2,765 matches
-
Mănăstirea Neamț, pe care le-a continuat apoi la Mănăstirea Cernica. A fost tuns în monahism la 6 august 1935 la Mănăstirea Bistrița (jud. Neamț), sub numele de Teoctist. La 4 ianuarie 1937, Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei aprobă hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon. A fost hirotonit de către arhiereul Ilarion Băcăoanul, în biserica Precista din Roman, pe seama Mănăstirii Bistrița. În anul 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în anul 1945
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
comentariile învățaților ulteriori și este familiarizat cu lucrările științifice și cosmologice ale lui Aristotel de către un profesor numit Peter din Irlanda. În 1244 Toma devine călugăr dominican, spre marea supărare a familiei, care aștepta cu nerăbdare ca el să ajungă monah și abate benedictin. Tatăl lui Toma murise, însă restul familiei și-a manifestat atât de limpede supărarea, încât dominicanii au decis să-l trimită la Paris, pentru mai multă siguranță. Pe drumul într-acolo, este răpit de frații săi mai
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
printre ei se aflau și oameni cărora le plăceau călătoriile mai mult decât viața în sihăstrie, și care cunoșteau țările din vecinătatea mânăstirii, nefiind străini de diferite plăceri lumești. Ekkehard II a ajuns să facă parte din această categorie de monahi. Sosit la mânăstirea St. Gallen din copilărie și crescut în mânăstire, Ekkehard a ajuns, fiind încă tânăr, să ocupe funcția de portar al mânăstirii, care îî dădea prilejul să fie în contact cu lumea exterioară, astfel încât orizontul lui nu era
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
animale, ca prin aceasta să fie pomeniți părinții Domniei Mele și eu...” În contextul relației speciale dintre starețul Hariton și Țara Românească, este cunoscută corespondența sa cu voievodul român, care cerea, în schimbul ajutoarelor pe care urma să le trimită, ca monahilor români de la Cutlumuș să li se permită să ducă o viață de sine. Se pare că starețul Hariton a încercat să-l convingă pe domnitor asupra importanței vieții de obște, pe care o numea „rai pe pământ”, însă tot ce
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
partea de NV a Muntelui Athos, la o oră de mers pe jos de la țărmul mării, ocupă locul al nouălea între mănăstirile athonite. Potrivit tradiției, mănăstirea a fost înființată în sec. al X-lea de frații Moise, Aaron și Ioan, monahi originari din Ohrida. Faptul că mănăstirea a fost închinată Sfântului Gheorghe, se datorește unei minuni: după terminarea construcției, monahii nu se puteau hotărî ce sfânt să-și ia ca ocrotitor. Unul dorea ca Maica Domnului să le călăuzească mănăstirea, altul
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
nouălea între mănăstirile athonite. Potrivit tradiției, mănăstirea a fost înființată în sec. al X-lea de frații Moise, Aaron și Ioan, monahi originari din Ohrida. Faptul că mănăstirea a fost închinată Sfântului Gheorghe, se datorește unei minuni: după terminarea construcției, monahii nu se puteau hotărî ce sfânt să-și ia ca ocrotitor. Unul dorea ca Maica Domnului să le călăuzească mănăstirea, altul îl voia pe Sfântul Nicolae, iar al treilea se gândea la Sfântul Gheorghe. Neajungând la nicio înțelegere, au decis
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
pe ieromonahul Varlaam de la mănăstirea de călugări din Varzărești, să revigoreze viața monahală la schitul de pe proprietatea sa. Astfel, din 1757, documentele de arhivă ne atestă prezența în schit a mai multor viețuitori. Între anii 1870-1872 ieromonahul Varlaam împreună cu cîțiva monahi împodobesc împrejurimile schitului cu grădini și livezi, repară chiliile și schitul, iar cu sprijinul și aportul financiar al boierului Lupu Hâncu, aceștia mai construiesc încă o biserică. Din păcate, din această perioadă a existenței Mănăstirii, sînt cunoscute, pînă acum, doar
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Schitul Hâncu devine Mănăstire. În anul 1816 -1819 stareț al mănăstirii este ales un moldovean de origine și anume egumenul Antonie. În anul 1817 toți călugării din mănăstirea Hâncu erau moldoveni. Din 1819, în mănăstire se remarcă prezența a trei monahi ruși refugiați de pe timpul împărătesei Ecaterina II-a. În acei ani, după datele de arhivă, gospodăria mănăstirii era constituită din: 768 oi, 40 berbeci, 20 berbecuți, 242 mieluți mici, 22 boi, 39 vaci, 6 cai, 33 țapi. În anul 1819
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
mănăstirii devine egumenul Inochentie, care, pînă în 1848, ocupă totodată funcția de protopop al mănăstirilor din Moldova. Pentru lărgirea gospodăriei mănăstirirești el a cumpărat în comuna Iurceni 6 desetine de vie. Pe timpul starețului Inochentie, în mănăstire își duceau traiul 20 monahi și 20 ascultători (anul 1847). La 13 noiembrie 1848 stareț al Mănăstirii Hâncu este numit egumenul moldovean Nectarie care a condus mănăstirea pînă în 1851. În această perioadă crește și mai mult numărul călugărilor ajungînd la 38 de viețuitori: un
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
13 noiembrie 1848 stareț al Mănăstirii Hâncu este numit egumenul moldovean Nectarie care a condus mănăstirea pînă în 1851. În această perioadă crește și mai mult numărul călugărilor ajungînd la 38 de viețuitori: un egumen, 5 ieromonahi, 1 ierodiacon, 13 monahi și 19 ascultători. În perioada de conducere a starețului Nectarie, în anul 1849 un țăran răzeș pe nume Niță, care trăia în preajma mănăstirii a dăruit călugărilor o livadă. La 12 martie 1851 este numit stareț al mănăstirii, egumenul Isidor, iar
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
mănăstirea Hâncu este vestită, datorită ieromonahului Sava, care tămăduia sufletele multor creștini, și despre care se spune: "cu mare dăruire propăvăduia credincioșilor adevărata credință creștină". La anul 1918 aici se nevoiau: starețul arhimandritul Ioachim Ionașu, 8 ieromonahi, 5 ierodiaconi, 23 monahi și 37 frați. La acea dată mănăstirea dispunea de 632 desetine de pămînt. Din anul 1918 stareț al Mănăstirii Hâncu era Arhimandritul Mitofan (Dometian Hodorogea). El a condus obștea monahală pînă în anul 1939. În anul 1923 mănăstirea număra în
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
îmbulzeala iscată cu acest prilej, fratele Serapion vrea să fugă cu o mașină, cu ajutorul unui zidar. Oarcă își dă seama că zidarul era de fapt maiorul de la Comisia Aliată de Control, iar Roman îl identifică pe Reisenauer în persoana falsului monah. Roman și Oarcă pornesc cu o altă mașină în urmărirea celor doi, reușind să-i prindă și să-i aresteze. Maiorul străin este eliberat după ce furnizează informațiile dorite de Siguranța Statului. Astfel, comisarul primește sarcina de a-i aresta pe
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
anterior (catapeteasma, strana domnească și o strană a Maicii Domnului) a fost donat Mănăstirii Miclăușeni. În patrimoniul bisericii se află mai multe obiecte cu valoare de patrimoniu: În jurul bisericii fostei mănăstiri Socola se află un cimitir unde au fost înmormântați monahi, foști profesori de seminar și eroi din cel de-al Doilea Război Mondial. Printre pietrele de mormânt rezemate de zid se află și cele ale arhimandritului Isaia Giușcă-Socoleanu (+1841) și a arhimandritului Isaia Teodorescu (Popa Duhu) (1812-1877), fost profesor și
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
a arătat unui cioban înstărit din codrii acestor locuri o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, propunându-i să ridice aici un schit. Ciobanul nu numai că nu a ezitat a-i împlini dorința, dar el însuși a devenit monah, ajutând la ridicarea unei bisericuțe din lemn cu hramul „Tuturor Sfinților" și a câtorva chilii în jurul ei. .Așa s-ar fi construit, se pare, o primă bisericuța din lemn, cu hramul „Tuturor Sfinților”. În 1630, turcii care au trecut pe
Mănăstirea Adam () [Corola-website/Science/311625_a_312954]
-
bisericuța din lemn, cu hramul „Tuturor Sfinților”. În 1630, turcii care au trecut pe aici cu prilejul unui război i-au dat foc, călugării găsindu-și refugiu în pădurile din apropiere. Trecând pe aici căpitanul Vasile Adam (devenit apoi Varvară monahul), împreună cu frații săi Coști, Movila și Dabija (coborați din Aprodul Purice al lui Ștefan cel Mare și Sfânt) s-a hotărât să construiască biserică din temelii. Documentele istorice unanim recunoscute afirmă că mănăstirea a fost ctitorita de căpitanul Adam la mijlocul
Mănăstirea Adam () [Corola-website/Science/311625_a_312954]
-
Pavel - ""Mănăstirea Agafton - Paradisul copilăriei lui Eminescu"", în "Formula AS" nr. 451/2001.</ref> Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Mănăstirea Agafton s-a extins, devenind una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din Moldova. Aici au viețuit ca monahii numeroase fiice și văduve de boieri provenind din familii cu rol important în istoria țării: Pisoschi, Vârnav, Curt, Buznea, Codrescu, Radu, Herescu, Tăutu, Jian, Sevastos, Filipescu, Popovici, Manu, Grigoriu, Timuș, Hasnaș, Haret, Iurașcu, Bosie, Mavromati, Gafencu, Stamatopol etc. Printre monahiile
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
cu următorul text: ""Ziditu-sa aceasta sfântă biserică cu hramul Pohorârea Sfântului Duh în anii 1840-1843 cu binecuvântarea Marelui Mitropolit Veniamin Costache după planul arhimandritului Veniamin Velișcu, arhitect și pictor, prin osârdia Stareței Ctitore Agapia Curt, cu osteneala și ajutorul monahilor și a altor credincioși"". Noul lăcaș de cult este clădit în stil moldovenesc, fiind în formă de cruce, fără ornamentații exterioare și cu acoperișul prevăzut cu trei turle mari din lemn, cu baza octogonală. Pictura bisericii a fost realizată în
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
Secuieni (județul Bacău), din părinții Vasile și Eugenia Tătaru. A primit la botez numele de Vasile Tătaru. Și-a petrecut copilăria în satul natal, în simplitate și cu dragoste față de cele sfinte. Fiind atras de viața monahală datorită câtorva părinți monahi de la Mănăstirea Cucova (din comuna Valea Seacă, județul Bacău), pe care i-a cunoscut încă din copilărie, în anul 1990, pe când avea doar 16 ani, le-a spus părinților că pleacă ca frate la Mănăstirea de stil vechi din satul
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
stareț arhimandritul Pahomie Morar. Referindu-se la calea pe care a urmat-o încă din copilărie, Antonie Tătaru afirmă într-un interviu din ianuarie 2006 următoarele: În anul 1994, după patru ani de la intrarea în viața monahală, ascultând de îndemnul monahilor virtuoși ai mănăstirii efectuează serviciul militar. Reîntors în mănăstire imediat după satisfacerea stagiului militar, este tuns în monahism în data de 25 iunie 1995 de către PS Pahomie Morar, starețul de atunci al Mănăstirii Cucova, renunțând la numele de botez de
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
Ortodoxe de Stil Vechi din România sub oblăduirea IPS Vlasie Mogârzan și numit episcop-vicar cu apelativul de PS Antonie Ploieșteanul. Și după hirotonirea sa întru arhiereu, PS Antonie continuă să viețuiască la Mănăstirea Cucova și muncește, alături de ceilalți frați sau monahi, atât la treburile agricole, cât și în atelierul de sculptură. El este cel care a sculptat catapeteasma bisericii din mănăstire. Referindu-se la păstrarea calendarului iulian, PS Antonie afirmă că: ""stilul vechi este cel corect. El a fost păstrat de
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
de autorități, monahii nemaifiind alungați, așa cum se întâmplase în anii anteriori. Părintele Flavian a viețuit în Mănăstirea Slătioara până la evenimentele din decembrie 1989. După Revoluția din decembrie 1989, arhimandritul Flavian Bârgăoanu și ierodiaconul Teoctist Murgu se întorc în București, împreună cu monahii ce viețuiseră la mănăstirea întemeiată de PS Evloghie, dar și cu alți frați începători, ce doriseră să se alăture lor, redobândind terenul pe care fusese cândva mănăstirea. Din anul 1990, arhimandritul Flavian Bârgăoanu este starețul și duhovnicul Mănăstirii "Adormirea Maicii
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
Onofrei. În anii de după revoluție, cu toate dificultățile datorate situației economice precare prin care a trecut România, așezământul monahal a fost reclădit, Catedrala a fost pictată, iar viața monahală și-a reluat avântul. În prezent, obștea mănăstirii numără 88 de monahi, din care 15 sunt preoți și 13 diaconi. Mănăstirea dispune de un atelier de lucru în marmură, un atelier și un magazin de icoane, o tipografie etc. Mai mult de 50 de frați viețuiesc atât în Mănăstire, cât și în
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
le ceară să renunțe la schismă. Deoarece aceste lămuriri erau dublate și de amenințări, o parte din călugări și credincioși au renunțat de teamă la decizia luată. Dar starețul Evloghie Oța, urmat de ucenicul său Pahomie Morar și de alți monahi au refuzat să revină asupra deciziei și prin urmare au fost denunțați organelor de Miliție și Securitate. În anul 1955, organele de securitate au procedat la arestarea starețului, a monahului Pahomie și a altor 5 călugări. Pentru a-i impresiona
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
Oța, urmat de ucenicul său Pahomie Morar și de alți monahi au refuzat să revină asupra deciziei și prin urmare au fost denunțați organelor de Miliție și Securitate. În anul 1955, organele de securitate au procedat la arestarea starețului, a monahului Pahomie și a altor 5 călugări. Pentru a-i impresiona și pe alții care ar fi dorit să li se alăture, monahii arestați au fost scoși din mânăstire sub o escortă puternică, amenințați cu armele, parcurgând pe jos drumul de
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
denunțați organelor de Miliție și Securitate. În anul 1955, organele de securitate au procedat la arestarea starețului, a monahului Pahomie și a altor 5 călugări. Pentru a-i impresiona și pe alții care ar fi dorit să li se alăture, monahii arestați au fost scoși din mânăstire sub o escortă puternică, amenințați cu armele, parcurgând pe jos drumul de 3 km până la Primăria din Râmeț, pentru a fi văzuți de localnici. Ajunși la Primărie, au fost urcați într-o dubă și
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]