3,929 matches
-
putem îndoi, ținînd cont de prezența masivă a locuințelor sociale. Cele ale Fundației Lebaudy, tocmai, a cărei intrare monumentală din strada Annam este împodobită cu un medalion în basorelief cu efigia fondatoarei. Dedesubtul portalului citim o inscripție cu litere din mozaic albastru pe un fond aurit: "Fundația "Grupul caselor muncitorești". Fundația are ca scop crearea de locuințe ieftine care prezintă toate garanțiile din punct de vedere al igienei". O încăpere cu pereți de sticlă amenajată în chip de mic muzeu prezintă
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
în care imobilele haussmaniene de pe bulevarde și birourile lor se golesc, în vreme ce străzile bătrînului Paris popular se animă, precum strada Lappe sau Ménilmontant, din cîntecele vremurilor de altădată. Socialul încorporat marchează spațiile în mod diferit. Cimitirul Thiais: o reflexie a mozaicului parizian Cimitirul parizian Thiais nu beneficiază, precum Père-Lachaise sau Montparnasse, de liste și planuri care să permită depistarea mormintelor celebrităților în mijlocul multitudinii de morți anonimi. Vizitatorul trebuie să se descurce prin propriile-i mijloace pentru a localiza diviziunile potrivit apartenențelor
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
săracilor, care îi urmărește pînă și în mormînt, contrastează cu parcelele chinezilor din Paris, cu monumente în formă de pagodă orientate către răsărit. Ele sînt în general foarte bogat decorate cu inscripții aurite și acoperite de ofrande. Fiecare dintre componentele mozaicului parizian își găsește aici locul. Stelele și ornamentele revelează apartenențele, regrupate în diviziuni: iugoslavă, musulmană, poloneză sau evreiască. Diversitatea socială și etnică a Parisului, atît de remarcabilă, se regăsește așadar pînă și în aceste cimitire pariziene, părînd domolită de situarea
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
periferie 163 Parisul periferic: o ruptură în densitatea urbană 164 Rupturi în prețurile de pe piața imobiliară 165 O gentrificare organizată dincolo de periferic 166 Parisul la periferie: enclavele 168 Locuința socială 168 Alte terenuri publice 169 Cimitirul Thiais: o reflexie a mozaicului parizian 171 Un Mare Paris? 173 Concluzie 175 Repere bibliografice 177 În aceeași colecție, au mai apărut: Paul Sabourin, Naționalismele europene Jean Cuisenier, Etnologia Europei Daniel L. Seiler, Partidele politice din Europa Gilbert Luigi, Arhitectura în Europa Lucien Sfez, Simbolistica
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
libertină. Spectrul de exponate impresionează: automobile, utilaje electronice, o galerie de artă, sculpturi ale maeștrilor renascentiști, splendori culinare etc., și peste tot, ecrane supradimensionate pe care se succed continuu imagini statice sau mobile cu și despre Italia, ca într-un mozaic amețitor. Civilizația imaginii în expansiune. Vom fi martorii acelorași efecte vizuale la pavilioanele britanic și estonian (mai ales), unde, pe lângă asaltul realității virtuale, din stânga și din dreapta, la un moment dat, podeaua de sub picioarele tale dispare, devine translucidă, smulgându-ți un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
locul. Este marcat cu o stea de argint și În mijlocul ei poți pune mâna atingând peștera pe care S-a născut. Tot acolo se mai păstrează un fragment din pardoseală (cam 1,5 m pe 2 mă cu plăcuțe de mozaic din veacul III-IV de la prima biserică ridicată pe acel loc. Apoi au fost lupte, războaie, cuceriri și perșii au distrus-o. Puțin se mai păstrează. De-a lungul anilor au mai fost biserici clădite pe acel loc sfânt. Acum este
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Sfintei Cruci La câțiva metri În dreapta Sfântului Mormânt este o peșteră. Cobori treptele și găsești acolo jos locul unde s-a aflat Crucea Mântuitorului. Acolo este altarul Sfintei Cruci cu Sf. Constantin și mama sa, Elena. Este frumos marcat În mozaic locul unde a fost Crucea pe care a fost răstignit Domnul. Poți Îngenunchea, săruta locul, te poți ruga și poți aprinde o lumânare. E foarte mișcător acest loc sfânt. E sfințit prin Sfânta Cruce a Domnului. Crucea este ca o
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Vă voi comunica la timp data ținerii ei. Deocamdată ciclul de conferințe e În organizare. De asemenea veți ști și data sărbătoririi a 75 ani de la Înființarea „Junimii” piteștene. În ceea ce privește pe pictorul Rubin, e bine să Vă adresați Comunității Cultului Mozaic din RSR, str. Sf. Vineri No. 9 (Sectorul IV) sau personal (invocând numele meu, căci mi-a fost elev) lui Moses Rosen, Șef rabin al Cultului Mozaic, str. Maria Rosetti 17/III, ap. 5 (Sector?). D-na Maria-Luiza Ungureanu e
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
adăugă câteva dosare pe care mai trebuia să le citească. Din sertarul din față scoase un exemplar vechi de două săptămâni al revistei Panorama și-l aruncă Înăuntru. Drumul Îi era cunoscut, de-a lungul traseului spre Milano, printr-un mozaic de lanuri de porumb arse și dureros Înnegrite de seceta verii. Se așeză În partea dreaptă a trenului pentru a evita soarele pieziș care Încă mai răzbătea arzător, chiar dacă era luna septembrie și agresivitatea verii trecuse. La Padova, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-i”, conchise ea oftând. Femeia venită, rămasă cu mâna la gură și cu ochii ațintiți la cel de pa bancă își mută privirea cu o oarecare teamă spre targa rămasă jos, din care apa șiroia într-un pârâiaș sinuos pe mozaicul uscat. Vorbi ceva repede la ureche femeii de la canton din care nu se auzi mai nimic, totul fiind acoperit de șiroirea neîntreruptă a ploii de afară. Aceasta repetă într-un târziu ca pentru sine „Cancer... Doamne” apoi cu o grabă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pată imaginară de pe teracota înnegrită de vreme. Femeia care venise cu el rămase un timp uitându-se lung la omul ei întins acolo pe banca tare, apoi încet ca și cum niște resorturi interioare ar fi cedat se lăsă în genunchi pe mozaicul rece și își lipi obrazul de mâna galbenă care ieșise iar de sub învelitoare și spânzura în jos. Nu plângea, începu să vorbească greu, fiecare cuvânt parcă venea din străfunduri și-l lepăda așa de la sine, într-o doară, de parcă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
picior spre ușă făcu un pas și apoi în fața hăului negru ce se căsca în dreptunghiul ușii voi parcă să dea îndărăt. Ploaia suna și mai îndrăcit, miile de picături de apă se spărgeau cu plesnituri mici și seci pe mozaicul de la intrare, numai undeva departe se auzeau pașii grăbiți ai femeii ce alerga tot mai departe în noapte. Strigă la bătrânul care-și mânca mai departe mărul: „Ai grijă să nu se răstoarne lampa ceea că ardeți cu toții aicea de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
adolescenților. Dar ea se considera încă un copil. Întoarsă după-amiaza de la școală, se așeza lângă Dan pe băncuța de afară și acolo, buimăciți de întâmplările zilei, căutau să-și adune gândurile. Aveau amândoi simpatii și antipatii în rândul dascălilor, dar mozaicul de situații la care erau expuși făcea, de cele mai multe ori, ca afinitatea cu cei de la catedră să nu fie din cea mai reușită. Într-una din zile, diriginta intră în clasă grăbită și ceru Luanei o foaie de hârtie. Luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lumină verzuie, ca aceea ce se vede când înoți în apa adâncă a râurilor. Am coborât până ce-am ajuns într-o încăpere mare cu tavanul de cărămidă aparentă. Printr-o fereastră spartă intra lumina filtrată de muri. Podeaua toată în mozaic reprezenta o scenă cu o vânătoare de mistreți. M-am uitat mai atent, și am descoperit, îndepărtând praful cu piciorul, un înscris doar în parte citeț: ob innocentiam et labori. L-am întrebat pe Rotari: - Știi ce scrie aici? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luau masa împreună. La Cividale și în casele longobarzilor femeile și copiii mâncau separat, înaintea bărbaților. Am fost prezentat soției lui Gisulf, Romilde, o femeie frumoasă și elegantă. Plecându-mă în fața ei, mi-am închipuit-o ca desprinsă dintr-un mozaic bizantin. Nu eram prea departe de adevăr: își petrecuse copilăria la Bizanț, ca fiică a ducelui Astolfo, solul castelului Bavaro la curtea împăratului. Împlinind șaisprezece ani și murindu-i mama, tatăl ei a luat-o cu el în suita exarhului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cumpărat de-ale gurii cât să umplem desagii goi și am vizitat, ca niște adevărați pelerini, biserica San Vitale. Pe rudimentarul Gundo a fost singura dată când l-am văzut înfricoșat, nu-și mai putea stăpâni mirarea, copleșit de splendoarea mozaicurilor. În fine, l-am zărit pe Aronne intrând în prăvălie, așa că l-am urmat. Pe față nu i-am citit nici că veștile erau bune, dar nici rele. Mi-a explicat că a cheltuit o parte din banii noștri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai mult la argintul și la aurul în care erau ferecate, decât la conținutul lor. Pentru a doua întrebare, m-a rugat din nou să aștept ziua de sâmbătă. În timp ce vorbea, m-a condus în bazilică și mi-a arătat mozaicurile, care acum erau acoperite de mâl, și mi-a explicat tâlcul lor secret, punându-mă să promit că nu-l voi dezvălui nimănui. A venit și ziua de sâmbătă. Cei care sosiseră la Aquileia s-au împărțit în două grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
două domnii și, între prima și a doua domnie, longobardul care nu e longobard se va întoarce la locul nașterii sale. După încă o serie de rugăciuni și lectura din cartea lui Marcu, au așternut bucuroși pânze de in peste mozaicuri, și la apusul soarelui am mâncat bucate ce fuseseră pregătite și purificate prin stropirea lor cu agheasmă, cu ajutorul unor rămurele de isop. Mai mult nu îmi este îngăduit să dezvălui, decât că aceste lucruri mi-au dăruit o mare pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
alese, gata tăiată și sculptată, de la ruinele romane, și-atunci de ce să mai plătim celor de la cariere? Și tot așa: e-atât de frumos să te uiți la ceea ce e dincolo de ușa casei, încât ce rost mai au picturile și mozaicurile de interior? Ei nu știau însă să împletească paiele astfel încât ploaia să nu intre prin acoperiș și calculau prost fumurile vetrei. Așa că în multe case ploua și ieșea fum de te sufocai. Ca să nu mai vorbim că era aproape cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
neîncredere și dispreț. Ne-a lăsat să așteptăm în drum; când a revenit, comportarea i se schimbase puțin și, trecând pe lângă el, l-am văzut strâmbând din nas scârbit de cum miroseam. Am trecut printr-un hol cu podeaua dintr-un mozaic în felurite culori, care dădea într-un peristil dreptunghiular, totul împrejmuit de un portic cu coloane având, în mijlocul unei grădini, o fântână cu trei jeturi înalte. Peste tot erau flori și arbuști de toate speciile și culorile. Giuliano stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe față“. Când te aflai sub principala cupolă gigantică, totul dispărea. Uitai de altare și de podoabe, mai bogate decât cele pe care și le-a dorit Solomon sau pe care și le-a închipuit regina din Saba, uitai de mozaicurile de aur ce îmbrăcau pereții. Cupola părea să plutească în gol, îți prindea cugetul și ți-l înălța. Am rămas acolo ore-n șir, contemplând-o. Șase sute de persoane, între care preoți, diaconi, diaconițe, subdiaconi și paznici se îngrijeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iluminând pereții goi, netencuiți, doar în parte acoperiți cu cortine și draperii. Podeaua era o adunătură de bucăți de marmură de toate felurile și formele, rudimentar potrivite și adaptate. În fundul naosului central, care era și cel mai înalt, exista un mozaic pus pe arcul de triumf și, imediat după aceea, deasupra hipogeului, confesionalul, sau altarul cel mare. Doar în absidă se afla un mozaic foarte frumos ce-l reprezenta pe împăratul Constantin dăruind biserica lui Hristos și Sfântului Petru. Pompeianus, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și formele, rudimentar potrivite și adaptate. În fundul naosului central, care era și cel mai înalt, exista un mozaic pus pe arcul de triumf și, imediat după aceea, deasupra hipogeului, confesionalul, sau altarul cel mare. Doar în absidă se afla un mozaic foarte frumos ce-l reprezenta pe împăratul Constantin dăruind biserica lui Hristos și Sfântului Petru. Pompeianus, atunci când Adeodato a dispărut fără să-mi fi dat seama, mi-a arătat ornamentele dăruite de papa Onoriu. Ceea ce frapa cel mai mult era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu o măciucă, stârnind un sunet puternic și, pentru urechile mele, supărător. În felul ăsta zgomotos se dădea de veste credincioșilor începutul slujbelor mai importante. Culmea este că, în ziua botezului, pentru prima dată zarva aceea nu m-a enervat. Mozaicul de pe cupola cristelniței îl reprezenta pe Iisus pășind dinspre apus spre răsărit, botezat în apă neîncepută în timp ce asupră-i se pogora Sfântul Duh. Sub această scenă episcopul aștepta sosirea celor pe care trebuia să-i prezint. După cum era obiceiul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
însemnări și alte bucoavne, am regăsit totodată și calea cea dreaptă către Hristos. Datorez acest lucru duhovnicului meu de la Bobbio, citirii zilnice a Akathistos-ului, viețuirii în direcția arătată de mișcarea degetului Creatorului și revizitării faptelor vieții mele ca pe un mozaic. Mi-am dat seama de zădărnicia oricărui lucru, de a fi fost doar un peștișor care a trecut înainte și înapoi prin fața gurii deschise a unei știuci lacome. Grație ușii dintre cer și pământ care poartă numele de Maria, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]