cuvântul Tău. Chiar Biserica ridicată de Tine este gata să-și întoarcă privirea de la Japonia. Și arhiepiscopul, și episcopii, și cardinalii se tem de Japonia; nu pot suferi gândul de-a trimite alți misionari să-și verse sângele pe acele meleaguri și sunt gata să abandoneze martirii care se mai află încă acolo. Oh, Doamne, Te rog, răspunde-mi! Și eu trebuie să mă supun poruncilor unei asemenea Biserici? Oh, Doamne, poruncește-mi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fără ocolișuri că... a apărut o piedică neașteptată. Velasco șovăi o clipă, apoi zise: — La Madrid sunt și unii care nu ne văd cu ochi buni. Solii se uitară unii la alții așteptând lămuriri de la Velasco. Cât le-a vorbit misionarul, Tanaka a privit țintă undeva în aer, supărat, iar samuraiul, după cum îi era felul, a clipit numai din ochi fără să deschidă gura. Pe fețe lor de țărani nu se putea citi ce gândeau, dar tânărul Nishi ba își încrucișa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de Stăpân de a-i primi bucuros pe padres, fără să-i prigonească. Fiindcă acum fețele bisericești din Spania nu pun la îndoială cuvintele celor care spun că Japonia ucide creștinii și chinuie preoții. Samuraiul îl privea pe Velasco scrutător. Misionarul văzu pentru prima oară cum se așternea supărarea pe chipul acestui om care era întruchiparea supușeniei. — Padre, zise samuraiul cu voce tremurătoare. De ce nu ne-ai vorbit despre asta în Nueva España? Fără îndoială că încă din Nueva España cunoșteai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Chiar dacă aș învăța, n-am inimă să cred. Nu poți să crezi fără să înveți. Velasco se înroși din ce în ce mai tare la față. Era semn că se înflăcăra. În acele momente nu mai era un uneltitor, ci se preschimbase într-un misionar care încerca să le insufle neștiutorilor credința lui. — În Mexico, negustorii japonezi n-au trecut nici ei la credința creștină din suflet, ci de dragul câștigului. Însă eu am socotit că e bine și așa. Pentru că sunt încredințat că acela care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și dumneavoastră. Nu știți nimic? Era întâia oară când auzeau de așa ceva. Toți trei erau încredințați că ei erau primii japonezi care vizitau țările Europei. Însă, omul zicea că niște japonezi, în frunte cu patru tineri și însoțiți de un misionar, trecuseră în urmă cu vreo treizeci de ani și prin Madrid, și prin Toledo, ba mai mult, fuseseră primiți de Papa de la Roma. Velasco începu din nou să stea de vorbă cu omul. Acesta râse mândru, arătându-se încântat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
iar prin fața ușii trecea un canal cu apă stătută. Firește că la mănăstirea din Manila în loc de șoareci și gândaci, în copacii din grădină ciripeau păsărele și nici n-aș fi fost nevoit să mănânc pește stricat și orez rânced. — Sunt misionar, am murmurat zâmbind. Poate că m-am născut să fiu misionar. Menirea mea nu este să spun rugăciuni într-o mănăstire liniștită și frumoasă, ci să propovăduiesc învățăturile Domnului în ținuturi unde creștinii sunt prigoniți. Unchiul strânse din umeri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
la mănăstirea din Manila în loc de șoareci și gândaci, în copacii din grădină ciripeau păsărele și nici n-aș fi fost nevoit să mănânc pește stricat și orez rânced. — Sunt misionar, am murmurat zâmbind. Poate că m-am născut să fiu misionar. Menirea mea nu este să spun rugăciuni într-o mănăstire liniștită și frumoasă, ci să propovăduiesc învățăturile Domnului în ținuturi unde creștinii sunt prigoniți. Unchiul strânse din umeri și scoase un oftat. Întocmai făcuse și episcopul din Sevilia la auzul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
VIII-lea a dat edictul apostolic Onerosa Pastoralis prin care dreptul de propovăduire în Japonia, ce fusese încredințat până atunci doar Ordinului Sfântul Petru, a fost îngăduit și altor ordine. Ordinul Sfântul Pavel a trimis de îndată în Japonia unsprezece misionari, părintele Velasco numărându-se și el printre aceștia. El crede că nereușita muncii de propovăduire în Japonia după sosirea lui Fracisc Xavier din 1549 are ca pricină greșelile iezuiților și spune că nădăjduiește să îmbunătățească lucrurile și că sunt destule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
adevărat... Împăratul Japoniei și-a dorit să facă negoț cu Nueva España. Dar chiar și atunci politica lor era să permită negoțul, dar să nu îngăduie propovăduirea și în fapt mulți credincioși au fost arși pe rug în capitală, iar misionarii au fost cu toții alungați de pe domeniile dimprejur. La urma urmei, e limpede că stăpânul acestor soli trebuie să se supună și el acestei politici. De aceea, chiar dacă stăpânul lor făgăduiește să-i ocrotească pe misionari și să îngăduie libertatea propovăduirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe rug în capitală, iar misionarii au fost cu toții alungați de pe domeniile dimprejur. La urma urmei, e limpede că stăpânul acestor soli trebuie să se supună și el acestei politici. De aceea, chiar dacă stăpânul lor făgăduiește să-i ocrotească pe misionari și să îngăduie libertatea propovăduirii, aceasta nu înseamnă că e o promisiune din partea împăratului Japoniei. — Tu... îl întrerupse Velasco de pe scaun, tu și Ordinul Sfântul Petru din care faci parte vreți să vă lăsați păgubași acum că nu puteți pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de ființa omului, pentru ei este o ființă care învăluie întreaga omenire. Noi... am dat greș și n-am putut să le îndreptăm această înclinație. La cuvintele neașteptate ale părintelui Valente, episcopii se cufundară într-o liniște adâncă. Dintre toți misionarii trimiși în țări îndepărtate, nici unul nu vorbise vreodată cu atâta deznădejde. — Simțămintele lor sunt atât de puternic legate de natură, încât nu se vor îndrepta niciodată spre tărâmuri mai înalte. Atâta vreme cât rămân în cercul strâmt al naturii, simțămintele lor sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]