3,831 matches
-
mai bine să plec cât mai pot, îmi ziceam. Dar era bine cu Fiona. Discutam tot mai des și eram aproape inseparabili. Ne scufundam și ne uitam după pești, făceam tumbe prin apă, ne culcam pe fundul oceanului și rămâneam nemișcați. Și de fiecare dată când ieșeam la suprafață îmi reaminteam că sunt un nonagenar, că n-am iubit pe nimeni toată viața și că nu suport drăgălășeniile de nici o culoare. Un boșorog să facă tumbe prin ocean cu o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Haiku . Și adaug , la încheiere, urări de viitoare frumuseți literare ale scriitoarei Tania Nicolescu:, știutoare și a filozofiei zen, atât de asemănătoare rugăciunii inimii, a românilor ortodocși, încheind cu al său haiku, al 18-lea citat: Pescăruș pe mal privind nemișcat marea filozofând zen. Florin Grigoriu, București, 17 noiembrie 2010 HAIKU Pe țărmul mării nicio urmă-n nisipul ud - doar veșnicia Seară de vară - cvartetul de broaște și răpăitul ploii Vuietul mării și-n surdină brotacul - vremea-n schimbare Frunze uscate
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de dud - pluta meduzei La cules de melci bătrânul și nepotul - zâmbete știrbe De Înviere - șiroaie de ploaie frâng firele ierbii Alt tril de mierlă - femeia-n negru privind teiul înflorit Prin ramuri mierle-n joc de-a v-ați-ascunselea pisoi nemișcat Plopii troieniți - spre puful căzând doi pui își cască ciocul Clipa prezentă - ciripit nesfârșit din florile de tei Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Zborul săgetând cerul dimineții de mai - oloaga privește Pe obraz pictat zâmbetul mov până-n
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
rest de la-mpărțit Petic de iarbă abțibild cu oi lângă bloc - ciobanul pe chat Grav bolnav aștept leacul la-ce-bun-itei - posmagul muiat. Bărbat sentimental CV extraterestru - caut...cu casă Pe plajă vrăbii țopăind printre resturi - all inclusive Pescăruș pe mal privind nemișcat marea - discipolul zen Croncănit de ciori și pocnet de castane - jihad indigen Coadă la loto - degeaba risipesc bani de aur salcâmii De dimineață sfadă mare între ciori - nuca-i sub brusturi Companie; vaccinează de prostie - noroc porcesc Ciorile-mpânzind văzduhul către
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
pesos. Hotărî să se ridice și, de cum își puse picioarele pe pământ, înțelese că, în noaptea aceea, fuseseră acolo. Un tremur ușor îi străbătu spinarea. Probabil că s-or fi așezat pe vine lângă patul mizerabil, privindu-l ore întregi, nemișcați ca stanele de piatră, cu ochii mici și dușmănoși ațintiți pe chipul lui, observând neobosiți cum respira domol, iară și iară, și întrebându-se - în cazul în care ar fi în stare să se întrebe ceva - unde o fi mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de margine și lăsă ca soarele dimineții să-i pârlească pielea, tăbăcită deja într-o sută de dimineți asemănătoare. Peștele lovi lemnul cu cea din urmă zvâcnitură a cozii, despărțindu-se de lumea celor vii, iar în apa atât de nemișcată, se stârni o ușoară undă ce se pierdu în depărtare. Apoi sosi, tăcută, o libelulă, care se opri din zbor să-și găsească odihna pe piciorul lui dezgolit. O privi îndelung, simțind gâdilătura piciorușelor ei, fără să facă nici o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îl privi în adâncul ochilor. În cele din urmă, făcu un gest de încuviințare: — Kano aduce. Indianul se ridică în picioare, se întoarse cu spatele și se îndepărtă iute, până se pierdu - precum o umbră - printre primii copaci. Rămase îndelung, nemișcat în același loc, având în mână cadavrul fluturelui, privind fără să vadă înspre locul unde dispăruse yubani. Revenind la realitate, își dădu seama că se făcuse târziu și că era timpul să pornească înapoi spre colibă, înainte ca „flagelul“ - atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
stăruitor cu ochii lui gălbui. Adulmecă aerul și se retrase pe uscat, scurmând în continuare la umbra unui arbore de cauciuc. Însoțitorul lui atent îl urmă și malul râului rămase pentru moment pustiu. Așteptă răbdător în liniștea râului, atât de nemișcat, încât dacă ar fi stat cineva să-l privească, l-ar fi putut crede mort. Privi spre înaltul cerului fără nici un nor, spre coroanele copacilor ce se aplecau peste apă și își aminti de ziua când petrecuse zece ore într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
al marii lagune? Oameni și animale evitau mlaștina în care moartea stătea la pândă și chiar stârci, bâtlani, cormorani, rândunici și pescăruși umblau cu ochii în patru, căci, deodată, niște gâtlejuri înfometate răsăreau plesnind din întunecimea adâncurilor, sau un trunchi nemișcat de copac prindea viață și devenea un „güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea. În ramurile de sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși peșterile groazei - șuierul de nedescris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dar, chiar și așa, hotărî că prada merita osteneala într-atât, încât dacă greșise cu mult, el va fi acela care va deveni pradă. Puțin câte puțin începu să zărească din nou profilul caiacului, apoi apa și în sfârșit silueta nemișcată. Ridică brațul foarte încet, se propti bine în genunchi și, aplecându-și trupul cu mare grijă ca să evite răsturnarea ambarcațiunii, aruncă arma cu toate puterile. Caiacul se clătină și a trebuit să se prindă de margini ca să nu se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ținti spre bananierul cel mai îndepărtat și suflă scurt și sec. La cincizeci de metri distanță, darda se înfipse în inima mănunchiului de banane. Făcu un gest satisfăcut: — Place la om, admise el. Indianul arătă atunci spre fată, care stătea nemișcată. — Kano vinde soră, insistă el. Drăguță. Foarte drăguță. Tânără. Foarte tânără... atinse cu mâna maceta celuilalt. Trei, ca asta. Refuză cu hotărâre: — Om nu vrea femeie, spuse el. Indianul păru că se înarmează cu răbdare. Două macete și trei cârlige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu-i semăna în vreun fel sau nu avea sâni ca ai ei. Deși Kano i-a dat asigurări că era vorba despre o femeie, aproape că refuza să o considere făptură omenească. Era ca un animal ciudat, îndepărtat și nemișcat; o mică jivină doar puțin mai evoluată decât o maimuță araguato, cu care se simțea incapabil să aibă vreo legătură. Să facă dragoste cu ea, numai să o atingă ar fi ca și cum ar avea relații cu una dintre acele maimuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu el. Rarele conversații pe care le-a avut cu misionarul despre obiceiurile lor nu erau de-ajuns ca să-i cunoască și acceptarea sau repudierea unei femei din tribul lor devenea acum pentru el o problemă gravă. Stătea tot acolo, nemișcată de nu se știe cât timp, cu privirea înfiptă în pământ, așteptând ceva, nu știa ce. Era ca una dintre acele statui de piatră, mucegăită și umedă, ce se găsesc în cele mai ascunse colțuri ale parcurilor publice, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu privirea înfiptă în pământ, așteptând ceva, nu știa ce. Era ca una dintre acele statui de piatră, mucegăită și umedă, ce se găsesc în cele mai ascunse colțuri ale parcurilor publice, atât de înfiptă în pământ și atât de nemișcată, încât nu-i mai lipsea decât un mic șiroi de apă. O observă din nou. O fi virgină? Nu știa nimic despre obiceiurile sexuale ale yubani-lor. Nici despre virginitate nu știa prea multe. Nu dăduse niciodată peste o femeie virgină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
urmă? Încercă să se concentreze din nou asupra cărții. Citi aproape o pagină fără să priceapă ce voia să spună autorul și îi sustrase atenția un susur inconfundabil. Își ridică privirea fără să-i vină să-și creadă urechilor: tot nemișcată, exact în aceeași poziție în care rămăsese din primul moment, fata urina fără nici o urmă de rușine și fără să i se clintească un mușchi, ca și cum golirea, în fața unui necunoscut, a lichidului care-i prisosea ar fi fost lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru tine... Smulse o banană, o descoji și i-o vârî ei în gură. Pentru tine! Pentru tine... hai, du-te și mănânc-o în altă parte și lasă-mă în pace... Fata zăbovi îndelung până să înțeleagă și rămase nemișcată, cu banana în gură, fără să facă nici un gest. În cele din urmă, se întoarse sub copac, se așeză pe vine în poziția în care rămăsese toată dimineața și începu să înfulece banane. Puțin timp după aceea, râgâi cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în ramură, zbierând isterice. Minutele, secundele deveniră infinit mai lungi pe măsură ce „puf-puf“ se apropia și mai că i se putea ghici itinerarul din zburătăceala pe care o pricinuia viețuitoarelor din desișuri. Lângă apă, unde spăla vasele de la prânz, fata rămase nemișcată, ca o stană de piatră, cu urechea atentă și expresia uimită, încercând să cerceteze semnificația acelui zgomot pe care nu-l mai auzise niciodată înainte. Părăsi hamacul, închise cartea și înaintă foarte încet spre mal. Privi spre gura râușorului. Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
O umbră se opri în fața intrării. La lumina jăratecului de la un foc ceva mai depărtat, ghici silueta cu linii curbe a unuia dintre războinicii cu păr prea lung. Făcu pe adormitul, dar rămase cu un ochi întredeschis. „Războinicul“ îl privea, nemișcat și tăcut. Avu inspirația să lase să-i scape o bășină sonoră. Umbra dispăru în aceeași clipă și cineva râse în coliba vecină. Apoi adormi și îl trezi fâlfâitul unui cocoș, făcând zadarnice eforturi să cânte. Fu uimit să observe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un teren cu mangrove se întindea precum o insuliță singuratică și înotă într-acolo. Se cățără cum putu pe șubredul refugiu și se instală într-un colț, cu picioarele în apă. Pe malul îndepărtat, lângă colibă, Piá stătea în continuare nemișcată cu tunica ei albă și părul ud. Încercă să-și pună ideile în ordine. Se simțea tulburat, atât de descumpănit cum nu mai fusese de când a sosit în selvă cu doi ani în urmă, pentru că se confrunta, pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să vâslească, foarte rar, spre vărsarea râușorului. Când era pe punctul de a dispărea printre desișuri, se întoarse și agită mâna în semn de bun-rămas. Piá, foarte liniștită, cu apa până la genunchi, îl privea plecând. Vâsli rar, prin canalul aproape nemișcat, la umbra mahonilor și a arborilor de capoc, printre liane și plante agățătoare. Vâsli fără efort, prin întinsele lagune, sub soarele dimineții, făcându-și loc printre stufoasele mangrove, speriind cârdurile de ibiși roșii și de stârci albi cu ciocul imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și se vedeau obligați să reducă viteza și să-și ascută privirea în fața pericolului de a da peste un trunchi plutitor sau un prag trădător. Zilnic, douăsprezece ore de navigație în tăcere, fără odihnă, fără să-și dezmorțească picioarele, aproape nemișcați. Apoi, la cinci și jumătate după-.amiază, cu o jumătate de oră înainte ca soarele să se ascundă cu o punctualitate de cronometru și ca noaptea să cadă peste selvă și peste râu, căutau o insuliță fără țânțari sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la distanță, nici o șopârlă care să alerge printre pietre. Râul curgea mai încet decât oricând, de parcă și apa ar fi fost afectată de căldură, iar sclipirea ei era atât de puternică, încât privind-o, te dureau ochii. Aerul - atât de nemișcat - părea că s-a întărit și era atât de arzător, încât îți făcea rău în piept când îl inspirai. Sudoarea - chiar și așa nemișcat cum stătea - îi țâșnea încet prin toți porii, îi picura din vârful nasului și din sprâncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
iar sclipirea ei era atât de puternică, încât privind-o, te dureau ochii. Aerul - atât de nemișcat - părea că s-a întărit și era atât de arzător, încât îți făcea rău în piept când îl inspirai. Sudoarea - chiar și așa nemișcat cum stătea - îi țâșnea încet prin toți porii, îi picura din vârful nasului și din sprâncene, se oprea în colțurile gurii și lupta să-și găsească adăpost în gura uscată ca iasca. O muscă stăruia neobosită să i se vâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu primele raze de lumină și vâsli din nou ocolind nuferii enormi, sub căldura amiezii din mlaștină și prin întinsele lagune, făcând să se ridice la trecerea lui cârduri de stârci și de bâtlani. Vâsli în sfârșit prin canalul aproape nemișcat, nerăbdător să zărească acoperișul colibei sale, să simtă mirosul focului, să doarmă în patul lui de campanie, să o vadă pe Piá. Dar acoperișul se năruise din pricina ploii, focul nu ardea, patul de campanie era umed, iar Piá nu apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
muște din pene. Îi insulta pe morți cu cele mai rele epitete și, nu o dată, se întoarse brusc ca să le lanseze în față o bășină sonoră. Odată încheiate aceste strigăte, se întoarse către războinici, arătând cu un gest mut capetele nemișcate, lăsând să se înțeleagă faptul că nu au răspuns la insulte. Spiritele morților se simțeau înspăimântate și nu mai erau în stare să i se opună. Apoi, înmână o sulă de lemn de palmier chonta celui mai apropiat dintre ajutoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]