5,311 matches
-
ar avea o spărtură în pielea dură, apoi vine clipa conștientizării, iar eu spun, hai să mergem să vedem copilul, trebuie să știi de cine te desparți, este important să vezi că e o creatură vie și drăgălașă, nu un monstru, dar ea se retrage, lasă-mă, Naama, nu vreau să văd lipitoarea aia mică, apoi mă surprind pe mine spunând, voi merge singură, după care ți-l voi descrie, ea ridică din umeri, dacă nu ai nimic altceva mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
l-a deșirat. Ești sigură? mă îngrozesc eu, de unde știi? Iar ea spune, l-am scos acum din geantă pentru a îmbrăca fetița, dar era deșirat, numai ațe, atât a mai rămas din el, o omor pe Ilana, e un monstru, iar eu îi spun, Hani, liniștește-te, îți aduc eu dimineață un pulover exact la fel, caut prin toate magazinele până ce găsesc ceva asemănător, dar ea strigă, nu există ceva asemănător, eu l-am tricotat cu mâinile mele, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mult decât atât, voiai ca Dumnezeu însuși să intre în patul tău? Ai impresia că este o plăcere atât de mare să trăiești alături de un înger, spune ea fără voie, cel care trăiește lângă un înger se transformă într-un monstru, nu înțelegi? El era prea bun, bunătatea lui nu era omenească, renunța întotdeauna la tot, era imposibil să te superi pe el, încerca în permanență să satisfacă, ceea ce te poate înnebuni, iar asta era înspăimântător, era ca și când ar fi ispășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fictive. Eram Într-un muzeu al tehnicii, Îmi ziceam, te afli Într-un muzeu al tehnicii, un lucru onest, poate cam obtuz, Însă un regat de morți inofensivi, știi cum sunt muzeele, nimeni n-a fost vreodată devorat de Gioconda - monstrul androgin, Meduză numai pentru esteți - și cu atât mai puțin vei fi devorat de mașina lui Watt, care putea să-i Înspăimânte numai pe aristocrații osianici și neogotici și de-aia apare așa de patetic situată În compromis, toată numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
hotărî la timp și-aș apăsa pe tasta de recuperare. Ce ușurare. Numai că la gândul că, voind, aș putea să-mi amintesc, uit imediat. N-o să mă mai duc prin bărulețe să dezintegrez mici nave cu proiectile trasoare atât timp cât monstrul nu te dezintegrează pe tine. Aici e mai frumos, dezintegrezi gânduri. E o galaxie de mii și mii de asteroizi, toți În șir, albi sau verzi, și-i creezi tu. Fiat Lux, Big Bang, șapte zile, șapte minute, șapte secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Povestea marchizului Lantenac din Quatrevingt-treize. Corabia Vandeenilor rătăcește pe furtună În largul coastelor bretone; deodată, un tun se desprinde din lăcașul lui și, În timp ce corabia rulează și tanghează, o ia la goană de la un bord la altul și, ca un monstru uriaș ce este, riscă să desfunde babordul și tribordul. Un tunar (vai, tocmai cel din neglijența căruia tunul nu fusese asigurat cum trebuie), cu un curaj fără seamăn, cu un lanț În mână, se aruncă sub matahala care-i gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sus și celălalt la parter, se Întâlneau dimineața și seara, dar nu se mai salutau. Contactele le ținea mătușa Caterina - și, după sosirea noastră, mama - căreia Adelino Canepa Îi exprima toată simpatia și Înțelegerea pentru faptul că era cumnata unui monstru. Unchiul se Întorcea acasă În toate serile pe la șase, cu obișnuitul lui costum gri la două rânduri, pălărie moale și un număr din La Stampa, Încă necitit. Mergea drept, ca orice vânător de munte, cu ochiul lui cenușiu ațintind culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puțin precizia etapelor. Ceea ce ați văzut era o reprezentație, e firesc, dar vorbea despre un Lucru. Iar gazda noastră acest Lucru pretinde că l-a creat. Haideți, să mergem să vedem miracolul săvârșit”. 59 Iar dacă iau naștere astfel de monștri, trebuie să credem că sunt opera naturii, chiar dacă par diferiți de om. (Paracelsus, „De Homunculis“, În Operum Volumen Secundum, Genevae, De Tournes, 1958, p. 475) Ne conduse afară din grădină, și dintr-o dată mă simții mai bine. Nu Îndrăzneam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
făcut ocluzie intestinală: un sâmbure i-a înfundat mațul. Până să vină salvarea, se stinsese ca un pui. Așa zicea ea, dar eu cred că e dureroasă chestia aia. Și mai cred că madam Istrate de la unu trăsese un chef monstru, dar în oraș, să n-o audă tanti Clemanza, rămasă pe baricade. Plec în oraș cu fața de baltag a lui tanti Mizi în fața ochilor. Mă hotărăsc să trec prin Piața Palatului, acolo unde e depus sicriul cu rămășițele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îngrozită. Spre marea sa mirare, convorbirea nu degenerase în insulte, țipete, blesteme. Din contră, în ultima parte ochii Adelinei erau plini de lacrimi. La sfârșit, i-a urat rivalei o noapte ca o trufanda. Clar, în ochii lor el era monstrul. L XLVI Am ajuns în Roman pe la nouă seara. Ningea cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec chior. M-am uitat să văd dacă mă așteaptă cineva, dar sub becul anemic n-am văzut decât două mogâldețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
goană. El se rostogoli, apoi alunecă și căzu în cap. Arătarea se apropie iar iepurașul se ghemui și înțepeni. Ei, ce să vezi, era chiar prietena lui, Didi. Acesta își luă o pietricică de pe inimă văzând că nu era un monstru. Didi voia să se joace cu fricosul. Ea a inventat un joc nou, iar fricosului i-a plăcut foarte mult. Și așa s-au jucat până în seară.
Prietenie. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Arteni Miruna () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2325]
-
presentiment malign. Apoi, mobilul lui Dănuț emite din nou un semn de viață. De mesaj. Neidentificabil. Care este: " În Arborele Morții, Despletită, Fecioara întinată râde Și își clătește buzele și dinții, Cu sângele ororilor Și seva stârviciunilor: Regina din Malkhut, Monstrul viclean, Spectrul din beznă, Lilith, Sephirahul dezmățului fără sfârșit! Îndurare, pentru cei pierduți în Întuneric, Îndurare, îndurare, îndurare... " ADRAMALECH Aceeași zi, dis-de-dimineață. Trezit în cap cu zorile, Bursucul Trei-Coițe năvălește în vizuina Iepurelui Alb și Pufos. Văgăuna aceluia se găsea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Viezurele, cătrănit, schimonosindu-se ca să scuipe o gură cafenie, dintr-un melanj oribil de bale și pământ de flori. Nu-ți pierde firea, prietene! șuieră Iepurele, încercând să se facă colac. Nu te teme! Orice, dar nu-i arăta frică, monstrului! Nicht...! Nici o grijă! Situația e sub control! Diabolus est caput omnium malorum! Cunoaștem obiceiurile distinsului oaspete! mârâie Bursucul dezechilibrat, scurmînd în lut cu ghearele, pentru a nu se răsturna pe spate. Auzi, Sammi, păi de ce nu pui tu singur laba
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
demonul-ucigaș, se repede la Namila cea vlăguită, surprinsă fără de nici o apărare și-i deschide carotida larg, măcelărește, cu un șfichiuit precis și nemilos, de gheară! Pieriți și voi, Necuraților! țâșnește și Boss din pronaos, aruncând restul apei din cristelniță, asupra monștrilor. Arătările se destramă, mute. Se stârnește un vârtej ostil și sufocant, de praf. Din vid, cortina liniștii se prăvălește, strivitoare. Fratelui, împietrit, nu-i vine să își creadă ochilor! Stă acolo și se holbează neputincios, dezorientat, cataleptic, trăznit. Maică Precistă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Săriți, băi, m-a apucat! horcăie stins Dănuț. Fratele se bâlbâie binișor, în loc, o secundă sau două, frisonant, ne-ndrăznind ca să provoace bestia. Noroc cu Vierme, care scoate din coș (numai el știe de ce!) răclița Cupei și i-o și îndeasă monstrului sub nas, urându-i: Ia de-aicea, neică! Custodele se face galben ca un mort, apoi cenușiu, apoi mov-spre-verde, în timp ce urlă demențial, scuipă, îi dă drumul Poetului și se retrage val-vârtej pe scări, în sus, așteptând și mârâind acolo, ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
caz. Dee...! Iaca! Avem și o răpire de minori, pe lângă toate alea ale voastre! Ce să zic, v-ați dat foc la fitil! V-ați procopsit! rânjește Mânecuță. Dar acela nu era copil de om! Ascultați-ne! Era Antichristul! Era Monstrul! Coropișnița! sare și Poetul, aducându-și personal contribuția, pe partitură. Așa precum ne-a spus nouă Arhanghelul Uriel, când ni s-a înfățișat întâiași dată, la "Pomul Verde", însoțit de cei doi Cavaleri-gardieni, adică Bursucul și cu Iepurele! Băă...! Vă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nouă Arhanghelul Uriel, când ni s-a înfățișat întâiași dată, la "Pomul Verde", însoțit de cei doi Cavaleri-gardieni, adică Bursucul și cu Iepurele! Băă...! Vă leg! Vă pui brățările! Ce p...la mea! Cu mine nu vă merge! Nu există monștri! Voi v-ați troscăit ca porcii, la Pomu', cavalerilor și p'ormă-ați început să vă țineți de tâmpenii și de năsărâmbe! Hârrr...! îi mârâie agentul. Arhanghelul, Bursucul, Iepurele, astea sunt poreclele lor? se arată interesat nenea Sandu, scriind de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care, în împrejurări normale, ar fi fost de-a dreptul amuzantă: o femeie în vârstă, decedată cel mai probabil natural, prin infarct miocardic, a fost așezată, din eroare, în cosciugul unui bărbat, soția gureșă a răposatului declanșând apoi un scandal monstru. Și asta nu e tot. Nici pe departe! În biserica spartă, a fost descoperit un nou născut, de sex masculin, decedat prin înec. Iar în curtea bisericii, se afla cadavrul unui tânăr de douăzeci și cinci-treizeci de ani, ex-sanguinat, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
păsările care păreau poveri și cu spaima de iepurii înfometați. Își amintește cum cu fiecare an se înălța tot mai mult, cum crengile îi deveneau tot mai groase și umbra se făcea tot mai deasă, cum cerbii care-i păruseră monștri cândva, au devenit cât niște șoricei, iar iepurii...Cine s-ar speria de iepuri? Frunzelor, chiar sunteți nostime! Cineva a vărsat călimara cu raze de soare și cu vișine coapte peste coroanele stejarilor și crema de ghete peste aluni, iar
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
impresia unei destrăbălări uriașe. Cum se potrivește asta cu temerile de agitații de la țară, nu știu. Puțină decență n-ar strica. Firește, tot guvernul ar trebui să puie frâu. Lumea poate fi inconștientă, guvernul nu. Țăranii care ar vedea cheful monstru permanent de aici ce-ar zice? Ei n-au de mămăligă și boierii nu-și încap în piele de petreceri! Își luă seama, râse prietenos și șterse efectul de dojană. Până la urmă fu așa de drăguț, că Olga, care se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Kane era un bun ofițer. Gravitația pe această planetă era mai mică decăt pe Pământ, dar destul de însemnată pentru a crea neplăceri dacă ofițerul va cădea. Habar n-aveau cât de adânc era puțul. Cât se afunda el în măruntaiele monstrului? Sau să fi fost un puț de foraj, de mină, care traversa coca vasului și străpungea suprafața micii planete? Gândul ăsta duce la altul... Kane poate că, până la urmă își va găsi diamantele. ― Să te întorci în mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în sala din care ieșiseră. ― Trepiedul. E destul de rezistent. Lambert se așeză cât mai departe de Kane, așteptând cuminte să se întoarcă Dallas. În jurul epavei vântul urla, proclamând apropierea crepusculului. Nu era în stare să-și ia ochii de la micul monstru agățat de fața lui Kane și să pună stavilă celor mai nebunești speculații. Reuși totuși să nu se gândească la ceea ce ar putea să-i facă în acest timp lui Kane. Așa și trebuia, altfel ar fi înnebunit Dallas reapăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
am înțeles, zise Ash fără să-și ascundă satisfacția. Aceasta nu are cum să renască. Nu mai prezintă nici un pericol. ― Așa s-o fi gândit și Kane, mormăi Ripley. (Dallas o fulgeră cu privirea și ea își întoarse ochii.) Viitorul monstrului este asigurat, adăugă ea arătând platforma medicală.. Ce e cu Kane? Ash se îndreaptă spre așternut. Examină sumar pe "exec" și studie cu grijă semnele de sugere, vizibilă pe față. După aceea, activă instrumentele pupitrului; "auto-docul" începu să toarcă încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Plăci groase de metal glisară pe șinele lor, ferecând habitaclele trenurilor de aterizare. ― Gata, declară Ash. ― Bine! Ripley. Kane nu-i aici; intri în joc. Propulsează-ne! Ea împinse un levier dublu pe consola "execului". Mugetul deveni asurzitor în exteriorul monstrului de metal. Ușor înclinat spre înalt, nava își începu cursa. ― Pornesc numărătoarea inversă de gravitație, zise Ripley apăsând mai multe butoane. Pornim! Cu botul spre cer, în accelerație constantă, remorcherul făcu brusc un salt înainte. Pe măsură ce câștiga altitudine, curenți atmosferici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acoperea. Nici un alt organ exterior nu era vizibil, nici chiar niște ochi. Un miros dezgustător, fetid, pestilențial, ajunse la nările celor care, țintuiți, asistau la această scenă. Apoi, toți strigară îngroziți și fugiră cât mai departe de masă și de monstrul orb care se răsucea în pieptul lui Kane. În această acțiune de retragere instinctivă, disperată, motanul le-o luase înainte. Cu coada ridicată, cu blana zbârlită, cu gheruțele scoase, din două salturi părăsi masa și încăperea. Micul craniu dințat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]