1,358,563 matches
-
repetent. E îndrăgostit de folclor și de Eminescu, ale cărui poezii le va învăța pe de rost. Se apucă acum să scrie un roman, firește, haiducesc, Florea Corbeanul haiducul, apoi un poem despre Iancu Jianu. Absolvind gimnaziul, trece la Liceul "Național" din Iași, fosta Academia Mihăileană. Mereu, om al naturii, "plin de violență și neastâmpăr", are și o "aprigă râvnă intelectuală". Îi citește pe marii clasici români, ca și pe romancierii francezi, englezi și ruși. Scrie imnul liceului și se încumetă
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
sfia, cum se exprima el, "de pisser contre le ciel." Încă din vremea când scria povestirea Ion Ursu, în 1900, Sadoveanu își punea problema, într-un fel actuală și azi a optării între europenizare (globalizare) și autarhie, mai exact, specificul național, sau, mă rog, al unui compromis între ele: "Înțelegeam nevoia intrării acestui neam în curentul de europenizare, și în același timp mă biruia părerea de rău că i s-ar prăpădi, în asemenea prefacere, toată originalitatea. Dilema aceasta m-a
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
și a intrat în furtună". Ei bine, tocmai această "furtună" am fi dorit s-o găsim descrisă într-o a doua carte memorialistică pe care n-a mai reușit s-o aștearnă pe hârtie. Urma epoca războiului și a reîntregirii naționale, a capodoperelor (Baltagul, Hanu Ancuței, Zodia Cancerului), a marilor confruntări politice, a prigoanei legionare, când povestirile și romanele sale erau, ca pe vremea Inchiziției, arse pe rug, a celui de-al doilea război... Dar Sadoveanu, cel de după 1944, nu mai
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
manifeste frumoase și fără putere germinativă sau cine știe acolo abia au început să se drogheze da ce poți să faci în întuneric decât să fii țăran-metafizic în frunzișul de zăpadă cântecul de mierlă praf-intermortal febra vieții la galopul inter național ce te tot ții de mine ce vrei de la mine ba îmi spui că sunt un fel de jean valjean - belmondo ba că aș fi gigolo îmbrăcat în aforisme ba că sunt samaritean plenipotențial ba grădinar ba bețiv orice ai
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
a renunța la moștenirea pe care unchiul Petraș i-a lăsat-o printr-un capriciu neașteptat, în favoarea tatălui său, cum ar dori acesta, figură de tranziție între autoritarismul paternalist tradițional și lumea modernă (simbolizată prin instituția la care lucrează, Banca Națională). Pe aceeași linie, manifestările patologice ale modernității, prin religiile seculare și revoluționare contrarii ale socialismului și naționalismului, sunt din adîncul ființei sale respinse de narator: fără argumentări care nu și-ar avea rostul într-un discurs romanesc, fără filozofări, fără
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
Ștefan Cazimir Destinat susținerii unei idei interesante, un articol apărut recent (Mihai Apostol, Imnul național - pagini de istorie, în România literară, nr. 47, 2002) conține, din păcate, o seamă de erori și confuzii, riscînd să-și micșoreze forța de convingere. Să le luăm pe rînd. 1. Hotărîrea președintelui Putin "de a reveni la imnul de
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
nu era "mai mult sau mai puțin potrivit", ci, așa cum ne amintim cu toții, de un grotesc fabulos. Plăsmuitorul versurilor, prea modest ca să-și afișeze paternitatea, dar destul de puternic ca să și-o impună, era Nicolae Ceaușescu. Înaintea votării în Marea Adunare Națională, textul a fost prezentat de către Dumitru Popescu-Dumnezeu cîtorva imnografi de profesie, poeți proletcultiști cu vechi state de serviciu. Imnografii au formulat unele observații prozodice, după care Mitică Dumnezeu le-a mulțumit și le-a dat drumul acasă. Textul a rămas
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
Referirea la "noua putere" ocultează un adevăr bine cunoscut celor care, în decembrie '89, s-au aflat în mijlocul mulțimii răzvrătite: Deșteaptă-te, române izbucnea din zeci de piepturi, deși oamenii nu-l știau decît cu aproximație. Adoptarea cîntecului ca imn național a fost deci rodul opțiunii populare, consacrată ulterior prin Constituția din 1991. Cît privește paternitatea muzicii, ea îi revine indubitabil lui Anton Pann. Gheorghe Ucenescu, care în 1848 mergea pe 18 ani și era psalt la biserica Sf. Nicolae din
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
autosubminare: "oare n-ar fi bine să revenim la imnul compus de Ed. Hübsch în 1861, cu varianta alecsandrină (redată mai sus) sau chiar cu o "adaptare" ceva mai inspirată (și desigur... scurtă)?..." Să revenim sau nu la ca imn național e o problemă cu implicații mai largi, pe care nu încerc s-o dezbat aici, deși înclin spre răspunsul afirmativ. Dar să recurgem la alte versuri decît acelea ale lui Alecsandri ar fi, simultan, impietate și utopie. Și cum să
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
într-adevăr unei epoci mai noi, definită "prin răsturnarea modului tradițional de a exista și a celui clasic de a scrie"...... Catrinel Popa Andrei Bodiu, Șapte teme ale romanului postpașoptist, Ed. Paralela 45, 178 pag. Alexandra Ciocârlie, Iuvenal, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, Colecția Universitas, București, 2002, 362 pag. În spiritul lui Caragiale Caragiale trecut în poezie, adică repovestit în rime și devenit eu liric - cine ar fi îndrăzit și cine și-ar fi imaginat că un asemenea lucru
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
Petre Solomon Adunarea Generală a Asociației Scriitorilor din București 24 aprilie 1977 Am luat parte, vineri 22 aprilie, la Teatrul Național, la Adunarea Generală a Asociației Scriitorilor din București. Dimineața, George Macovescu, secretar al asociației, a prezentat raportul de activitate, un raport cuminte, dar scurt, redactat în termenii cei mai banali (scriitorii "ajutoare de nădejde ale Partidului" etc.), cu cifre (atîtea
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
care nici n-a mai candidat - a fost înfrînt, dar are încă doi-trei reprezentanți în noul comitet (Gheorghe Pituț, de pildă). Sîmbătă 23 aprilie, au avut loc ședințele secțiilor Asociației pentru alegerea noilor birouri și pentru alegerea delegaților la Conferința națională (unul din doi). Eu am participat la Secția de poezie, care numără peste 180 de membri. Au fost prezenți vreo sută. S-a ales un birou compus din cinci poeți: Doinaș, Aurel Rău (stabilit la București între timp), Vasile Nicolescu
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
ceilalți scriitori membrii ai CC în conducerea Uniunii. Nina îmi spune că au fost discuții aprige, mai toți vorbitorii opunîndu-se acestei idei. Presiunile continuă însă. S-ar putea ca statutul Uniunii să fie modificat, pentru a permite această samavolnicie. Conferința Națională a Scriitorilor 26-27mai 1977 Joi dimineața (26 mai) în Sala mică a Palatului. Șeful a ținut o cuvîntare de o oră jumătate, din care cred că doar o jumătate de oră avea vreo legătură cu literatura. "Nu aș vrea să
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
săi cîțiva arhitecți. Unul a fost tatăl soției, pe-atunci cunoscutul Gaetano Burelli, angajat al administrației locale și autor a diverse lucrări azi uitate. (Caragiale, care se remarcase deja prin teatru și articole de presă, fusese numit director al Teatrului Național când ca primar funcționa Pache Protopopescu.) Inainte, la întîlnirile junimiste, cunoscuse pe mai vîrstnicul André Lecomte du Nouy, restaurator de monumente și proiectantul unor clădiri în București, Argeș și aiurea, agreat la curtea regală. în scrisorile redactate franțuzește au abordat
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
la Sf. Ilie în Gorgani... mergem pe la Mihai-Vodă"), în Lipscani (..."din Covaci, apucăm la dreapta-n sus pîn Șelari; din Șelari, apucăm la dreapta pîn Lipscani; din Lipscani, la stînga... pe bulevardul Colței, aproape de Piața Victoriei") sau în zona Teatrului Național (...a ajuns în dosul Teatrului și a voit să treacă peste piață în strada Regală, de acolo pe la Colțea și pe urmă pe la Sf. Gheorghe în Calea Moșilor")... Interesant este că aceste parcursuri nu sunt "filmate", autorul nu face apel
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
ministere (Ministerul de Războiu, Ministerul de Interne, Ministerul Cultelor și al Instrucțiunii Publice), alte instituții importante (Prefectura poliției Capitalei, Regia Monopolurilor Statului, Compania gazului, Gara de nord, Observatorul pompierilor). Nu sunt uitate nici sediile culturale sau de învățămînt superior (Teatrul Național, Ateneul, Universitatea, Facultatea de medicină, Observatorul astronomic), diversele manufacturi și industrii, ("antipriza de flașnete" din Popa Tatu, fabrica de cizme Filaret, fabrica "Stella", fabrica Lemâitre), unele spitale (Spitalele Eforiei, Colțea, Băile Mitraschewsky, apele de la Văcărești, morga), unități militare (cazarma Cuza
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
vîndută înainte de a se muta pe Strada Sf. Spiridon (azi Maria Rosetti) colț cu Strada Rotari (azi I.L. Caragiale), au urmat Str. Sculpturei și Str. Berzei, în partea de vest. Casa lui Iorgu Caragiale, unul dintre unchi, era în spatele Teatrului Național ("un salonaș și o cameră de culcare"), mătușa Anastasia stătea pe Strada Boteanu, celebra Momuloaie deținea cîteva perechi de case la intrarea în Strada Batiștei în timp ce pe Maria Constantinescu, mama lui Mateiu Caragiale, o vizita în Strada Frumoasă din mahalaua
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
apropiată ascendență țărănească. Modul în care aristocrația și-a menținut rândurile preluând vârfurile burgheziei, prin încuscriri fa-vorabile, ne era mai puțin cunoscut - el necesită acele căutări prin arhive implicând o certă specializare, dacă nu și un anume fanatism - profesional. Aristocrația națională, critic și polemic văzută prin pana lui Mateiu I. Caragiale, ca "din belșug altoită cu sânge țigănesc", iar din studierea arborilor genealogici, împrospătată, prin secole, cu sânge balcanic și mai cu seamă grecesc, ni se dezvăluie în Memorie și strămoși
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
catolici), ar fi de origine sefardă. Tereza Ipcar, mama scriitorului, ar fi fost botezată chiar de către acesta, pe patul de moarte! Deci în octombrie 1936, dacă nu ne înșelăm. În țară, mama lui Eugen Ionescu lucrase ca dactilografă la Banca Națională. Fratele ei, Ulis Corneliu Ipcar, se născuse la Craiova, în 1892, fiica acestuia, prin urmare, vara primară a dramaturgului, Christiane, se călugărise. Însuși numele mamei - Tereza - are o bogată tradiție în lumea catolică. Nu din Franța venise în România mama
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
are și el dreptul a face descoperirile lui. Dar pe acest cititor îl putem asigura că, parcurgând filele cărții va simți cel puțin imboldul de a-și cunoaște amănunțit propriul arbore genealogic. Și-și va modifica unele opinii asupra trecutului național care nu a fost numai unul de lacrimi și sânge, de indigență, chiar dacă din arcul nostru carpatic nu vor fi pornit către toate punctele cardinale, semințiile civilizatoare ale Europei.
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
conferințele la Sorbona, unde era invitat. Neobositul istoric lucra și în tren: "Din bagajele lui nu lipsea niciodată un caiet: în timpul călătoriei scria totdeauna o piesă de teatru, care era terminată când ajungea la Paris și se reprezenta la Teatrul Național în anul următor". În epocă, învățământul nostru superior era apreciat în Franța și diplomele universității românești, recunoscute. Al. Ciorănescu a urmat și unele cursuri la École Normale Supérieure din Rue d'Ulm. Aici i-a devenit apropiat celebrului profesor Céléstin
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
mînă fotografiile originale ale poetului, cea din 1869 (ovală), și celelalte, precum și fotografia lui Gheorghe Eminovici (dreptunghiulară). Fotografia din 1881 ar trebui popularizată (carte poștală 11x16 cm) de factorii în drept și pentru faptul că într-însa apare chipul poetului național. (Lăsînd la o parte fotografia, falsul lui Octav Minar: M. Eminescu la mănăstirea Neamț), adăugăm că au mai fost propuse două fotografii ca reprezentîndu-l pe M. Eminescu, dar au fost respinse de Șerban Cioculescu cu argumente convingătoare.
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
intri în vorbă cu țăranii și cu oamenii simpli; e, de fapt, cel mai interesant și mai bun mod de a cunoaște o nație, și din astfel de discuții dobândești o mult mai cuprinzătoare și mai sigură înțelegere a caracteristicilor naționale ale unui popor, a ideilor sale, a concepției sale despre viață și a întregii sale stări spirituale, decât din studiul unor cărți. în plus, popoarele romanice sunt foarte comunicative, iar pentru un străin e incomparabil mai ușor să afle ceva
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
că doream să asist la examene l-a bucurat vizibil, și m-a lămurit, pe larg, asupra întregii activități școlare. Era, în toate privințele, un bun învățător; examenele au decurs cu multă vioiciune, iar băieții erau bine pregătiți. Orgoliul meu național a fost, cu această ocazie, flatat într-un mod cu totul neobișnuit. Uitându-mă la lucrările de caligrafie ale băieților, am constatat că unul din ei găsise cu cale să scrie numele celor mai mari orașe din Europa. Cuvântul Copenhaga
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
de la Craii de Curtea-Veche pentru a străbate textul atît de poetic, de ciudat, de tainic la puterea a doua al nuvelei Remember. Reamintesc în grabă că Remember e prima operă publicată în volum a lui Mateiu Caragiale (la editura "Cultura Națională" în 1924, după apariția în Viața românească în 1922); iar romanul Craii de Curtea-Veche a apărut în volum în 1929 (la Cartea Românească, după publicare în Gândirea, între 1926-1928). Prima mențiune a nuvelei în textul Crailor... survine la începutul capitolului
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]