3,535 matches
-
hârtie“ (R. Barthes) care dau viață operei epice, personajele dramatice reprezintă oameni transfigurați artistic prin prezența scenică a actorilor. Personajele teatrului postbelic nu mai sunt „caractere“ clasice ori tipologii realiste, ci ipostaze existențiale ale omului modern: fragilitatea ființei umane în fața neantului, an goasa existențială, solitudinea. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din opera dramatică studiată Înscrisă în canonul modern al teatrului parabolă, piesa Iona de Marin Sorescu este o tragedie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mai 1915, Italia a ales tabăra franco-britanică, iar România i se alătură și ea în curînd. Războiul se împotmolește, pare fără sfîrșit și începe să stîrnească o nemulțumire latentă. În timpul acestei perioade, acțiunea Internaționalei poate fi rezumată într-un cuvînt: neant. În noiembrie 1914, C. Huysmans a transferat serviciile și arhivele Biroului Socialist Internațional în Olanda, teritoriu neutru, în care aduce, tocmai din grijă pentru neutralitate, mai mulți socialiști olandezi. Lucrurile se opresc aici: pentru Huysmans, ca și pentru alți conducători
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și chiar de exprimare politică, în țările din Europa de Est: de la apariția Războiului Rece, la o perioadă a cărei durată este imprevizibilă ea se va prelungi pînă la sfîrșitul anului 1989 istoria socialismului din Europa Orientală se caracterizează dacă nu prin neant, cel puțin printr-un rol dintre cele mai neînsemnate, cel mai adesea clandestin sau numai formal, fără vreo participare la evenimente. În timp ce mișcarea socialistă își continuă drumul în Europa de Vest, ea va dispărea complet de pe eșicherul forțelor politice de pe aproape jumătate
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pe eseist să precizeze că este vorba nu numai de relația stăpân-slugă, tiran-tiranizat, ci mai ales de una de de farsă malignă ce tinde spre autoexterminare: "Membrii cuplului care se devorează reciproc pot fi considerați drept simbol al reducerii la neant. Stăpânul și sluga, teroristul și terorizatul, călăul și victima, complici în farse sinistre, în agresiune, în crimă, se anihilează reciproc". Maestru al subversiunii, al parodiei, Urmuz este un homo ludens în linia lui Kafka sau Lewis Carroll. Farsele agrementate cu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de faima acestui încă misterios Urmuz. Obsedat de limbaj ca model al literaturii, fascinat nu de legile înaltei Curți de Casație, ci de cele ale discursului literar, ce n-au nici în clin nici în mânecă cu exterioritatea planului biografic. Neantul semantic al clișeelor verbale excesiv gramaticalizate se cerea exorcizat, vraja desfiguratoare trebuia alungată. Homeopatic, deci, printr-o vrajă, dar de sorginte estetică. A creatorului de nume și vocabule, care a crezut că o dată emise, ele vor naște forme vii, fantasme
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unei rase nobile și bătrâne ... în el se petrecea lupta decisivă între flacăra celei mai înalte vieți și germenul distrugerii finale a rasei geniul cu nebunia" scria Caragiale. Cel ce trăise în istorie și crease istorie este acum împrejmuit de neant. Omul de pasiune, al iubirii integrale și absolute, fie că e vorba de femeie sau de patrie, este în cădere liberă. Viața pasională ce născuse o operă vie, vitală prin magicul sentiment simultan al trecutului, prezentului și viitorului, al efemerului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
clasic" în viață (și totuși, Păunescu!). Nu este uitată peregrina sinucigașă Aglaia Veterany (1962 - 2002), născută în România, actriță și scriitoare de expresie germană (ca Paul Celan), autoare a unei ciudate cărți "De ce fierbe copilul în mămăligă", scrisă "cu simțul neantului". O probă de talent hagiografic dă Vasile Andru atunci când prezintă "Istoria literaturii române de azi pe mâine" de Marian Popa (n. 1938), stabilt din 1983 în Germania Federală, cu prilejul obținerii unei burse Humboldt. Cele aproape 15 pagini dedicate înzestratului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Dumnezeu, se înverșunează a găsi ceva în afară de sufletul omului, un dumnezeu științific, lipsit de taine și de necunoscut, un adevăr absolut, în dosul căruia să nu mai fie nimic, în care să se cuprindă și să se lămurească chiar și neantul..." (s. n.) " Concepția de viață" sună patetic în rostirea personajului care nu a experimentat, care nu a avut mijloacele să confrunte o idealitate abstractă cu mersul plenar al vieții. Ocazia, în plus, de a cîntări prețul acestei vieți, cu sens elementar
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
purtători ai "adevărului" poeziei. Și nu este, oare, pe de altă parte, implicată ideea de receptare neînțelegere, în celebrul poem Dintre sute de catarge? ( "Nențeles rămîne gîndul / Ce-ți străbate cînturile, / Zboară vecinic, îngînîndu-l, / Valurile, vînturile.") Sortit să poarte spre neant un sens imanent, misterios, sau pur și simplu neînțeles, cîntul devine vestmîntul orfic al unui "gînd" întrupat doar în mintea creatorului. Revenind la lumea lui Caragiale, vom exprima ...cîteva păreri, prilejuite de întrebarea asupra actualității operei scriitorului. Actualitatea lui Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și televizorul acum pustiu ar fi fost cuprins de flăcări. Nu i-ar fi păsat prea mult, doar că dragonii s-ar fi supărat și i-ar fi vîndut consola și jocurile sau le-ar fi făcut să dispară în neant. Fără jocuri, nu prea avea cu ce să-și omoare timpul. A fixat tavanul, cu toate că nu se-aștepta să se contureze acolo vreo soluție. Peste albul ăla s-au suprapus imagini viu colorate din joc, misiunea care nu-și găsea
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
în căutarea lui Dumnezeu și în confruntarea cu moartea (Psalmi). Eșecul de a ajunge la revelația divină l-a condus pe poet la o viziune panteistică asupra vieții. În confruntarea omului cu moartea, distingem trei atitudini: spaima de neființă, de neant (Duhovnicească); acceptarea ca pe un dat firesc, în sens mioritic a morții (De-a v-ați ascuns); spaima de moarte care este atenuată de gândul că, atât cât trăiește, omul se ilustrează prin realizările și împlinirile sale (De ce-aș
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îndreaptă împotriva imperfecțiunii creației: "Când maică-mea, frământă aluatul, mă-nțelegi?/ Ea scoate-ntotdeauna din vatră pâini întregi"); h. timpul trece și distruge condiția umană ("Mă bate vremea, mă bate ziua, mă bate clipa"); i. tema morții: 1. spaima față de neant, în care până și Isus fuge de pe cruce în fața perspectivei morții (Duhovnicească); 2. acceptarea senină, împăcată a morții, ca un element firesc al vieții (De-a v-ați ascuns); 3. spaima de moarte, frica, sunt micșorate de realizările omului, de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mort", într-o atmosferă de doliu: "funerar vestmânt" care semnifică stări depresive ("flori de plumb", "coroane de plumb") în plan vizual, dar și în plan auditiv, când vântul provoacă scârțâirea coroanelor. O neliniște metafizică se produce, ca o alunecare spre neant, sugerate de epitetele "adânc", "întors", "funerar", "singur", de monocromia imaginilor, de frecvența consoanelor m, b, v, l, care senmnifică în context, plânsul, în versuri scurte, unde multe cuvinte au valori expresive; o neliniște metafizică sugerată de cele trei cuvinte-cheie : plumb
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sale. Blaga pornește de la conștiința crizei omului modern și consideră că existența umană are un sens și o legitimare: creația de cultură. Perspectiva umanului e creația continuă, infinită, mod prin care omul se afirmă pe sine ca existență și anulează neantul. TEME ȘI MOTIVE POETICE 1. Dorința eului poetic de a se contopi cu cosmosul apare din primul volum și se caracterizează prin vitalism și prezența conceptelor esențiale ale existenței: natura, iubirea, moartea; 2. Cunoașterea înseamnă iubire (Eu nu strivesc corola
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în ziua cea dintâi, lumini imense ca niște mări, încât spațiul infinit semnifică dorul, setea de împlinire a absolutului prin iubire: "El zboară, gând purtat de dor,/ Pân' piere totul, totul". În drumul spre Demiurg, Hyperion străbate spațiul fără limită, neantul, se cufundă în uitare: Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște/ Și vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște". Măreția divinității este exprimată într-un ton admirativ: Nu e nimic și totuși e/ O sete
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sunt morții?" Lozinca timișoreană din zilele revoluției, reluată de presă în vremea din urmă, se cuvine a fi extinsă asupra întregii perioade de dictatură. Tragicul cortegiu al celor uciși de torționarii regimului comunist nu poate cădea atât de lesne în neantul uitării. Sau e destinul lor lor să moară încă o dată? Cronica, XXV, 18 (4 mai 1990), p. 1 VADE RETRO Asistăm, consternați, de atâta timp, la o înfruntare de forțe pe arena politică, ce nu se poate explica doar ca
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Destinul său e să se afle mereu înainte, să-și transgreseze timpul, să muște, cum spunea Eliade, din eternitate. Trăind "sub vremi", el e chemat a le depăși mereu, altfel nu devine ceea ce trebuie să fie și cade sub incidența neantului. Utopia lui e într-un fel și anacronie. Prezența continuă a spiritului critic e ceea ce îl distinge socialmente. "Critica a fost și va rămâne o lucrare necesară în viața publică a unui popor", spunea Maiorescu, pornind de la ideea că "înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
este o parte a îndreptării", conchidea Maiorescu, convins că nimic nu se corijează de la sine și că solidaritatea celor buni, a celor care înțeleg corect situația și consimt la conlucrare, e condiția primordială a redresării. Binele nu poate ieși din neant, ci dintr-o idee clară, pusă la lucru cu seriozitate, servită de cât mai mulți, în cadrul unui program de durată. Civilizația nu se înghite cu lingura într-o clipă, ci se construiește îndelung, cu trudă, cu stăruință, cu răbdare, punând
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
reconstituie evenimentele din această perspectivă, fantomele morților familiei Generălesei fiind domiciliate printre mobile prăfuite. Însă în podul casei nu se întâmplă ceea ce Ieronim așteptase. El însuși își exprimă nemulțumirea: "A intervenit ceva, și spectacolul a dispărut. S-a reîntors în neant."20 Fantasticul refuză să se releve. Aceasta este tema episodului din pod și,, în continuare, vom urmări cum Mircea Eliade o pune în pagina prin mijloace filmice. Episodul debutează cu o imagine destul de largă [P. Ans.] ca să îi vedem pe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Așezați într-un colț al Europei, disprețuiți sau ignorați de întreaga lume, voiam să facem să se vorbească despre noi (...). A face istorie era cuvântul care ne revenea fără încetare pe buze. Ne improvizam destinul, eram în revoltă deschisă împotriva neantului nostru"8. E perioadă lor de "total anarhism", cu exaltarea specifică lui Cioran, care credea că cel care între douăzeci și treizeci de ani nu subscrie la fanatism, la furie și la demență, este un imbecil, iar nenorocirea este rezervată
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
gânditor-eseist-romancier angajat, un scriitor de aforisme și un căutător al tenebrelor, realul și realul-imaginarul, fiecare încercând să convingă că nu te poți elibera de coșmarurile lăuntrice, dar nici de celelalte obsesii lumești. Dacă Cioran se retrage în fața vieții, pentru ca, oricum, "neantul e în noi", Sábato ne dă o lecție despre viața că angajare, din care nu trebuie exclusă speranța: Da, am o speranță nebună, care, paradoxal, are legătură cu sărăcia noastră existențiala actuala și cu dorința, pe care o descopăr în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
invazia tehnologiei se află la rădăcina acestei crize a modernității, ai cărei profeți au fost Kierkegaard, Nietzsche, Dostoievski. "Trăim spune Sábato vremuri de disperare și neliniște, însă numai așa putem iniția o nouă și autentică speranța. Omul trebuie să experimenteze neantul și singurătatea, ca făcând parte din ființă să."1 Sábato merge mai departe, conectându-se la vizionari ai Romantismului filosofic (Novalis, Hölderlin, Schelling), la nihilistul Nietzsche, care, în plin delir al științei, au intuit că era absolut necesar să se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și de altceva decât de simplă îndoială"13. Construcția cioraniană pleacă de la una din tezele gânditorului german, după care cultură produce tipuri ideale de oameni: filosoful, artistul și sfanțul. Cioran opune mai tarziu eroul sfanțului, intitulându-se adesea "erou al neantului", la o egală distanță de sfințenie și de viață. În articolul Penser contre soi Reflexiones sobre Cioran, Susan Sontag îl situează pe Cioran în tradiția modernă postfilosofică: "O altă reacție la faliment (prăbușirea sistemelor filosofice în secolul al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
timpurilor celor mai vechi aveau o înclinație pentru tot ce e teribil, nefast, crud și plin de întuneric, ca fundal al vieții. Marele rău al vieții era pentru ei de a fi fost născuți și primul câștig era întoarcerea în neant. Inconvenientul de a te naște pentru a suferi, despre care vorbește Cioran, spune Ileana Mălăncioiu, fusese constatat deja de Iov, în vremea revoltei sale împotriva Dumnezeului crud al Vechiului Testament, care, în pofida credinței lui, a ascultat sfatul Satanei și l-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nesfârșit. Eternitatea, pentru el, nu este o altă viață, ca în viziunea creștină, nu este o viață adevărată, în opoziție cu viața de pe pământ, din contră, viața de dincolo este viața de aici reluată la infinit. Pentru Cioran, eternitatea înseamnă neant, aceasta anulează totul, este falimentul valorii, al scopului, al sensului. Nu este o încununare a așteptărilor noastre, a valorilor noastre. Filosoful român iese, prin această concepție despre veșnicie, din paradigmă gândirii creștine. Într-un univers golit de divinitate, e greu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]