2,938 matches
-
dv. mi-au produs o bucurie de zile mari, dovadă că bucovinenii sunt oameni de suflet, plămădit din aluat descântat de zei; fără a vă cunoaște personal, v-am așezat deja lângă inimă. Am citit cu plăcere și interes „Orașul muzelor” (nu În Întregime, din cauza vremii mereu posomorâte, care mă Împiedică aproape total de la această plăcută Îndeletnicire, datorită acuității vizuale extrem de scăzute) și am răsfoit, doar, „Lovineștii” - destul ca să mă conving de calitățile dv. de cercetător hăruit, dublat de istoricul literar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
stafful organizatoric francez. Sosesc tocmai din America, Japonia, Coreea de Sud clienți vechi, degustători cu experiență, care cheltuiesc foarte mulți bani.” Piața Comediei, Quartier des Grands Hommes. Clădirea Teatrului, construită între 1773-1780 de către arhitectul Victor Louis, și cele 12 statui, reprezentând nouă muze și trei zeițe. Luminate de niște proiectoare cu fascicule albastre, statuile par niște personaje într-un spectacol de operă. Turiști japonezi sau coreeni, tăcuți ca de obicei, trec de la o statuie la alta și filmează. Locul e liniștit, chiar dacă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
limba engleză. E foarte discret, nu l-am auzit până acum să vorbească decât câteva cuvinte în maghiară și engleză. Soția lui, cu o înfățișare foarte plăcută, e o ființă mai solară, zâmbește și roiește în jurul soțului ca o adevărată muză protectoare. Acest eșantion de „umanitate panonică” reușește să-ți spargă toate clișeele antimaghiare induse de propaganda românească naționalistă. La o altă masă, mai departe, stau ucrainenii și georgienii (solidaritate ex-sovietică și antirusească în anumite împrejurări!). Grupul e dominat de Lascha
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să ne servească cu câte o halbă, ne îndeamnă să fim mai veseli și să lăsam, măcar pentru un timp, problemele de creație. Chiar râdem când îl auzim vorbind în felul acesta, nu cred că prea mulți sunt frecventați de muză în această călătorie. Einar îmi spune că țara sa, Islanda, a fost prima care a recunoscut independența țărilor baltice. Îi răspund că știu lucrul acesta, pentru că mi-a spus-o tot el, la Riga. E drept că atunci, pe vaporul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de ziar, unde are o cronică sau o prezentare a cărții... Ajung și la Muzeul Vladimir Nabokov, situat în casa nr. 47 de pe strada Bolșaia Morskaia, unde s-a născut autorul Lolitei, însă muzeul este închis. V ponedelinik i vtornik - muzei zakrît („Luni și marți, muzeul nu are program“). Ar fi pentru a doua oară când citesc această inscripție seacă, dar în altă limbă, în vitrina unei case memoriale pe care mi-am dorit mult să o vizitez. Prima dată s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Slăbiciunea-i îmi amintea oboselile lui. Corpul lui așa de subțire și curbat, nu era decât un înveliș ușor, aproape transparent, prin care parcă i se vedea sufletul și geniul. Mulți au fost sterili. Flaubert scria d-nei George Sand: Cu toate că muza e dificilă și rebelă, ea ne dă totuși mai puțină grijă decât o femee. Cel puțin eu nu pot să le împac. Trebuie să optez. Un poet francez a zis: ... Les grands esprits d'ailleurs très estimables, Ont très peu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că au câte o iubită în fiecare port, unde debarcă pentru o perioadă scurtă, sau mai lungă. Unii își petrec timpul, când sunt pe uscat, fie în cârciumi, consumând rom sau absint, alții făcând turul orașului port, în căutare de muze. Există și o a treia categorie, în care l-aș încadra pe actualul președinte al României, Traian Băsescu. Este vorba de marinarii care fac bișniță, dar ma trag și câte o dușcă, pentru împrospătarea memoriei finaciare. Vaporean de profesie, Traian
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe Preotul Victor Popeia, care avea atunci un ficior Neagoe student și care mai pe urmă a fost Profesor de Geografie la Școala Normală "Vasile Lupu" din Iași dar când l-am mai văzut eu era greu bolnav în strada Muzelor, cum se chema pe atunci. În satul Lung am cunoscut pe preotul I.U.Soricu, care avea poezii foarte frumoase publicate în revista "Drum Drept" a lui Nicolae Iorga! [44] Tot în 1905 în gara Predeal l-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de o boală mai puțin groaznică. O vreme s-a spus că scriitorul cel mare și scriitorul cel mic nu erau decât una și aceeași persoană. Dar asta de acum mi se pare bârfă și unde e bârfă, vorba poetului, muzele fug îngrozite. Piatra Neamț, 1 martie 2016 Constantin ACOSMEI Poezia nu este o meserie, ci un fel de a trăi, poate chiar o justificare a existenței. Mi-a dat sentimentul libertății, într-o lume în care e dificil să fii un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unei viziuni proprii asupra lumii care, tocmai pentru că este irațională, îți pare un dar al hazardului decât al științei de a scrie. Nu cred că poți oricând scrie poezie, bazându-te numai pe experiența dobândită. Când nu te mai vizitează muza transcendentă sau daimonul de origine imanentă, degeaba știința ta de a scrie își dă silința. Rezultatul este o "ființă de hârtie" neînsuflețită. Prin inspirație, îndrăznesc să spun, orice creație este îndumnezeită. Păstrez încă o credință orfică, pe urmele marilor mei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
copii, fără carnet roșu, nu mă puteau bănui că vreau funcții catedro-decanale și mă lăsau, cât de cât, în pace. Presiuni exercitau doar "agenții de influențare pozitivă", "listașii", "persoanele de sprijin" din haita inamabilei semio(p)ticiene Madama Carpov (actuala muză cu mustăți a "Convorbirilor literare" cassianice, alături de Gagademicul Ciopi): să mă însor, să zămislesc puradei în loc de eseuri fragmentate, să ader la Pecereu, etc. (De-aș fi acceptat respectivele sfaturi ale "oamenilor de bine", m-ar fi putut ține de coaie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
practica strigăturilor străbune și a epigramei populare, har moștenit de la instanța-mi paternă. (Vezi numai, în "Fragmente dintr-un discurs incomod", faimoasa reușită: Lesne strig în gura mare/ Că Maestrul Lesnea pare,/ Când aruncă jet pe mur,/ Că își fute muza-n cur!). Discursul poetic mă interesa totuși... teoreticamente. Doream să știu cum funcționează... pe timpul acela, bântuit de structuralisme. Ca june asistent, conduceam și seminarii în direcția buclucașă, îl confruntam pe Hugo Friedrich cu analizele lui Heidegger din Hölderlin, cu reflecțiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
România la vreun colocviu se umflă în pene că, vai, Doamne, cine sunt ei și câte fac. Eu din cerdacul meu din Boppard mă uit la Loreley și deplâng acele vremuri când și ea mai știa să asculte, plină de muză, clipocitul unui vers frumos... Ai tradus mulți autori români, clasici și contemporani, în limba germană. Ce satisfacții ți-a adus actul traducerii? Ce insatisfacții? Ce ai pe "șantierul" de traducător? Cât ai fost sprijinit de instituțiile care promovează cultura română
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din țară, poposeam din când în când la Tropicana. Nu știu cum erau spectacolele "pe vremuri", dar și acum erau o explozie de muzică și dans, de culori, de trupuri de ciocolată sau abanos superbe. În urma unei seri la Tropicana, vizitat de "muze" am ticluit și un imn "de corazón", dedicat celebrului templu al dansului și muzicii: Amețit în Caraibe La barul Tropicana din Havana tot ce se mișcă are, cum mi s-a spus, de la un metru și optzeci în sus, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
toată ziua. * Cine știe să facă un lucru, îl face; cine nu, îi învață pe alții. * Pauzele lungi și dese - cheia marilor succese. * Muzicienilor, până și mațele le ghiorăie pe note. * Afonul cântă fals și prin somn. * Scriitorilor le plac muzele; istoricilor le plac muzeele. * Hoțul prins are o singură salvare: Justiția. * Când doi susțin același lucru, al treilea îi contrazice. * Unele păreri asemănătoare se bazează pe argumente diferite. Unele negații mai mult întăresc decât contestă. * Fiecare clopot bate pe limba
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
stenograme, declarații ale unor terți, relatări ale unor surse ș.a. ("Notă de analiză în dosarul de urmărire informativă "Poetul național" privind pe Eminescu Mihai". Ș.c.l.), venind astfel în timpii anilor postbelici, când discursul romancierei parodiază cântul epopeic: ,, Oh, muză, spre îndepărtatul 1960 îmi poartă acum visarea. În comunism. Și inimii dă-i strune noi să cânte, cuvântului puterea care smulge din neguri oarbe, neuitarea", sau mimând relatările unor surse, protocolar, sec, nu mai puțin amenințător, din zilele noastre: " Sursa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
zăbovi asupra atitudinii unor personalități din epocă, în primul rând comentând impactul studiului canonicului Al. Grama ("citit literal, un astfel de text nu poate decât să producă stupoare"), ca să treacă la parodicul unor scrieri literare ca receptare a operelor eminesciene (Muza de la Borta Rece, 1873 și Spiritele anului 3000, 1875), apoi luând în observare Critica științifică și Eminescu a lui M. Dragomirescu, Mihai Eminescu. Studiu critic de Nicolae Petrașcu, evident analiza lui C. Dobrogeanu-Gherea ("semioza interpretativă propusă de Gherea avea două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și o alură gravă și funebră de poște maudit. Reproduc aci, cu stilul propriu epocii și generației noastre de formație În multe privinți artificioasă, epitaful ce singur și-a elaborat frumosul nostru bulibașă, răpus la 29 de ani de o Muză lascivă cu prea exigente ispite și chemări de dragoste: Nu plângeți... Nu fiți ipocriți! Pe tine te binecuvântez și preamăresc fermecătoare zeiță cernit-a morții! Pribeag, cu sufletul bolnav plin de revoltă, păcat și remușcare. Cu inima Însângerată, zadarnic Cerut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scrisului. Fenomenul s-ar explica fie prin acel orgoliu nativ și cabo tin (adaug că numai doi actori ai noștri aveau, Într-o vreme, studii universitare: Maria Filotti și G. Ciprian) pe care-l conferă tinerilor accesul timpuriu și vecinătatea Muzelor prea Îngădui toare; fie unei infirmități, mai mult sau mai puțin real organice, care-i Îndepărtează pe cei aleși de disciplina, conformismul, rigo rile, promiscuitățile și umilin țele școlarității; liceul, Îndeosebi, cu profesorii și elevii persiflând sau abia tolerând pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să-și Închine toate făgăduielile tinereții sale culpabile de noutate și Îndrăzneală cu o bănuială de aventură sublimă. Pentru această cumințenie de pe urmă, Adrian Maniu avea să sfârșească nu ca Marsyas, pentru cutezanțele lui cu pielea atârnată burduf sub ochii Muzelor Înfricoșate, ci având consi derația tăcută a noastră, membru corespondent al Academiei și inspector al artelor. [...] Din redacția Noii Reviste Române Adrian Maniu a trecut peste drum, la Flacăra, prăvălia literară cu clientelă și tiraj popular, unde, spre uimirea noastră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de atentă cu slujitorii ei; apoi F. Aderca, eseist viu și temerar, polemizând, Încă de pe băncile liceului, cu directorul revistei și cu Duiliu Zamfirescu; apoi poe tul copil D. Iacobescu, trecut printre noi plăpând și sfios, braț la braț cu Muza-i deghizată capricios În rococo; și șt. Antim, economist de concepție burghezo-capitalistă. Buna Întovărășire, prietenie și conlucrare a conducerii Noii Reviste Române cu acești scriitori - Într-o vreme când evreii, rasă proscrisă, nu erau nici măcar cetățeni ai acestei țări și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dezastru. Singură o pasăre-n albastru vâslește disperări. [...] Mai târziu poetul s-a completat cu cronicarul con tempo raneității lui, cu romancierul și nuvelistul, cu eseistul și cu polemistul - care, cu vremea, au Înăbușit și amuțit suspinul in spirat al Muzei. [...] Eu Însă - mulțumită unor rămășiți din junețea mea spiri tuală Întârziată până la pragul celei de a doua copilării - păs trez mai departe ecoul Îndepărtat al poeziilor lui F. Aderca, cele mai multe de factură cerebrală. [...] Dar romanele, nuvelele, eseurile, foiletoanele, traducerile sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
paternitatea lor, cum și prin notițele dense, sucu lente, din paginile a treia și a patra, mai totdeauna nesemnate și datorate mai toate lui Emanoil Bucuța. La celălalt capăt al axei psihologice prezumate am situat, prin urmare, pe Cora Irineu, Muza gracilă și excelentissimă a Ideii Europene [...]. Greu de Închipuit o treabă ca aceasta, cum ar fi un cerc literar sau o redacție fără o prezență feminină destul de inteli gentă cât să Înțeleagă că nu are de ce să se amestece prea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
solitar cântăreț din harfă, rămas pe-aici, desigur, din vreo cetate grecească a Istrului de acum două mii de ani, când, tot pe aici pe-aproape, În vechea Tracie, se născu și trăi Orfeu, fiu al lui Apolo și al preaînvățatei muze Clio, soțul neconsolat al Euridicei și cântărețul qui jadis aux rochers et aux bois faisait ouïr sa harpe Thracienne, cum Îl evocă, printre o sută și opt versuri Închinate cardinalului d’Avanson, Joachim du Bellay, gentilom și curtezan, prieten al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noastre cu bucătăria ei. Căci degeaba răsfoiești grelele tratate de bucătărie, cu rețete culinare aproximative chiar când cântăresc cu gramul, fiindcă marile rețete se găsesc nu În aceste tratate, ci În degetele meș tere, În ochii, gurița și năsucul acestor muze in spi rate, cu șorț alb, mâneci suflecate, papucași de casă și mirosind de sus până jos a ceapă prăjită. Cu un asemenea dichis de viață, salutar pentru firea mea pofticioasă și zurlie, jovială și melancolică totdeodată, mă pot mărturisi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]