2,943 matches
-
Missouri, dar prin alt punct și intrăm În Nebraska. E o zi extrem de călduroasă. Localurile sunt pline până la refuz. Ziua de 4 Iulie e onorată de cei mai Îndepărtați fermieri care au ocupat toate localurile „parking”. Câtă Înghețată consumă azi nația americană? N-am văzut nici un cetățean umblând pe două cărări! Ajungem În orașul Fremont. Numele e al celebrului expolator John C. Fremont, care În 1842, denumit „pathfinder”, deschizător de cărări, s-a avântat În Munții Stâncoși și California. Pe urmele
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
eu. Și pri‑ mele reva lorificări ale lui Antonescu datează tot de dinainte de ’89, oameni ca Vadim Tudor, Mihai Ungheanu, Ilie BĂdescu au muncit la ideologia asta pe care după aceea a preluat-o Miloșevici, o sinteză de comunism cu națio‑ nalism. Deci Ceaușescu începuse să-și construiască această bază. Și asta a făcut tranziția noastră extraordinar de dificilă. Finalmente, ca să fi scăpat de comunism, ar fi tre‑ buit să ne fi amputat o parte din noi înșine, în timp ce pentru ceilalți
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
În Bucovina s-au publicat primele poezii populare ale românilor: Toma Alimoș la 13 ianuarie 1850, Balada Mioarei (Miorița), la 18 februarie 1850, Mihu Copilu la 22 martie 1850, cu mențiunea din nota redacției: „acestea constituie un drept la recunoștința nației pentru asemenea îmbogățire a literaturii naționale.” Vasile Alecsandri trimițând lui Al. Hurmuzachi poeziile populare culese de Alecu Russo în munții Vrancei și încredințate lui, le însoțește de o scrisoare către redacție în care, referindu-se la Mihu Copilu și la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lui. Moldova, în special, se simte măgulită că a doua intransigență morală răsare tot în ținuturi moldovenești.” Iar în Bucovina nr. 82 se spune: „Nedespărțit de pământul său iubit, a stat strajă neclintită în tot timpul de dominație a altor nații, a austriecilor și rușilor, apărând de-a pururi interesele neamului nostru . Neclintit în acest post de onoare la găsit în momentul istoric al dezmembrării Austriei, când fără prezența lui, unirea Bucovinei ar fi întârziat poate total pentru noi. Persoana sa
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
medalii”, Societatea Numismatică Română fiind însărcinată să o realizeze iar Grigore C. Tocilescu să pună la dispoziție creatorilor elementele de referință necesare. Comitetul central executiv studențesc emite un apel către studențimea română cu această ocazie: Copii răzleți ai mândrei noastre nații De mai trăiește-n voi simțire vie Veniți atunci de vă cunoașteți frații, Sădiți în inimi vechea bărbăție Avânturi mari, eterne aspirații Și numele pe veci slăvit vă fie!... „Cu prilejul ceremonialului de la Putna lui Ștefan cel Mare, Deșteptarea a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Partidului Național și, împreună cu G. Popovici, chiar partidul. Suficient ca ziarul Deșteptarea (an VIII, nr.11 din 13 mai 1900) să consemneze: „Liniște adâncă domnește din nou peste plaiurile Bucovinei. E ca o liniște de cimitir această liniște grozavă. Trupul nației române îl văd dușmanii noștri zbuciumându-se pe patul morții. Și tac toți privitorii, tac ca la un priveghiu, să nu tulbure liniștea românului, ca nu cumva să-i mai lungească zilele vieții. Ei ne văd secați de toate puterile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
asupra altor neamuri, până ce ajunseră a stăpâni preste toată lumea și alte a lor minunate fapte.” După ce publicarea revistei a fost întreruptă încă din 1821, vroind o Bibliotecă Românească în 12 părți, tipărește, totuși, la Buda, o „Carte de mână pentru nația românească, la 1825, care cuprinde o „Înștiințare pentru „Biblioteca Românească” către românii din Prințipaturile Valahiei și Moldovei”, solicitându-le, totodată, sprijin pentru tipărirea cărților românești. În această înștiințare Carcalechi spunea că această carte „va fi împărțită în 12 părți și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Cum se consemnează în episodul Demonul din călimară, "opt mii patru sute treizeci și opt de opere literare sînt interzise". Pînă la 1 august 1945, zeci de publicații sînt scoase din circulație (e incredibilă viteza și eficiența cerberilor comuniști în decerebrarea nației n. n.). Editorii lor arestați. Epurarea părea a fi opera unui nebun. Cenzura comunistă înscrie la index edițiile operei lui Eminescu, egale în număr cu cele ale lui Hitler și Mussolini. Miorița și poeziile populare ale lui Alecsandri, operele lui Voiculescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
realizeze! Mircea Eliade, spirit ambigu, apăsat de geniul tinereții sale când, jucând pe mentorul generației sale - cum o aflăm de la Cioran, tânăr și obscur profesor de filosofie brașovean În căutare de un maître à penser! - Încerca să fie profetul unei nații. Dar națiunea era atunci paralizată, am putea spune, copleșită de extraordinara grandoare pe care i-o dăruiau timpul și istoria - regăsirea unor „seminții” disparate ce foloseau același idiom lingvistic, stăpâni ai unui teritoriu și ai unei istorii milenare, auguste -, nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Hohenzollern, Însă a pregătit și a trăit triumful nesperat, formidabil, al acestor „țărănuși”, trăitori de secole În marginea și sub călcâiul brutal și indiferent a trei mari imperii, care s-au regăsit cu uimire În oglinda noii istorii ca o nație unică, vorbind o limbă ce curgea dintr-o uriașă cultură și civilizație, stăpânind „de pe o zi pe alta” o țară care poseda o rară bogăție de forme de relief și de resurse! Cincizeci de ani de așa-zis comunism au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a puterii În perioada românească postbelică, când Întreaga noastră comunitate a fost supusă unui „experiment” politic, social și uman, nemaivăzut prin părțile noastre, comparabil poate doar cu secolele tulburi ale Începutului medievalității și ale năvălirilor hunilor, avarilor și ale acelor nații (sau rase!Ă care ne-au distrus așezările și deprinderile pe care ni le-au lăsat cele nici două secole de stăpânire și organizare romană: o excelentă urbanistică, simț și disciplină umană În deprinderea meseriilor și profesiunilor, spirit al violenței
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de creație și umanitate. 3 Da, trebuie s-o spun: omul, omul este cu adevărat prost dacă se teme de moarte abia când Îi simte suflul gâfâitor În ceafă sau În față. Un scriitor francez, cu cinismul elegant al acestei nații de oameni inteligenți, spunea cândva: „Dacă, odată ce ai atins vîrsta de treizeci de ani, nu ești preocupat de problema morții, ești pur și simplu un imbecil!”. Viața socială are și acest merit - care este și o enormă diversiune! - de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am trăit vreo două decenii În medii literare germane și franceze, publicând și confruntându-mă cu colegii și editorii de acoloă?! Să se fi speriat Matei de ambițiile noastre juvenile, „supradimensionate”, să se fi cumințit el În contact cu o nație și o cultură de impact mondial?! Când, În cursul acelei prime discuții discordante de la Chicago, Matei mi-a vorbit „În numele nostru, al Americanilor!”, eu am avut o răbufnire elitist-naționalistă și i-am reamintit că eu Însumi am sânge german, prin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
moderne, care au preluat multe din principiile și chiar instituțiile sau normele Antichității, dar nu și cultul acesteia pentru bătrîni. Trăim, evident, o eră a cultului tânărului, oricare și oricine ar fi el, cult agravat mai ales de influența americană, nație care a câștigat două războaie europene și care s-a profilat azi ca singura, efectiv marea putere mondială. Revoluțiile cele mari, adevărate, care au schimbat instituțiile și mentalitățile au fost făcute de tineri, cea franceză, mai ales (de fapt „cele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
despre noroc! -, are fața aceasta enorm paradoxală a suferinței, decăderii, injustiții, crimei! E greu, Însă, de a aplica această „formulă” lumii noastre, secolului pe care tocmai l-am traversat. E greu, este imposibil să-i convingi pe Nemți - această mare nație creatoare de valori inestimabile! - că cele două războaie nefericite pe care le-au declanșat ei sau nazismul, această lepră a ideologiei moderne, a fost o... formă a norocului! Sau pe noi, Românii, care ne-am confruntat vreo jumătate de secol
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adevăratul nostru noroc al neamului În a cărui limbă a scris și a cărui mantie istorică, nu totdeauna clară și justițiară, a Îmbrăcat-o cu o frenezie și devoțiune rară. Demnă de unul dintre acei „sfinți laici” din care o nație mică și vitregită de istorie nu are niciodată prea mulți!... 6 (Destinulă Nu, nu putem Încheia această voluminoasă, insistentă exegeză asupra a ceea ce se Înțelege prin sintagma „sensului vieții” fără a „da o raită” Într-o altă „ogradă” pretențioasă, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
valori!? ( Voi analiza, În curând, poate chiar În această vară a anului 2006, aceste lucruri Într-un text ce va purta titlul Vinovăția românească, o temă care m-a preocupat imediat după Revoluție, când Încă epitetul de „laș, lașitate” aplicat nației noastre și indivizilor care o compuneau stăruia pe aproape toate buzele În Occident, epitet cu care am luptat, instinctiv, ori de câte ori am avut ocazia. Am fost noi oare cu toții „lași”, recăzând, cum spuneam, În acest „labirint” al năzuințelor și valorilor, după ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
1913 și retrocedate În 1940): români — 44,2% (așadar, doar o majoritate relativă), bulgari — 22,8%, turci — 18,5%, tătari — 2,7%, ruși — 3,4%, germani — 1,5%, greci — 1,1%. În număr mai mic, erau Însă reprezentate aproape toate națiile Europei și ale Orientului. Dobrogea a fost — din păcate, nu mai este — un mozaic etnic și cultural ieșit din comun. Nicăieri, Într-un spațiu atât de restrâns, nu se putea Întâlni În Europa un asemenea amalgam de limbi, religii și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe harta Europei, supuse Imperiului Otoman și cu drepturile deseori Încălcate de statele mai puternice. Pentru românii din Transilvania, situația era mult mai gravă: un popor de țărani, dominați de aristocrația maghiară. Cum să nu apară seducătoare revanșa prin istorie? Nația aceasta, aflată Într-o situație precară, a fost cândva, prin strămoșii ei romani, stăpâna lumii! Și este de presupus că o nouă istorie glorioasă o așteaptă În viitor. Orientarea latinistă a fost continuată și amplificată de curentul numit „Școala ardeleană
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și interesele sale pariziene! Cum nici eu nu cred că „lui Breban” i-ar fi dat prin cap să-l acuze de „oportunism” pe prietenul său Nichita, autor de excepție printre excepții, vârf nu numai al literaturii, dar și al nației sale, ins contradictoriu și profund misterios, ca orice geniu, indiferent de regimurile social-politice pe care acesta le traversează, luptând cu succes contra mediocrității agresive și ticăloșiei umane și profesionale curente oricând și oriunde! Să fi fost noi doi, eu și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
s-au amestecat cu romanticii noștri, care, la rândul lor, s-au „lovit”, luptat și „ignorat” uneori cu „modernii” și... toate acestea eu le înșir aici, puțin cam în grabă, deoarece uităm că procesele acestea de edificare și „conștientizare” a nației și spiritului ei s-au întâmplat târziu, extrem de târziu față nu numai de culturile mândre occidentale - care și până azi își poartă cu semeție „coroana Renașterii”, cărora nouă, împărțiți și sufocați de imperii, ne lipsește! - și o dată cu dificila și greoaia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-l și ajute să obțină, în următorii ani, o putere sporită în partid, putere pe care în mod normal nu ar fi reușit s-o obțină nici într-un deceniu. Putere de care a abuzat tot mai grosolan, spre nenorocirea nației și a lui personal! Apoi, după o ședință la c.c., în prezența lui Ceaușescu, care a încercat să-l apere fără mare succes - era una dintre ultimele dăți când șeful statului a mai acceptat să participe la întâlnirile aproape
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
altfel, cu „uciderea stăpânului absolut”. Englezii au făcut-o în secolul al XVI-lea, francezii la începutul secolului al XVIII-lea, noi și nemții am scăpat de tiranul nostru doar târziu, în ultima jumătate de secol. Nu am alăturat întâmplător nația noastră de cea germană; și ea a fost împărțită, în secole, în ducate răzlețe, conduse de principi autoritari și absoluți, celebra istorică Hannah Arendt explică la rându-i „misterul” dictaturii hitleriste, ca și pasivitatea, paralizia unui stat întreg ce a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în istorie, creație și uneori chiar și în politică, numită generic „specificul național”. O anume „nesiguranță” confuză, adâncă și persistentă, pe parcursul a mai multe generații în modernitate, „nesiguranță” pe care, după câte am putut observa, o împărțim și cu „mândra” nație a germanilor! Spre deosebire, oarecum flagrantă, de „siguranța de sine” a franțujilor, de exemplu, bine așezați în scaunul lor secular de creatori de artă, legislație, psihologie politică și socială (vezi Montesquieu!Ă, dar și de „fondatori”, prin marea lor Revoluție
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
plantată pe marginea drumului sau la colțul vreunei străzi, reprezentându-l pe șeful comunității, și care îi semnalează trecătorului sau automobilistului intrarea pe un teritoriu aflat sub obediența sa. În acest spațiu național semănând cu pielea unui leopard din cauza micilor nații înghesuite unele în altele, portretul în culori țipătoare al protectorului în funcție este cel care indică frontiera. Imaginea anunță un punct vamal, dar, în același timp, servește și ca busolă. Fratele, verișorul, betonul, bitumul și plasticul, acestea ar fi cele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]