3,219 matches
-
fii un redactor fantastic de modă. — Zău? Chiar crezi? a Întrebat ea surescitată și Încântată. De ce anume conta părerea mea, a celei mai ratate persoane pe care o cunoscuse vreodată lumea modei, nu‑mi dădeam seama, dar ea părea extrem de mulțumită. — Absolut. Nu am nici un fel de Îndoială În privința asta. Christian m‑a sunat În clipa În care am Închis telefonul după convorbirea cu Emily. El auzise, fapt deloc surprinzător, ce se petrecuse. Incredibil. Dar plăcerea pe care a resimțit‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu apă și apoi golindu-l. Se gîndea: Nu face caz din asta. Totul e-n regulă. Comportă-te natural. Fii calmă. Apoi Julia veni lîngă ea și o sărută; mirosea a vin și fum de țigară, arăta Îmbujorată și mulțumită. Și apoi inima - cu toate că Încerca disperată să rețină maxilarul - inima i se Închise strîns, ca o capcană. — Iubito! Îmi pare rău, zise Julia. — De ce Îți pare rău? o Întrebă Helen cu răceală. — E atît de tîrziu! Am vrut să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
s-ar fi montat singură, căutînd un motiv pentru a Începe să se plîngă, să dea vina pe Kay... Dar apoi ajunseră În vîrf și se uitară În jur. Expresia feței ei se schimbă, se destinse, deveni una simplă și mulțumită. De aici puteai vedea Întregul oraș, cu toate punctele de interes din Londra; și datorită distanței și fumului de la atîtea coșuri, care stătea În aerul rece, fără nici o briză, ca o plasă pe apă - chiar petecele de moloz și clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rău că francezii nu vorbesc engleză. O, și am uitat să-mi cer scuze și pentru ploaie. Pentru asta chiar Îmi pare rău. Între timp, Paula stă deoparte și-mi privește abilitățile de mamă cu aerul plin de sine și mulțumit al instructorului de la școala de șoferi Îndrumându-l pe elevul atoateștiutor către accidentul inevitabil. După cincisprezece minute de stat la coadă În Toad Hall - imitații de gargui făcuți din polistiren gri - ajungem la casă și Paula comandă chifteluțe de pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o grenadă cu cuiul scos, sprintez traversând magazinul până la locul special pentru schimbat scutece. 16.05: Mă Întorc la coadă. Șaisprezece minute. Estimez că până acum Ben a mâncat cel puțin o doisprezecime din mâncarea pentru petrecere. În timp ce el molfăie mulțumit, Înșfac o revistă de pe suportul de lângă casă și-ncerc să-mi fac tensiunea să scadă citindu-mi horoscopul. Jupiter traversează acum a noua casă din zodia dumneavoastră, ceea ce este Într-adevăr unul dintre lucrurile cele mai benefice pentru dumneavoastră. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pauza e făcută ca eu să spun ceva. —O, ce drăguț, Barbara, și unde o să stați? —Acum, să nu te deranjezi prea tare. Ne știi tu pe mine și pe Donald, apă caldă și un pat curat și suntem perfect mulțumiți. 21.40: Sus, Emily e Încă trează, dar cu privirea rătăcită de la oboseala zilei de azi. Îi e atât de cald, că și-a dat jos și plăpumioara, și cămășuța de noapte și acum stă Întinsă pe cearșaf, iar trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dă ochii peste cap nevenindu-i să creadă, blazata mea sofisticată În vârstă de șase ani: Știi tu, Morantic. E o țară unde oamenii mari se duc ca să ia cina și să se sărute. —O, Romantic. Dă din cap foarte mulțumită că am auzit de locul acela: — Da, Morantic! — Cine ți-a spus de Morantic? —Hannah. Și oricum acolo trebuie să te duci cu băieții, numai că uneori ei sunt obraznici. Stau acolo, În Întunericul gros și fierbinte, gândindu-mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Ladrech. Atît POSL cît și PS portughez au recurs la PSE pentru a asigura succesul Consiliilor Europene de la Luxemburg (1997) și Lisabona (2000). Partidele politice care nu așteptau decît activarea politicilor locurilor de muncă la nivel european sînt, fără îndoială, mulțumite, ca, de pildă, British Labour Party. În schimb, partidele membre ale PSE care proiectau relansarea economiei europene sînt, probabil, dezamăgite. În concluzie, legitimarea politicii UE de către europartide cunoaște o anumită amploare, dar și limite. În fine, s-a afirmat că
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
frați ai lor, obiecte venerabile și sacre încredințate mîinilor lor de către regele regilor; și zelul arzător al credinței prevalară asupra ambiției, asupra amorului propriu al puterii; și pentru slava acestei credințe, pentru adevăratul bine al popoarelor, au fost atît de mulțumite să transmită urmașilor lor o poruncă mai puțin absolută în formă, dar mai nobilă pentru că era mai dreaptă, mai plină de pietate, și anume de a se dedica și ei Religiei; mărind astfel demnitatea morală și, prin aceasta, stabilitatea și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Dumnezeu. 16. Din acest principiu provine comportamentul constant al creștinului desăvîrșit. Creștinului nu-i plac schimbările, indiferent de starea în care se află, oricît de sărman, oricît de disprețuit și lipsit de ce le place oamenilor ar fi, el se simte mulțumit, vesel și nu-și îngăduie să se gîndească la vreo schimbare; în afara cazului cînd știe că așa e voia Domnului. Este caracteristic pentru oamenii acestei lumi să nu fie niciodată mulțumiți de starea în care se găsesc; oamenii acestei lumi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
am întrebat. Eu sunt. Ce faci? Era Zach. Eram în culmea fericirii. Julie habar n-avea cât de mult mă adoră Zach. Am făcut pe calma și i-am răspuns nonșalant: —Nimic. Doar mă uitam la un DVD. Am oftat mulțumită. Urcă, iubitule, l-am invitat, apăsând pe butonul interfonului. Slavă Domnului că eram deja echipată pentru Brazilia. De-abia așteptam să urce. Amintindu-mi că nonșalanța este atitudinea potrivită, m-am întins pe canapeaua mea bleu într-o postură très
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
multor piese din repertoriul lui Edith Piaf) pus În scenă pentru prima dată la Paris, În 1956, pe versuri de Alexandre Breffort.##). Femeile urcară Împreună cu Mahoud Într-un taxi care porni În direcția blocurilor de apartamente luxoase de pe cornișa superioară. Mulțumit că le văzuse plecate la lucru, Crawford coborî din Porsche și Încuie portierele. Porni la plimbare pe lîngă mașinile parcate de-a lungul bordurii și, cu mîna dreaptă Înfășurată Într-un pliu al scurtei, se apucă să le testeze Încuietorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
puțin și pentru mine. — Sărăcuțul de tine. Ai nevoie să fii resuscitat? (Se Întoarse, sprijinindu-se pe coate, și-mi puse o mînă pe frunte.) Încă ești cald, mai ai și puls pe undeva pe-acolo. După mine, arăți destul de mulțumit, Charles. Umbli lelea prin lume fără nici o grijă... — Asta-i problema - Îmi trebuie mai multe griji. Tot călătoritul ăsta e doar o scuză ca să nu prind rădăcini nicăieri. Părinții nefericiți Îți dau o lecție pe viață. Frank a reușit cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Prentice - foarte mulți membri noi În foarte scurt timp. — Am fost norocoși. Dar și dotările sînt excelente. Doamna Shand a băgat o grămadă de bani În club. Îl așteptam pe Cabrera să se ridice de pe scaunul meu, dar el părea mulțumit să șadă acolo mai departe, de parcă era curios cum se vedeau lucrurile din perspectiva mea. Se roti cu scaunul și aruncă o privire la terenurile de tenis aglomerate. — Doamna Shand e o femeie de afaceri pricepută, recunoscu el. Ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-i fure sufletul. Nu e un om corupt. În multe privințe e un idealist. Uitați-vă ce realizări a avut În Residencia Costasol. A făcut foarte mult bine. Ceea ce e și mai Înspăimîntător. (Își coborî privirea de la vila mea, mulțumit că nu era nimeni acolo să ne urmărească.) Omul ăsta e un pericol pentru oricine-l Întîlnește. Călătorește dintr-un loc Într-altul de-a lungul coastei, cu racheta lui de tenis și cu mesajul lui de speranță, dar viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și intrase în dormitor pe vârfuri. Domnul Ionescu o aștepta pe jumătate adormit, cu privirea aceea. Clara se vârâse în pat lângă el și închisese ochii, așteptând să treacă totul cât mai repede. Când domnul Ionescu o sărutase pe obraz, mulțumit, îl sărutase și ea pe obraz și îi urase noapte bună. Așteptase cu mare nerăbdare, cu o aproape insuportabilă nerăbdare, să-l vadă adormit. Clara rămase cu ochii în tavan toată noaptea. Nu se putea mișca. Stătea pe spate, în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
potrivită, amândouă pe aceeași costișă. Până și același pom poate face roade diferite de la un an la altul. Ca și la vie, lucrurile esențiale sunt solul, amplasamentul, clima anului și, după toți acești factori aleatori, grija omului. Pomii tatălui meu, mulțumiți deja de pământul aluvionar din regiune, erau probabil printre cei curățați cu migala cea mai mare, cei mai alintați și mai Îngrijiți din Întreaga Anglie, și-i aduceau În mod constant premii la expozițiile locale. Oricum, personal n-am Întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
angajat Însă În afacerile unchiului, credea În destinul lui de artist. Un artist care știa Însă destul de bine cum se fac banii. Cunoștea piața. La prima lui Întâlnire cu C.a. a venit cu un logo. N-am fost foarte mulțumiți, nici nu mai știu de ce, poate pentru că nu ne gândiserăm noi la asta. Propunerea lui și a lui Florin era ca, Înainte să ieșim În lume cu texte, să ne prevestim apariția. Să Împânzim orașul cu semne. Noi produseserăm deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
scria: SFÎRȘIT. ÎN SFÎRȘIT. Acțiunea asta, socotită de toți un succes, m-a ajutat să-mi regăsesc locul În grup. Eram mândru fiindcă reușisem să-i provoc, În acele vremuri grele, la o acțiune destul de costisitoare. Dar s-au arătat mulțumiți, acțiunea breveta o metodă a C.a., nu foarte explicită până atunci: mima și exagerarea. O folosiserăm și În cazul acțiunii din supermagazin și când cumpărasem spații publicitare În presă, o vom mai folosi și cu alte ocazii. Împreună, mima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pantaloni maro, cămașă albă și vestă cafenie, care-i acoperă pântecele rotund. În fața lui, lângă o farfurie cu trei felii de pâine prăjită unse cu brânză, aburește o ceașcă mică de cafea. Gustă precaut din cană și cu un plescăit mulțumit al buzelor, stinge țigara în scrumieră după care începe să mănânce cu poftă. Din când în când privește spre fereastra larg deschisă, acolo unde razele încă blânde ale soarelui intră prin perdelele transparente odată cu aerul curat al dimineții. Este liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chifle calde. Aroma dulce-acrișoară a lichidului fierbinte inundă încăperea. Mănâncă tăcuți, doar clinchetul lingurițelor și zgomotul ceștilor în farfurii tulbură liniștea. Se privesc fără a spune nimic în timp ce mâinile își continuă automat mișcările. Chiar dacă obosite, fețele lor arată împăcate și mulțumite. În plină domnie a zeului Marte reușiseră să fure un dram de fericire. Un lux rar îngăduit muritorilor pentru vremurile în care trăiesc. De afară se aud voci agitate și nu după mult timp cineva bate respectuos la ușă. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
reușește, pradă iar vechilor neliniști. Stă câteva clipe cu ochii pironiți în tavan, apoi se întoarce pe burtă, mulțumită de răcoarea și moliciunea așternuturilor proaspete, când afară aerul parcă abia își mai trage răsuflarea din cauza căldurii adunată peste zi. Oftează mulțumită, dar starea de relaxare dispare iute. Într-un șuvoi năvalnic, temerile o asaltează din nou, gândurile i se-nvolburează în mintea încinsă și în toate aceste frământări, doar un singur lucru se dovedește cert. Marius și siguranța iubirii lui. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
port când Antonescu lansase celebrul "Ostași, vă ordon, treceți Prutul!". În timp ce se ridică de pe găleata unde stătuse, Romulus Klein râde și el, în felul lui. Adică mai mult din ochi. Își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească. Cu un oftat mulțumit se așează, duce mâna dreaptă la buzunarul vestonului și scoate nelipsita lui pipă. Cu mișcări meticuloase o îndeasă cu tutun, apoi începe să pufăie des, ca o locomotivă la deal. Pentru ochii celui care-l vede prima dată, înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
frontului se aud doar ca un mormăit foarte îndepărtat al artileriei. Așa cum toate cătanele din lume o știu, iernile sunt o vreme blestemată pentru executarea serviciului de gardă, dar celor doi nu le pasă. Picotesc ca niște pisici la soare, mulțumiți că sunt în siguranță, departe de abatorul războiului și speră ca asta să dureze cât mai mult. Amândoi se gândesc cu plăcere la apropiata masă a prânzului când în locul eternei supe de mazăre vor savura o suculentă friptură făcută dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
construite într-o mică depresiune, perfect camuflate în peisajul dominat de numeroși arbori seculari. Dacă nu ar fi avut descrierea exactă a locului, ar fi putut trece la numai câțiva metri de ele fără să le vadă. Wunderbar!149 murmură mulțumit SS-istul. Doar o santinelă...Și aia care mai mult doarme. Maimuțoii ăștia se simt pe teren sigur. Von Streinitz nu răspunde nimic. Dacă cineva simte teren sigur sub picioare, în nici un caz nu poate spune asta despre armata germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]