2,816 matches
-
oferă). Μ Actul de creație este, În primul rând, un răspuns la ceea ce-ți propui cu maximă intensitate. Μ Merituos este nu atât să ai talent, cât să știi să-l spiritualizezi continuu. Μ Ironizăm adesea naivitatea cuiva (sau naivitatea În sine), văzând În ea o limită psihologică sau o deficiență, dar neglijăm faptul că ea poate fi și un semn de superioritate morală (și anume atunci când naivitatea exprimă nevinovăția, candoarea, ingenuitatea, incapacitatea cuiva de a se preface). Μ Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să știi să-l spiritualizezi continuu. Μ Ironizăm adesea naivitatea cuiva (sau naivitatea În sine), văzând În ea o limită psihologică sau o deficiență, dar neglijăm faptul că ea poate fi și un semn de superioritate morală (și anume atunci când naivitatea exprimă nevinovăția, candoarea, ingenuitatea, incapacitatea cuiva de a se preface). Μ Nu atât faptele sunt mărețe, cât mai ales sentimentele din care ele izvorăsc. Μ Omul lipsit prea mult timp de vreo ocupație poate fi stârnit la orice. Μ Disputele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la iveală este la fel de valoros ca acela care-l descoperă efectiv. Μ Darul cel mai de preț pe care-l putem acorda femeii iubite este acela de a o putea face să se simtă mândră de iubirea ei. Μ Suprema naivitate: convingerea unora că este suficient să preamărească zilnic bunăvoința și minunile făcute de Dumnezeu, pentru ca restul să vină de la sine. Dumnezeu se va simți obligat, Își spun ei, să le răsplătească zelul Întru credință, oferindu-le șansa obținerii de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de spectacol al vieții faptul cum unii oameni, care o Întreagă viață au dovedit o luciditate mereu trează, o capacitate de pătrundere În tainele sufletului omenesc, un sarcasm și un umor necruțător al atitudinii, au putut avea totuși slăbiciuni și naivități În așa măsură În raport cu o anumită persoană, Încât s-au lăsat șantajați sau chiar escrocați ani În șir de acea persoană! Μ Orice idee, experiență sau revelație deosebită, care frizează absolutul, este incandescentă - spunea Mircea Eliade -, omul neputând-o realiza
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de diferențiere și de stabilire a unor raporturi Între stimuli fizici diferiți (firul de iarbă ajungând să dobândească valoarea de unealtă, de instrument prin intermediul căruia să-și potolească senzația de foame). Μ Minciuna Își are, adesea, resorturile În prostie sau naivitate, dar când este călăuzită de ipocrizie devine foarte periculoasă: pentru că ea capătă, În aceste Împrejurări, viclenia de a ne picura, din când În când, și crâmpeie derutante de adevăr. Μ Există un aspect egoist până și În laudele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din Epistola către Romani a Sfântului Pavel: „Banchete, beții, desfrâu, certuri și rivalități: părăsește toate acestea; Îmbracă-te cu haina Domnului Iisus Hristos și lasă poftele trupului”). Desigur, nu oricine poate realiza această convertire, deoarece nu starea de șoc emoțional, naivitatea sau teama reprezintă condițiile psihologice reale ale producerii ei. Adevărata convertire religioasă se realizează, după părerea noastră, pe un fond de luciditate a psihicului, de opțiune conștientă pentru un drum existențial plin de privațiuni lumești, dar capabil de a ne
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Încrede În spusele lui, dar nu reușește să devină pictor. Estetul Îi dezvăluie atunci că a inventat În Întregime tot ce a zis despre del Sartro și că Îi face plăcere adesea să scornească povești și să se distreze pe seama naivității oamenilor: Estetul nu Își mai Încăpea În piele de bucurie. Ascultam conversația pe verandă și nu m-am putut abține să nu-mi imaginez ce urma să scrie În ziua aceea stăpânul meu În Jurnalul lui. Singura plăcere a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
social" (Kenneth Gergen), posesor al unui sine incapabil de a mai rezista la presiunea unei din ce În ce mai acopleșitoare aglomerări cu caracterele celorlalți, a unei alterități alienante. Ceea ce aș avea eu de reproșat minimalismului bonom ar fi tocmai blîndețea, bonomia lui, o naivitate a proiecțiilor psihice pe care mulți dintre noi am pierdut-o. Admir meticulozitatea unui scriitor serios, aplicat, al cărui crez tradiționalist Însă nu-mi este contemporan. Nu cred de bună seamă În gratuitatea creatoare de opere estetice, dar aștept de la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vorbi decît În versuri. Am putea spune că, asemeni celui vianian, universul romanului lui Page este unul liminar, restrîns, deși mult mai consistent decît cel „normal”, al social. În centrul lui, Antoine ar avea proprietățile geniului, dacă i-ar lipsi naivitatea și bunul-simț. Așa Însă, contaminarea geniului cu valori mic-burgheze - tocmai de aceea execrate de Barthes - are ca rezultat un ins lipsit de fibră tragică, rațional În interiorul celor mai iraționale decizii, pe care autorul Îl poate ironiza și iubi În voie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
știu ei deja depășește într-un fel utilitatea oricărui sfat, fie pentru că orice sfat este inutil la vârsta lor. Pot doar să le mărturisesc că în cazul meu diferența de înțelegere este semnificativă, tinerețea fiindu-mi caracterizată de o cruntă naivitate dublată de continui încercări de trasare a caracterului. Însă asta nu constituie o garanție că și pentru ei va fi la fel. În rest, aș risca să le răpesc iluzia eternității care le hrănește elanurile. * Apropierea morții odată cu vârsta aduce
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a se smulge de sub jugul apăsător al bucătarilor din marile restaurante sau micile fast-fooduri și a-și dobândi independența culinară. Acum, când presupun că până și o cafea solubilă gătită de tine are un gust groaznic, te poți întreba cu naivitate: „Merit eu sacrificiul lor? Merit eu suferința celorlalți până dobândesc pricepere în arta culinară?“ Să nu cazi în această greșeală, nu așa se pune problema; pentru ei vrei să ajungi gospodină, cumva trebuie să participe la această metamorfoză. Întrebarea trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
nu plătesc degeaba un detectiv particular (cheltuieli nedeductibile, că nu-mi dă factură) și că drumurile noastre se vor încrucișa din nou; sper din tot sufletul ca asta să se întâmple undeva pe lângă un pat... Numărul patru, prospătură de o naivitate delicioasă... Am recitit ce-am scris despre el și-mi dau seama că l-am prezentat un pic exagerat: nu era un exemplar masculin chiar atât de remarcabil, dar tinerețea lui îmi părea pe atunci extrem de sexy. Oricum, mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de tip politic și administrativ au reușit, până la un anumit punct, să fie suficient de eficiente în reducerea violenței împotriva femeii, dar presupunerea regimului socialist că programele sale vor avea capacitatea de eliminare a acestui fenomen s-a dovedit pură naivitate/utopie. Modernizarea rapidă a societății, promovată de regimul socialist, a creat speranța că tot mai multe segmente ale comunității vor fi atrase în procesul de schimbare rapidă a mentalității, dar stagnarea economică cronică ce a demarat la sfârșitul anilor ’70
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cu desăvârșire. Educația este un factor adesea neglijat iar insuficiența studiilor în acest domeniu reprezintă un element determinant în subdezvoltarea abordărilor comunitare ale violenței față de femeie. În afară de aceasta, politica socială în domeniu s-a fundat pe presupoziția contraproductivă, dovedită pură naivitate, că dezvoltarea organizațiilor nonguvernamentale ar putea oferi soluții „magice”. În realitate, insuficienta dezvoltare a politicilor publice în acest domeniu reprezintă o cauză a nivelului scăzut al conștientizării comunitare a problemei și a lipsei de inițiative civice. Perspective și direcții de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
la rigoare, cu noi exemple. Iată unul, care demonstrează că, înregistrînd ca pe film realitatea, ambii nu se lăsau înșelați de aparențe. In „Repaos dominical”, Caragiale, care cu doi ani înainte publicase „1907 din primăvară pînă-n toamnă”, scrie cu prefăcută naivitate următoarele: „Joia trecută, 21 mai, neavînd treabă, mă plimbam încet pe Calea Victoriei, pe la șapte seara, privind la forfoteala aceea de călești, birji, automobile - ce mulțime! ce eleganță! ce belșug!... cum rar se vede chiar în orașele cele mai prospere - și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Blaga ar fi firesc, la Bacovia e neașteptat: mitologie. Se întîlnește în „Undeva”: „și numai singur treceam pe platoul melancolic, unde șoptea mitologia”. Și încă o dată, în titlul unui poem care mi se pare un mic gest de protest împotriva naivității celor ce credeau în mitul contemporan postbelic al apropierii unei fericiri generale: „Voi v așteptați/La orizont,/ La țări/ Și mări./ Promisiuni.../ Jucînd nevinovat/în paradis,/Figurativi?/ Sau cine-ați fi?” Bacovia devine contemporan odată cu creșterea gradului de luciditate în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
iar posibilitățile de exploatare a numelui său nu s-au epuizat. în principal, mișcarea din jurul poetului a contribuit la ridicarea nivelului cultural al orașului. S-a creat un public mai receptiv, mai informat, mai apt de dezbatere, mai lipsit de naivități și de prejudecăți provinciale. Băcăuanul curios a văzut mult mai multă lume intelectuală decît locuitorii altor capitale de județ care n-au un scriitor cu o asemenea posteritate. A văzut, a auzit, a rămas cu o idee, cu o atitudine
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să se întoarcă în Bruges-ul lui natal după o absență de 30 de ani. Acolo va locui în casa vechiului său prieten, Jean Myers. De-abia sosit, servitoarea lui Myers își otrăvește stăpânul din cauza patimii pentru Zenon, închipuindu-și cu naivitate că moartea stăpânului îi va netezi calea spre împlinirea ambiției sale desfrânate. A doua secțiune viața încremenită este punctată de conversațiile zilnice dintre Zenon și protectorul lui, starețul franciscan al Cordelierilor, cu care discută întregul curs al chestiunilor umane. Chiar
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
S-a observat că în opera lirică a lui Emil Brumaru feminitatea este redată în general prin intermediul interregnului: "O evidentă manieră, exersată în timp, unifică poemele în care Brumaru glorifică frumusețea Reparatei cu imnurile dedicate fructelor sferice din volumul debutului. Naivitatea viziunii asociază în mod descriptiv-analogic fragmentelor anatomice legume și fructe simbolizând fertilitatea, abundența, carnația senzuală" (Rodica Ilie). Procedeul este vizibil în cea mai cunoscută dintre Tamarete: "Dacă lui Lou vaginu-i cânta Apollinaire,/ Tamariușka, eu ție ce aș putea să-ți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
extremități, cînd ochiul acoperă acest organism puternic în care părțile sînt apropiate, în care ceea ce este slab se opune la ceea ce este puternic, ceea ce este pozitiv la ceea ce este negativ, cînd vezi Burgundia cea vorbăreață și plină de vinuri între naivitatea ironică a Campaniei și asprimea critică, polemică, războinică din Franche-Compte și din Lorena; cînd vezi fanatismul din Languedoc plasat între lejeritatea provensală și indiferența gasconă, cînd vezi lăcomia, spiritul cuceritor al Normandiei între rezistenta Bretanie și îndesată și masiva Flandră
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
vîlceaua sa singuratică! De fiecare dată cînd privirea mea îl întîlnea ca pentru prima oară, mă opream în fața lui cu plăcere. Ehei, mi-a spus gazda mea citind în ochii mei una dintre acele dorințe scînteietoare, exprimate totdeauna cu atîta naivitate la vîrsta mea simți de departe o femeie frumoasă, așa cum adulmecă ogarul vînatul. Nu mi-a plăcut acest ultim cuvînt, dar am întrebat care era numele castelului și cel al proprietarului. E Clochegourde, mi-a răspuns el, o casă frumoasă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și de moarte. Volum după volum - Poezii (1883), cu prefața lui Al. Macedonski, Nopți albe (1887, 1898), Zile negre (1888), Poezii (1892, 1897) -, afișând pasiuni răvășitoare, versurile nu fac decât să capteze, în discursivitate fadă și într-o mecanică sterilă, naivități. Un macabru artificios învăluie reprezentările morții. Masca damnării, gesticulația agonică (Spasm, Danțul spânzuratului, Așternutul morții) nu revelă crisparea interioară și atmosfera halucinantă din Maurice Rollinat, modelul lui S., acesta rămânând la nivelul simplei imitații. Prințul Ral, fantezie macabră, conduce motivul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
O «comegie» d’a cu fiară/Și-mprejur lumie și țară”). Chiar dacă versul nu este îndeajuns finisat, la V.-D. există certe calități de observator fin al vieții, de bun cunoscător al psihologiei țăranului. Umorul, istețimea ascunsă uneori de o naivitate simulată, modestia sunt trăsăturile „personajelor” sale. Există aici un nucleu epic și o tendință de evitare a lirismului prin povestire și umor, care îl apropie de George Coșbuc: Bianca din Carce in deparce își destăinuie iubirea precum fata din Dușmancele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
observa faptele" (1, p. 27). Cei mai mulți dintre reprezentanții pedagogiei experimentale de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX considerau în mod eronat că pedagogia poate deveni științifică numai prin renunțarea la orice legătură cu filosofia și, totodată, aveau naivitatea să creadă că este cu putință ca un experimentalist să poată interpreta datele cercetărilor sale desprins de orice concepție filosofică. Cu toate acestea, pedagogia experimentală a constituit un moment important în dezvoltarea teoriei pedagogice. Practica educativă simțea nevoia înlocuirii opiniilor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Așa cum filosofia neotomistă este criticată de pe poziții nu numai materialiste, ci și raționalist-cartesiene, și chiar teologice, tot așa se manifestă rezerve și față de teoria pedagogică a acestui curent filosofic. În fața numeroaselor critici, J. Maritain nu se descurajează: "desigur, nu am naivitatea să cred că filosofia tomistă este în ajun de a se impune în mod universal lumii moderne. Cred că lumea modernă este mult prea bolnavă pentru aceasta, și cred, de asemenea, o mărturisesc, că tomismul este prea ridicat în intelectualitate
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]