3,927 matches
-
Te iubesc, Suzy, dar mă tem că mă vei părăsi fără șovăire când din întîmplare te vei îndrăgosti simplu, fără efort, spontan și tumultuos de un ins față de care nu mai trebuie să joci nici o comedie. Asta e consecința nesincerității: neîncrederea! Și din neîncredere se naște temerea că nu fericirea te așteaptă în viitor, ci lovitura: o vei primi în mod sigur. Or, eu m-am săturat să primesc lovituri." "Îți repet, zise ea, faci cum vrei. Dar eu nu cred
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar mă tem că mă vei părăsi fără șovăire când din întîmplare te vei îndrăgosti simplu, fără efort, spontan și tumultuos de un ins față de care nu mai trebuie să joci nici o comedie. Asta e consecința nesincerității: neîncrederea! Și din neîncredere se naște temerea că nu fericirea te așteaptă în viitor, ci lovitura: o vei primi în mod sigur. Or, eu m-am săturat să primesc lovituri." "Îți repet, zise ea, faci cum vrei. Dar eu nu cred că e bine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ajutor, dacă era cazul. Femeia îi surâse și folosi telecomanda prinsă de buzunarul de la piept pentru a ridica patul. Badge-ul care-i identifica calitatea de meditehniciană șefă constituia o pată de culoare vie pe uniforma albă. Ripley o măsură cu neîncredere, întrebându-se dacă surâsul era sincer sau pur profesional. Femeia i se adresă cu glas blând, matern, dar nu neapărat lipsit de vlagă. ― Efectul sedativelor se estompează. Sunt de părere că nu mai ai nevoie. Mă înțelegi? (Ripley dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Important e să-și cunoască bine treaba, declară Crowe. Ceea ce stârni un comentariu din partea lui Frost. ― Cuvântul magic. În sfârșit vom fi lămuriți. Poate că tinerețea lui Gorman îi îngrijora, deși era mai în vârstă decât cei mai mulți dintre ei. Dar neîncrederea lor se putea justifica prin înfățișarea acestuia: bine tuns și pieptănat, chiar și după câteva săptămâni petrecute într-un cheson criogenie; pantalonii la dungă: cizme lucioase ca metalul lustruit. Era impecabil. Prea, se pare. Pe când se învrednicea cu mâncatul, bombănitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
impresionat! Treizeci și doi de ani de prietenie și încă mai știi ce vreau să spun.“ Nu era o ironie. În locul lui, aș fi fost chiar îngrijorat. „Lăsați complimentele reciproce și explicați-mi și mie!“, a protestat Maria, urmărind cu neîncredere șiroaiele de date de pe ecran. „Ce se întâmplă aici?“ Mihnea a zâmbit larg, cu înțelegere. Eram toți trei frumoși, deștepți, dar niciodată în același timp. Ar fi ieșit un dezastru și n-am mai fi avut ce povesti. „Știți episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-l obținea, se enerva atât de rău încât îi dădeau lacrimile. Era în stare să se închidă la loc în baie și să-și întindă toată perfecțiunea aia de machiaj pe față, în tăcere, călcată în picioare. Plângea, zdrobită de neîncredere. O dezamăgeam (cum numai eu știam s-o fac), și-atunci se separa de lume prin pânza subțire a nevrozei. Signac se transforma în Van Gogh. „Ba da, ba da. Ieri arătai perfect.“ „Adică azi arăt mai rău ca ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a timpului către secunda următoare. Ceva din angrenajul de linii, roți și rozete care însuflețea personajele pictoriței, făcându-le să se deplaseze precis și diafan din punctul A spre punctul B, se bloca și-n mintea mea: neurocortexul secreta enzimele neîncrederii, le difuza prin sistemul central al fricii, paralizându-mi întâi voința, apoi centri locomotori. Liniile de forță ale luminii și culorii mă țintuiau pe scaun, privirea încremenea, în așteptarea stingerii. Mă simțeam ca o broască înainte de disecție. Și mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
luate din filme, cărți sau chiar din poveștile altora, pentru a căpăta respect și credibilitate. Trebuia doar să potrivesc numele pe corpuri și corpurile în liceul sau localitatea dorită, în general departe de orice verificare posibilă. Celor care își exprimau neîncrederea în legătură cu numărul (sau chiar „numerele“ pe care se presupunea că le „dădeam“ periodic), le închideam gura cu placa obișnuită: „Marfă puțină, dar de calitate.“ Suna bine, nu trebuia să fie și-adevărat. Cu fetele, mă descurcam mai greu, mintea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Rezultatul e identic. Așa se-obține rădăcina repetitivă, indicele permutării. Se-nvață în anul V de facultate, îți trebuie ceva dexteritate să le duci la capăt, dar se-nvață.“ „Cum naiba ai ajuns la concluzia asta?“, m-am minunat, mimând neîncrederea. De fapt îl admiram fără rețineri pe Mihnea. Găsea și codul lui Da Vinci. „Simplu. Sunt cinci scrisori. Scrisoarea V e ultima. Iei fiecare segment repetitiv din scrisoarea anterioară și-l plasezi în cea care vine. I în II, II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
obținea astfel o hartă a depozitelor memoriei, pe nivele, capacitate, intensitate și categorii de interes. Odată depistată, marfa putea fi termoreglată, focalizată sonor sau ajustată iconic; într-un cuvânt, menținută la parametrii doriți. Interesant, nu?“ „Asta făceau nanobacteriile?“, am simulat neîncrederea. „Da. Organismele invizibile ale ciberneticii. Tot așa a luat naștere și transmisia fotocainei prin taste. Puneai mâna să scrii un text, și te umpleai de mii de nanobacterii. Le găseai instalate în grupuri, de la un anumit moment încolo, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
atenția asupra faptului că "raționalismul (...) este atât o modă, cât și o doctrină, o stare a minții și o credință"52. Tocmai de aceea, epistema conservatoare are drept piloni centrali ai demersului său argumentativ idei care vizează failibilitatea cunoașterii umane, neîncrederea față de abstracțiunile produse de rațiune și imprevizibilitatea viitorului, acestea jucând un rol major nu doar la nivel epistemologic, ci și la nivel ideologic. Deși, la o primă vedere, s-ar putea crede că avem de-a face cu o limitare
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
la baza acestui contruct intelectual. Este vorba, înainte de toate, despre supozițiile cognitive, care readuc în scenă atât tradiția logicii stoicilor, fundamentată pe nominalism, cât și tradiția filosofică britanică, marcată de prezența empirismului. Aceste elemente au conturat următoarele supoziții cognitive: a) neîncrederea față de abstracții impune distincția dintre tradiția continentală și cea britanică de gândire, arătând că dacă prima este una care se folosește de abstracțiuni precum conceptele de libertate, dreptate, egalitate, adevăr, bine etc, cea de a doua consideră că toate acestea
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
-și aranja ursita, că îi dorește măcar puțin bine și ei, atunci ar înțelege că de mult lui i se pare ciudată și îi e greu să vadă singurătatea ei; că la mijloc nu-i decât o beznă vagă, o neîncredere completă în înnoirea vieții, care ar putea renaște atât de minunat prin dragoste și familie, căpătându-și astfel un nou țel; că e vorba aici de pieirea unor talente, probabil strălucite, de complacere voluntară în propria tristețe, într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei a doborât-o. Da, o țin bine minte și pe prințesă! Ehei, tinerețea! De la ea, eu și prințul, care eram prieteni din copilărie, mai că nu ne-am transformat fiecare în ucigașul celuilalt. Prințul începea să asculte cu oarecare neîncredere. — Am fost îndrăgostit cu patimă de mama dumneavoastră, încă de pe când era logodită cu prietenul meu. Prințul a băgat de seamă și a fost frapat. Vine la mine într-o dimineață, înainte de ora șapte, mă trezește. Mă îmbrac uluit; tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
facem schimb de cruci? Bine, Parfion, mă bucur dacă-i așa; ne facem frați de cruce! Prințul își scoase crucea de cositor, Parfion pe a lui, de aur, și făcură schimb. Parfion tăcea. Prințul observă, cu grea uimire, că fosta neîncredere, fostul zâmbet amar și aproape batjocoritor încă nu se ștergeau de pe fața fratelui său de cruce, măcar din când în când manifestându-se foarte puternic. În cele din urmă, tăcut, Rogojin îl luă pe prinț de mână și stătu câtva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l făcea dușman. Însă prințul nu-l respingea pentru că îl disprețuia, ci pentru că subiectul curiozității lui era delicat. Unele visuri ale sale, până acum câteva zile, prințul le considerase o crimă, iar Lukian Timofeici lua refuzurile prințului drept dezgust și neîncredere, pleca de la el cu inima rănită și, din pricina prințului, nu era gelos numai pe Kolea și Keller, ci chiar și pe propria lui fiică, Vera Lukianovna. Chiar în momentul acela ar fi vrut și ar fi dorit, poate, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pare să fie o impresiune personală și trecătoare. Mai multe simptome, între cari limbagiul provocator și aspru al jurnalelor guvernamentale, ne fac să credem că situațiunea noastră politică și socială persistă a sta în stadiul revoluționar. Spiritele sunt cuprinse de neîncredere și nu se pot împăca cu ideea că lucrurile pot merge așa precum merg astăzi. O reacțiune deja a început a se manifesta, deși cam slabă, în contra mișcării repezi și violente cu care s-a accentuat opozițiunea coalițiunii din 1876
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de Camera Lorzilor; știm însă că votul cel din urmă e inspirat de oameni ca lordul Beaconsfield ori ca marchizul Salisbury, nume cu greutate în cumpăna opiniei europene. Cu toate acestea ministeriul nu are de gând a neutraliza moțiunea de neîncredere a Camerii Lorzilor prin o moțiune de încredere a Camerii Comunelor și crede suficient a se 'ntemeia pe majoritatea reală de care dispune în această din urmă. Cine ar fi presupus în anul trecut, judecând după aparențe, victoria partidului liberal
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
îi pun numele "Romînul", oarecum esclusivul român, românul cu monopol. Acest "Romîn" e scris într-o limbă săracă, c-un dicționaraș de cel mult una mie vorbe cu totul cosmopolite precum "ingerință, existență, giurisprudință, iniorință etc". Iată de ce întîmpinăm cu neîncredere orice înnoitură pornită de la acești oameni de ieri de alaltăieri, cari n-au simț istoric, nu cunosc trecutul țării, nu sunt capabili a înțelege spiritul și înclinațiunile adevăratului popor românesc și al căror patriotism se măsură cu lefuri, cumul, diurne
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în Senat, unde, în loc de un vot de încredere cerut de d-sa categorie, n-a obținut decât trecerea curat și simplu la ordinea zilii, declară de astă dată că orice moțiune, fie oricum, o respinge, considerînd-o ca un vot de neîncredere; d-sa dar cere trecerea curat și simplu la ordinea zilii. D. C. A. Rosetti trage sforile d-sale, ele însă fiind, cum se știe, cam prea tocite, votul cerut este obținut numai cu două voturi peste majoritatea reglementară, adică
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
majorității cu pușcăria și cu punerea la carantină. Desigur că Parlamentul din parte 'și, oricât ar avea pe umerii lui afacerile Mihălescu, contractele de lemne ale d-lui Fleva, jocul de bursă cu ocazia răscumpărării și milionarizarea Costineștilor, răspunde prin neîncredere în politica guvernului trecut, prin rezervă în fața cabinetului actual. Fără îndoială neînțelegerile între d. Ion Brătianu și amicii săi politici nu vor dura mult. Acuzările ce și le-au aruncat reciproc sunt de natură a-i încărca cu atâta discredit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prin urmare nici un cuvânt pentru a intra în discuția prelungirii Comisiei dunărene europene înainte de 21 aprilie 1882, adecă c-un an înaintea espirării mandatului ei, precum o prescrie articolul LIV al Tractatului de la Berlin. Ar fi un act de "nejustificată neîncredere" de a face să atârne consentimentul pentru instituirea Comisiei mixte de acea prelungire, de vreme ce stipulațiunea primită de toți că: "Comisia mixtă nu poate exista nicicând și în nici o împrejurare mai mult decât Comisia Europeană a Dunării" e o garanție îndeajuns
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
considerabilă în acest din urmă timp, importanța abizului săpat pentru biata economie, atât de penibil adunată, e evidentă. Se întîmplă azi ca portofoliile să fie tixite cu titluri cari n-au absolut nici o valoare, decât de nume. De acolo o neîncredere estremă pe care ne voi s-o blamez, dar care există în fine. Nu regret decât un singur lucru, că n-a existat acum zece ani. Am fi avut mai puține ruine de deplâns, mai puține de prevăzut. Trebuie să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
costisitoare și necunoscute altădată. Această schimbare a lucrurilor noi izraeliții o simțim mai adânc decât ceilalți locuitori ai țărei; starea noastră, e mai nefavorabilă decât a creștinilor, fiindcă noi suntem priviți fără cuvânt de inimici și tratați cu bănuieli și neîncredere. Dacă nu din alt interes, cel puțin de milă și îndurare vom opri pe coreligionarii noștri să nu vină în România, deoarece ei poate nu vor găsi aci ceea ce poate așteaptă. Făcând României, după cum se cere, un serviciu, întru cât
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lor întru a opri intrarea celor goniți din alte părți în țară, desigur că se vor expune la multe vorbe și reproșe neplăcute; totuși nu vor înceta a fi la îndemîna guvernului, văzând că prin aceasta s-a dezbrăcat de neîncrederea ce nutrește în contra-ne, nu tolerează ca organele lui inferioare și uneori chiar și cele superioare să lovească pe nedrept în interesele izraeliților indigeni; cu un cuvânt, când se vor convinge că guvernul vrea numai depărtarea adevăraților vagabonzi, dar nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]