4,695 matches
-
Două sute, zice fata în roz sfidătoare și cei prezenți își țin respirația. Și spuneți‑i licitatorului anonim, domnișoara Miggy Sloane, că oricât oferă ea, pot să ofer și eu. Toată lumea se întoarce să o privească pe fata în negru, care murmură ceva în telefon, apoi încuviințează din cap. — Persoana care a licitat se retrage, spune, ridicând privirea. Simt o umbră de dezamăgire și zâmbesc repede pentru a o ascunde. — Două sute de lire! îi zic lui Suze. E foarte bine! O dată... de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e supărată. Umblă zvonuri despre faptul că-mi petrec timpul singură cu dumneavoastră, îi spune. Mă tem că nu mai pot să vin. Zâmbetul lui dispare. Ea începe să meargă. Am încercat să folosesc o sabie ca să tai firul apei, murmură el în urma ei. Ea se întoarce și-l vede cum își pune piciorul în scara de la șa. Deodată, o aude cum chicotește. Ce-i așa amuzant? Pantalonii dumneavoastră. Ce-i cu ei? Într-o zi sau două, o să vi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Lung au fost nevoiți să-și dea copiii. Habar n-ai tu cum e să-ți lași copilul printre străini, știind că s-ar putea să nu-l mai vezi niciodată. Fata din Shanghai își lasă capul în jos și murmură: Pot să-mi închipui asta. Ba nu, nu poți! Dacă ai fi în stare, nu ai mai face ceea ce faci! N-ai fura bărbații altora! Mânioasă, femeia mușcă ața la capăt cu dinții. Tovarășul președintele și Zi-zhen sunt doar temporar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe lângă piciorul patului și se oprește. După ce-și înălță capul, ochii lui ca două boabe de fasole se zgâiesc la cuplu. Razele soarelui mătură pe jos. Dacă am putut supraviețui Marșului cel Lung, pot să supraviețuiesc dacă pierd orice, murmură el. Ca în orice alt război, vor fi victime. Nu am văzut destul sânge?... Fă cum vrei, dar te rog să-mi promiți că nu te vei întoarce niciodată. Ea începe să plângă în hohote imposibil de stăpânit. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
poți face asta! Îl împinge la o parte. Nu mai poți face asta! Dar ea i se deschide. Se sprijină de el, stă în brațele lui. Își desface picioarele, varsă lacrimi și se topește în căldura lui. El o mângâie, murmură, geme și se vaită ca un nebun. Ea își lasă trupul să-i spună cât de dor i-a fost de el. Toată lumea are pretenția să fiu un Buddha de piatră, fără dorințe sau simțăminte, gâfâie el deasupra ei. Tovarășilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fără cuvinte. Micul Dragon își înghite saliva. După un timp, ea întreabă: Ai vrea să-l rog pe tovarășul președinte să te transfere? Nu, Doamnă, vă rog. Aș vrea să-l slujesc pe tovarășul președinte tot restul vieții mele. Desigur, murmură ea. Înțeleg. Iar tovarășul președinte are și el nevoie de tine. Tânărul stă rezemat de zid, cu respirația îngreunată. E nedumerit de propria-i reacție față de femeie. De puterea misterioasă înveșmântată sub uniforma lui. Ea vede cum îi lucesște transpirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
orizontului. Cine pe pământ știe în a cui casă sunt ele anul acesta. Opriți-vă, vreți? Nu ascultați ploaia noaptea, când luna e în al treilea pătrar, Căci ea nu poate ajuta pomii să înflorească-n curând. A sosit timpul, murmură ea, închizând cartea. Era în timp ce făceau dragoste. Mao stătea pe canapea, iar Shang-guan Yun-zhu era în poala lui. El se distra cu fotografii din filmele ei, rolurile pe care le jucase. Ești o perlă. Ea zâmbi și se aplecă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o singură vilă, plasată pe pajiști bogate. O suburbie a Beijingului. Cu două nopți în urmă, Shang-guan a descoperit că paznicii ei au fost schimbați. A venit un pluton de oameni noi. Ziua de mâine și-a început deja cursul, murmură ea. Ziua de mâine va pune capăt tuturor necazurilor mele. Pana imaginației mele a fost prinsă, în sfârșit. Shang-guan se așază și se apucă să-i scrie soțului ei o scrisoare. Îi poartă pică pentru faptul că a renunțat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un steag roșu, având pe el simbolul galben cu secera și ciocanul încrucișate. Mincinosule! Doamna Mao Jiang Ching lovește masa cu pumnii. Tovarășul președinte nu a lăsat nici un testament! Stilul scrisului de mână este în mod clar al lui Mao, murmură secretarul. A fost confirmat de un arheolog și de un caligraf specializat în xing-shu. Ținându-și respirația, Doamna Mao se holbează la scris. Este înmormântarea secolului. Piața Tiananmen e inundată de flori albe din hârtie. Sus, pe Poarta Păcii Cerești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o cumpèr! Cu 400 de euro în plus peste prețul mașinii l-am convins ușor pe noul proprietar, Când tu mi-ai spus cè ar fi mai bine sè nu ne mai vedem m-am bucurat cè fècusem asta, Matei! murmurând ea, lipindu-se de mine, șoptindu-mi fierbinte în ureche, Mi-aș fi dorit sè-ți fac un copil! constatând apoi, Tremuri! Da, mi-e frig! Hai înèuntru! pètrundem în casè, Și tu, tu de ce ai mai venit la mine? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o declarație de dragoste, a fost totul, iubitul meu! numindu-mè a doua oarè în seara asta iubitul ei, Matei îmbrèțișând-o cu sentimentul cè nu-i va mai dă drumul niciodatè din brațele lui, Ar fi trebuit sè mè insulți, Matei, murmurându-mi, sè mè jignești, sè te porți urât cu mine, sè-mi spui toate cuvintele aspre pe care cu siguranțè le-ai gândit despre mine, sè-mi spui cè nu sunt decât o femeie rea care te-a ademenit cu bunè științè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Absența tapetului din mătase amplifica strașnicele sforăituri ale consortului. Nu-i mai rămânea decât să geamă: „Încă o cheltuială enormă! Dar trebuie să remediez și acest neajuns”. Ledoulx răspundea urărilor abia schițând un zâmbet, căci era zgârcit și la vorbă. Murmura din vârful buzelor aproape inexistente două-trei cuvinte pe care doar accentul francez le făcea să sune cât de cât agreabil. Și, între două zâmbete, maxilarele lui se loveau ritmic. Semn de mare plictiseală. Contele se străduia să-și țină bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu fruntea descoperită și netedă, cu obrazul înseninat. Îi simți transfigurarea ca pe o mângâiere. O percepu cu sufletul și toată negura amintirilor se risipi. Iancu zâmbi, apoi făcu, pentru ea, o reverență cu multe înflorituri. Și clucereasa se trezi murmurând ca într-un extaz: ― Oh, evghenitu’ mamei! Să te ție Dumnezeu așa cum mi-ai apărut acum: curat, încrezător și plin de har. Zorii luminau deja fereastra și Iancu îi surprinse iluminarea. Apoi, acel semn vag cu mâna. Semăna cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Toinette în atelierul pictorului. Pășea încrezătoare spre prima ei aventură extraconjugală. Nu se putea ca el, pictorul cu nume fermecător de romantic, să nu simtă imediat efluviile ei interioare, deosebit de arzătoare. Cu siguranță, va veni în întâmpinarea ei și va murmura exact șoaptele pe care ea le aștepta. Pagini întregi din opera vicontelui François-René de Chateaubriand, scriitor și amant visat, deopotrivă adorați cândva, în adolescență. Și mintea Toinettei nu înceta să le reconstituie... cu oarecare aproximație, desigur. Ah, această formă sveltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cel de-al doilea Supraveghetor. D’Autrey duse mâna la inimă și rosti formula prin care recunoștea că el dăruia lumina forței. După el, fu rândul omului cu capul pleșuv să declare că el dăruia lumina frumuseții. ― Așa să fie! murmurară toți ceilalți nouă masoni care asistau în picioare, câte trei pentru trei din cele patru laturi ale careului din jurul altarului. Și ceremonia continuă în acest fel. Venerabilul enunța o formulă repetată de Supraveghetori și întărită de ceilalți masoni prin monotonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ea își retrase brusc mâna, ca și cum s-ar fi lepădat de ceva. Privea fereastra pe care lumina zilei o făcea tot mai alburie. Tăcea. Trăsura se opri. Și iar se auzi sunetul brățărilor. Zerenda își strânse fustele înainte de a sări, murmurând niște cuvinte de mulțumire. Prințul o urmări cum se îndepărta. țiganca nu mergea. Înainta pe vârfuri în fluturarea mută a volanelor și a șalului mare cu franjuri lungi. Aluneca ușor, cu grația efemeră a nălucilor. Fără substanță. Fără să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la școală. - Da, zice mama, Încuviințând din cap. - El arde, Petrolul-și-țițeiul! El arde În lămpi de luminat, el arde-n motoare de mișcat, el arde foarte frumos și Înalt, când te uiți la el de departe... - Doamne ferește-i pe Ploieșteni, murmură mama În baticul ei de-nvățătoare. Americanii. Ei, cu avioanele lor zburătoare. Vedem bine: sunt foarte mici avioanele Americanilor, dar-Însă ele conțin bombe foaaaarte. Noi nu vedem, de-aici, bombele foarte-marile, dar-Însă-totuși, vedem Petrolulși. Cum arde el foarte mare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
făcea paneer. Cu forța mușchilor ei celor noi, vânoasă și dură în ciuda aerului delicat, Kulfi felia și tranșa, măcina și zdrobea, tăia și toca în haosul de ingrediente și de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină de palmier, licheni și pandanus. Frunze de colocasia, mere glasate, pepene de iarnă, dovleac amar. Rădăcină de khas, lemn de santal, cenușă de dovleac, schinduf. Dovleac șerpesc, flori de banană, frunză-paianjen, rădăcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-l otrăvești, îi spunea domnul Chawla, realmente îngrijorat când își începu eforturile de a crea o nouă bucătărie. Va reuși să le distrugă cu totul norocul. Dacă nu era renumele familiei în joc, te duceam imediat la azilul de nebuni, murmură el. Odată cu trecerea anilor, descoperise că o înțelegea din ce în ce mai puțin în loc să o înțeleagă mai mult. Ce se petrecea în capul ei? se trezea uneori întrebându-se. Oare gândea ca o ființă umană? Vedea pe fața ei expresii neliniștite, fericite, pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
atât de înduioșător, înconjurat de creaturile pădurii. Comportamentul maimuțelor era o altă proclamare a autenticității lui Sampath. Ia gândiți-vă la toți șarlatanii, spuse doamna Jyotsna, toți escrocii care pozează în șofran, toți acei guru la fel de corupți ca politicienii... — O, murmurau ei plini de satisfacție, Baba al lor nu era așa. Era o sursă neîntreruptă de mirare. Ba chiar își aruncase vraja asupra animalelor sălbatice din piață. — Hmmm, pufni spionul, care era, dacă e să spunem adevărul, puțin neliniștit de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
una directă pentru a fi recunoscută. O privi uimit când îi ieși în cale înveșmântată în culori de luptă, vopsită cu kohl, cu gura ca o rană, năpustindu-se prin bazar de parcă se afla în fruntea unei armate cuceritoare. — Destul, murmură ea, e destul. Se îndreptă spre băiatul de la Hungry Hop, care dădea la o parte bucata vălurită de metal pusă la ușa gheretei. — Ce, vrei înghețată așa de devreme? E clar că traiul în munți ți se urcă la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o bufnitură în tava de ceai. — Serios, ești prea plin de zel, strigă medicul după silueta care se îndepărta pedalând rapid și se așeză trist să citească știrile zilei în lipsa ceștii sale reconfortante de Darjeeling. — Rama Rama Rama Rama Rama, murmură el citind despre abuzurile maimuțelor, frecându-și picioarele unul de celălalt pentru a se încuraja în fața unor știri atât de supărătoare. — Rama Rama Rama Rama Rama. Medită la ceea ce se întâmplase. Vor aduce necazuri. Știa el. Mereu aduceau necazuri. Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
el caietul ca să poată nota numele fiecărei păsări imediat ce o vedea, dar cele mai multe succese la înregistrase de la fereastra băii, care avea cea mai bună priveliște dintre toate: asupra văii și a unui pâlc de copaci în apropiere. — Treron phoenicoptera phoenicoptera, murmură pentru sine ca o mantră. Dar în dimineața aceea nici măcar o cioară sau o vrabie nu brăzda întinderea neșfârșită a cerului. Dezamăgit, coborî binoclul și, în schimb, își privi soldații făcându-și exercițiile de dimineață pe terenul de paradă. Hop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de noroi. — Când mergem în parc? a scâncit el. — În parc? Alison era nedumerită. — Da. Tati a zis că ne duce în parc. Azi. Paolo a privit-o implorator cu ochii lui căprui și mari. Nu acum, dragul meu, a murmurat Alison. Altă dată, da? Auzi, să meargă într-un nenorocit de parc! Ce naiba fusese în capul lui Luca de le promisese așa ceva? Sunetul produs de un deget care pocnea în microfon i-a întrerupt gândurile lui Alison. Era David Bartholomew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acum totalmente eclipsată de temporara ei lipsă de control, iar soțul ei o privea cu aceeași expresie oripilată pe care ar fi adoptat-o și dacă Rose West ar fi stat lângă el, pe canapea. —Să-ți fie rușine, a murmurat el clătinând din cap de parcă nu i-ar fi venit să creadă. Te rog să nu mai faci niciodată așa ceva. În spatele lui, Fiona vedea un Jake triumfător, care rânjea cu gura până la urechi. Femeia a închis ochii disperată. Abia aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]