8,065 matches
-
visez și să plutesc deasupra norilor! Câte durere și amărăciune au trecut prin sufletul poeților? Frumoasă ca o eșarfă înfășurată pe suflet, este iubirea care doare. O rană care odată deschisă astfel, va rămâne. Aceasta fiind poezia. Aflată într-o neliniște deplină, care seduce pentru că izvorul ei e tocmai iubirea. Aceasta este poeta. Între poezie și poetă distanța e cât un oftat de întrupat în omul care poate fi vizibil, aievea. Altfel, tot poezie s-ar fi numit. Drita Nikoliqi Binaj
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
visez și să plutesc deasupra norilor! Câte durere și amărăciune au trecut prin sufletul poeților? Frumoasă ca o eșarfă înfășurată pe suflet, este iubirea care doare. O rană care odată deschisă astfel, va rămâne. Aceasta fiind poezia. Aflată într-o neliniște deplină, care seduce pentru că izvorul ei e tocmai iubirea. Aceasta este poeta. Între poezie și poetă distanța e cât un oftat de întrupat în omul care poate fi vizibil, aievea. Altfel, tot poezie s-ar fi numit.Drita Nikoliqi Binaj
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
publicat în Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016. Sărută-mă... Sărută-mi vântule... Sărută-mi părul și fruntea încruntata, Și ia cu tine durerile și suferințele mele! Sărută-mă mare agitată... Cu valurile tale învolburate, Și ia de la mine neliniștile și frustrările! Sărută-mi pământule picioarele goale... Cu iarba ta înrourata și rece, Și ajută-mă să-mi continui drumul vieții! Sărută-mi soare buzele rumene... Cu razele tale fierbinți, Și ajută-mă să spun cuvinte sincere și înțelepte! Sărută
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
și suflet! Sărută-mi Doamne sufletul... Citește mai mult Sărută-mă...Sărută-mi vântule...Sărută-mi părul și fruntea încruntata,Și ia cu tine durerile și suferințele mele!Sărută-mă mare agitată...Cu valurile tale învolburate,Și ia de la mine neliniștile și frustrările!Sărută-mi pământule picioarele goale...Cu iarba ta înrourata și rece,Si ajută-mă să-mi continui drumul vieții!Sărută-mi soare buzele rumene...Cu razele tale fierbinți,Si ajută-mă să spun cuvinte sincere și înțelepte!Sărută
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
face parte din viața lor. Setea de informare, de educare, de desăvărșire a personalității, de cunoaștere a sinelui și de împăcare cu el însuși, sunt valori care se formează și cu ajutorul cărților. Sufletul uman, aspirând spre înalt sau bântuit de neliniști existențiale își caută fără întrerupere răspunsul ... Citește mai mult Auzim astăzi voci care rostesc cu mâhnire că în zilele noastre se citește mai puțin și firesc ne punem întrebarea, oare, omenirea ar putea fi pe calea de a da înapoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
face parte din viața lor. Setea de informare, de educare, de desăvărșire a personalității, de cunoaștere a sinelui și de împăcare cu el însuși, sunt valori care se formează și cu ajutorul cărților. Sufletul uman, aspirând spre înalt sau bântuit de neliniști existențiale își caută fără întrerupere răspunsul ... XXV. ELENA BUICĂ - GÂNDURI DESPRE MERSUL LUMII, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016. Am stat în cumpănă, să abordez sau nu acest subiect, fiindcă nu e ușor să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
acest pământ, nu pot pune stavilă gândurilor care își cer dreptul la întrupare prin cuvânt, după puterea mea de înțelegere. Ceea ce se petrece în lumea de azi, chiar daca este „cea mai buna din toate lumile posibile” (Leibniz), ne creează immense neliniști și ne pune pe gânduri. Am încercat să surprind noi forme care își caută făgaș în peisajul scurgerii rapide a prefacerilor, de parcă oamenii nu-și mai găsesc locul. Viteza cu care se schimbă fața lumii sau cea a scurgerii timpului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
acest pământ, nu pot pune stavilă gândurilor care își cer dreptul la întrupare prin cuvânt, după puterea mea de înțelegere. Ceea ce se petrece în lumea de azi, chiar daca este „cea mai buna din toate lumile posibile” (Leibniz), ne creează immense neliniști și ne pune pe gânduri.Am încercat să surprind noi forme care își caută făgaș în peisajul scurgerii rapide a prefacerilor, de parcă oamenii nu-și mai găsesc locul. Viteza cu care se schimbă fața lumii sau cea a scurgerii timpului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
răsuflarea! Am rămas surprins că nu mai răspundea ea ci, robotul telefonului: Am tot insistat, minute bune, dar același robot îmi cerea mereu să las mesaj! Am realizat că, probabil se culcase fiind obosită și nu mai auzea telefonul: O neliniște mă apăsa totuși: Totul fusese Okay până acum și dintr-o dată... nici un răspuns! Intrasem în Chicago: Intortocheate mai erau străzile acestui oraș în zona unde locuia Otilia: Era miezul nopții, nu circulau decât puține mașini pe străzi, încă se vedeau
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
filmul evenimentelor acestei inexplicabile și tulburătoare aventuri! Să iubești o fotografie Da! Toate au început pe la jumătatea lunii trecute, când procesul de divorț în care eram implicat tocmai se desfășura în România. Eram singur și într-o deplorabilă stare de neliniște și stres, în fiecare zi. Era și normal pentru că a divorța nu este ușor. Nici nopțile nu-mi erau liniștite. Aveam insomnii, mă trezeam singur în pat în miezul nopții și mă sculam de multe ori dimineața, mai obosit decât
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
debutul ei oficial. Juca în calitate de actor profesionist. Și era început de stagiune. În sală, niciun loc nu rămăsese gol. Inima ei era cât un purice. Cu toate că se considera destul de pregătită să treacă cu bine peste acest moment, totuși.... simțea o neliniște inexplicabilă. Un gol imens în stomac. Dar nu se exterioriză. Nu intra chiar de la început în scenă, așa că a putut trage cu ochiul , pe furiș, pe la colțul cortinei spre sală. Luminile erau stinse.Nu se descifrau chipuri, doar o mare
ÎNGER SAU DEMON CAP. II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374299_a_375628]
-
Acasa > Poeme > Devotament > IUBIRE MURIBUNDĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Azi m-am izbit de vocea ta cea rece Și m-a pătruns neliniștea-n șuvoi, Prin ochii tăi o lună neagră trece Și-un uragan se zbate-n amândoi. Mă năpădesc dramatice vedenii: Pe chipul tău săpate-s răni adânci. Escaladez pierdutele domenii Ale iubirii-ascunse printre stânci. Înfășurată-n pletele de ploaie, Te
IUBIRE MURIBUNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374500_a_375829]
-
că va muri.” Marin Preda a murit într-o zi ploioasă de mai. Abia terminase de scris ” Cel mai iubit dintre pământeni” și cartea asta parcă îl devorase, transformându-l într-o umbră de om, slăbit și bântuit de mari neliniști. Avea 57 de ani, în plină forță creatoare , plănuia să-și împlinească opera cu o carte despre tragismul colectivizării și al pervertirii sufletului țărănesc. Nu a mai apucat să scrie niciun rând. A murit în camera lui de la Mogoșoaia, singur
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
în țara asta? Noi venim să vă întrebăm pe voi ce faceți? Cum îți permiți dumneata să vii în biroul meu , la mine acasă, și să mă întrebi așa ceva?” Marin povestea cu mândrie scena, dar, în sufletul lui, se cuibărise neliniștea. Bănuiala că ambasadorul nu va uita niciodată cum l-a tratat în biroul lui de la editură , deși, judecând după invitația ulterioară de a vizita Uniunea Sovietică , incidentul părea dat uitării. Văzând invitația cu antetul guvernului URSS, Marin a refuzat categoric
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
a răsărit crepusculul unei artiste uimitoare: o tânără fragedă ca lujerul de crin, blondă ca floarea soarelui, frumoasă ca toate florile; numele tot de floare îl avea: Narcisa! Era Narcisa Suciu! Cânta lin, părea că n-o tulbură niciuna dintre neliniști. Pe porțile majestății artei populare maramureșene, pe porțile iubirii și-nțelepciunii intra la coridorul florilor muzicii românești Narcisa Suciu, o fată ca o libelulă, ce răpea fără divulsiune duioșia din fluturi, focul dragostei din maci, puritatea din crini, aspirația din
NARCISA SUCIU. LA FIECARE REVEDERE, ACEEAŞI, CA SOARELE ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374534_a_375863]
-
îmbracă proporții cosmice: ”Răsar-o vijelie din margini de pământ”(”Despărțire”) ” Și-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri” (”Memento mori”) ” O! De-aș vedea furtuna că stelele desprinde”(”Andrei Mureșanu”) Vântul are și o dimensiune interioară, lăuntrică, sugerează neliniște, frământare, mișcarea gândurilor: Capu-mi pustiu cu furtune...(”Mortua est”) Vântul e și semnul zădărniciei, al inutilității, al perisabilității, al ușurinței: Și vânt , și pleavă sunt a tale scrieri... ” (”Sonet satiric”) El e purtătorul zvonurilor, oferă iluzia glasului iubit: Prin
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
ori în compania animalelor. Fotografia făcută doar cu câteva minute înaintea atacului a avut un efect tulburător. La televizor, pe stradă, peste tot, desprindeai pe fețele oamenilor durerea sinceră, dar controlată, vorbele bine cântărite, deși se plămădeau în suferințe și neliniști. Privindu-i, iti venea un gând anume: trăind în mijlocul unor asemenea oameni, greutțăile vieții devin mai suportabile. Cred că și sodatul aflat la datoria de onoare, când a trait momentul trecerii dincolo de graniță vieții, a simțit că nu e singur
SPIRITUL DE SOLIDARITATE CANADIAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374593_a_375922]
-
liniște în sufletul său când s-a urcat în rapidul de Timișoara Nord - Mangalia, încât nici nu bănuia că acesta o va duce spre cea mai zbuciumată mare ce o va întâlni și aceea nu va fi Marea Neagră, ci Marea Neliniștii din sufletul ei. Necunoscând sentimentul de iubire, nu a cunoscut nici efectele devastatoare ale acesteia. În mintea unei femei ca Ana, aflată pentru prima dată în îmbrățișarea acestui fenomen, se dădea o luptă pe viață și pe moarte. Să se
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
simplu, îl iubesc pe Ezequiel Martinez Estrada, iar motivele mele sunt diverse. Îl iubesc pentru că s-a constituit în acel soi de intelectual aparte, spijinit pe temelia întotdeauna sigură a autodidacticismului constructiv. Îl iubesc pentru că și-a apropriat cu voluptate neliniștea tristeții, reușind să redea plenar dansul în spirală al infinitului său lăuntric. Îl iubesc pentru că a fost hăruit de celestitate să nască simboluri autentice spre a defini în detaliu sufletul Argentinei, cu luminile și cu umbrele lui triste și prăfuite
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
face parte din viața lor. Setea de informare, de educare, de desăvărșire a personalității, de cunoaștere a sinelui și de împăcare cu el însuși, sunt valori care se formează și cu ajutorul cărților. Sufletul uman, aspirând spre înalt sau bântuit de neliniști existențiale își caută fără întrerupere răspunsul în cărți. Se citește și astăzi, numai că au apărut unele schimbări. Galopul care a cuprins dezvoltarea științei și tehnicii a dictat o nouă orientare și în cultură, inclusiv în literatură. Bibliotecile au fost
STARPRESS 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373324_a_374653]
-
schimbă de la un autor la altul, se trece de la un nivel de civilizație, la altul, înregistrează tonuri diferite, surprind alambicarea civilizației, aspectele paradoxale din viața noastră aflată în goana schimbărilor. In oricare antologie găsim, ca în toate cărțile de literatură, neliniști și zbateri existențiale, admirația pentru frumusețea universului în care trăim sau contemplarea vieții, lupta pentru frumos, pentru valoare și desăvârșire personală etc. Tematica nu ocolește nimic din tot ce este omenesc. Chiar dacă apar teme sau motive comune, abordarea lor este
STARPRESS 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373324_a_374653]
-
când ți-am părut rege, eu nu eram decât un cerșetor. Cine?... Cine-aruncă în inima mea cu mirifice cioburi de stea? Cine face ca sufletul meu să arate ca un curcubeu? Cine-n sânge și-n carnea mea ară, din neliniști scoțându-mă-afară, semănându-mi în trup primăvară? E iubirea ce vine în zbor să mă scoată din lanțuri de dor? E speranța ce-n negrul abis desfășoară mari aripi de vis? Sau e îngerul vieții trimis să mă-ajute să merg
EU NU ERAM... CINE?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373347_a_374676]
-
în largul frământărilor și furtunii? Recunosc că și azi am ramas lângă izvorul toamnei tale, care aruncă valuri de frunze pe drumul fără întoarcere, un drum de fericire și teama. Oare mai ai cămașă în care înveleam nopțile crestate de neliniștea sărutului uitat, dar penarul cu vise și creioane care ne desenau iubirea? Nimeni nu mai răspunde tăcerii, un vânt îngândurat adună lăstarii ecoului pierdut de noi. Pe trotuarul vieții noastre, doi copii joacă șotron cu infinitul. Petale albe cad peste
ÎNTREBĂRI UITATE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373441_a_374770]
-
În primul rând, nu m-am considerat și nu mă voi considera niciodată un om de litere. Sunt doar un suflet care crede că tot ceea ce creează poate produce emoție și poate aduce puțină alinare și mângâiere în momente de neliniște. Vorbim despre neliniștea sufletului încorsetat, de fiecare dată, de griji și multiple traume zilnice, care agresează și distrug sensibilitatea, ucid percepția reală a tot ceea ce se află în jur, deformează grav și iremediabil iubirea - ca ultimă rămășiță a umanului contemporan
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
nu m-am considerat și nu mă voi considera niciodată un om de litere. Sunt doar un suflet care crede că tot ceea ce creează poate produce emoție și poate aduce puțină alinare și mângâiere în momente de neliniște. Vorbim despre neliniștea sufletului încorsetat, de fiecare dată, de griji și multiple traume zilnice, care agresează și distrug sensibilitatea, ucid percepția reală a tot ceea ce se află în jur, deformează grav și iremediabil iubirea - ca ultimă rămășiță a umanului contemporan. http://confluente.ro
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]