3,633 matches
-
deschis coloanele unor plângeri exagerate. Luptă fără măreție, din care cea mai mare parte fu reprezentată de intrigă; luptă de influențe locale și de interese private unde se folosiră, de o parte, toate resursele șireteniei bizantine, iar de cealaltă, amenințările neputincioase ale unei mânii sterile! Prințul, după obicei, fu lipsit de recunoștință față de cei care îl puseseră pe tron. Boierii nu-i iertară că se lipsea de ei anulându-le puterea. În locul unui instrument docil și al unui suveran de tranziție
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu o asemenea acuratețe, încît apare sugestia unei obsesii cauzate de un surplus de timp. În Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez, succesiunea strictă a faptelor este subminată din interior, iar cititorii care vor să urmărească fabula sînt neputincioși în fața firelor narative ce se multiplică la infinit, transformînd un veac într-o eternitate. În măsura în care acest efect este produs de modificări și inversiuni ale cronologiei, această problemă ține de tema discutată în capitolul 2, secțiunea 2. Ceea ce ne interesează aici
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
lespede, a pus satrapii să păzea-scă. Spre dimineață s-a dus la văgăună și temător a strigat: -Daniel ești viu? -Împărate Dumnezeu mi-a trimis îngerul său. Fiind găsit nevinovat de fața divină, gura fiarelor a închis-o, făcându le neputincioase. -Scoteți-l de aici, el n-are nici-o vină. Darius atunci în supliciu i-a trimis pe pizmași și porunci să fie aruncați în groapa neagră a morții. În trupurile trădătoare, leii și-au înfipt colții. Darius a dat edict ca
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
țigări. Mafioții profanatori de morminte, ieșeau noaptea și jefuiau cavourile bogaților, deschizând sicriele furau bijuteriile de aur și argint, ceasornice, haine scumpe. Ușile sau capacele cavourilor erau smulse, cadavrele dezbrăcate și aruncate. Paznicii cimitirului erau bătuți sau omorâți. Poliția era neputincioasă, căuta vinovații peste tot, negăsind nimic. Printre angajații cimitirului era și un bărbat tăcut care își vedea de treaba lui de paznic, iar datorită faptului că îl întâlneai unde nu te așteptai să-l întâlnești, era poreclit, fantoma, dar numele
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
neinstruite de iobagi. Cei prinși au fost spânzurați s-au trași pe roată. După aceste întâmplări, strigoii bântuiau domeniile grofului. Erau fioroși și neîndurători. Omorau tot ce le ieșea în cale, incendiind castelele și conacele grofului. Armata grofului, se dovedește neputincioasă în luptă cu neființele, care se materializau în fiecare noapte. Într-o bună zi apăru la castelul contelui o ființă stranie, negricioasă Cu barbă și păr negru, îmbrăcat cu haine nemțești cadrilate și joben negru pe cap. -Cine ești tu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Țarigrad cheamă la tron pe fiul său Ilie, sub care în criză mare intră țara. Ștefan fratele lui Ilie vine cu oaste asupra acestuia, ți scoate ochii și îi ia tronul. Bețiv, dezmățat, sta mereu în chefuri și orgii, fiind neputincios să conducă țara, se turcește. Boierii îl înlătură pe Ștefan și aduc la tron pe unchiul său Alexandru. Petru bolnav, s-a retras într-un castel din Carpați, poruncește: -Grațiani fă ceva! -Mefistofel acționează-ordonă magicianul. -A sosit scadența, vreau plata
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
această întîmplare ar reieși că instinctele de acaparare m-au dus departe de viață, ceea ce nu s-a dovedit. Totuși aventurile vieții noastre sunt ale conștiinței, deși viața ei adevărată nu e niciodată liberă de instincte și nu o data e neputincioasă în fața lor, în rău, dar și în bine. N-aș putea să spun cui datorez faptul că deși am fost dat la școală la opt ani, cu scopul mărturisit de tatăl meu să învăț doar sa mă iscălesc și pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
își dă seama că se află în posesia adevărului. El nu e auzit chiar dacă se exprimă. Nu-l crede nimeni, sau zice că a auzit și el asta de undeva. El nu există, e un simplu figurant, condamnat să asiste neputincios, strivit de împrejurări sau de demonul său interior, la spectacolul afirmării celorlalți. În centrul atenției era colegul nostru Nasea, cel care protestase că teza e prea grea. Arăta foarte posomorît: era un băiat ambițios și părea deprimat că nu-i
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
terenuri și acțiuni, case și uzine și totuși nu sunteți mulțumiți, simțiți vidul vieții, temerea obscură că asta nu e totul, că esența vieții vă scapă. Ce este de făcut? Un nou război ne amenință și sunteți dezarmați împotriva lui, neputincioși..." Era chiar război când îl citeam și profeția fusese făcută cu zece ani înainte. O admiratoare a lui îmi dăduse cărțile, doamna Sorana Țopa, actriță la Teatrul Național. I se jucase o piesă, Călătorie în întuneric și scrisesem despre ea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și nici mie nu mi-a spus să stau. Că, scrisoarea mea, a început el, dovedește că am talent literar... Dar, n-are nimic pentru mine... Atât, asta era totul și și-a desfăcut brațele într-un mic gest, nu neputincios, ci indiferent, n-avea adică nici un chef să ajute și pe altcineva să cucerească viața ca și el. - Chiar nimic, am zis, în toată editura? - Da, nu pot să dau pe nimeni afară ca să te angajez pe dumneata... care... mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
drojdie care să-ți taie toate elanurile? Ochii îți sunt dați ca să vezi, urechile ca să auzi și mintea să descopere", îmi răspundea el. "Nu mă interesează, dacă ceea ce e de văzut, auzit și revelatoriu pentru mine, duce la un scepticism neputincios, cu toate că justificat", îi răspundeam. "E condiția ta de om, a conștiinței tale", striga el pe străzile pustii cu acele exasperări bruște, care îi erau caracteristice. Eu râdeam și se uita la mine dintr-o parte, strîmbîndu-se ca la o vietate
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ARĂTASE LA ÎNĂLȚIMEA POTENȚIALULUI FAMILIEI. PROPRIUL LUI TATĂ FUSESE UNUL DIN CEI MAI VITEJI SOLDAȚI DIN PERIOADA DE ÎNCEPUT A RĂZBOIULUI. EL ÎNSUȘI NU ERA DE NEGLIJAT. ȘI ACUM, IATĂ CĂ FIUL LUI CEL MAI MARE NU ERA DECÂT UN NEPUTINCIOS SAU CEL PUȚIN AȘA AVEA EL IMPRESIA. \ BUNĂ ZIUA... TATĂ, SPUSE TÂNĂRUL RESPECTUOS. DREPT RĂSPUNS, MARIN ÎȘI ÎNCLINĂ CAPUL, APOI SE ÎNTOARSE SPRE DELINDY. \ DRAGA MEA, VREAU SĂ-ȚI PREZINT UN TÂNĂR PE CARE L-AM CUNOSCUT DE CURÂND. MAMA LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
destul de multe băuturi aromatice amestecate cu eter sulfuric. Acestea sunt remediile care au reușit cel mai bine până în prezent în Țara Românească. Totuși s-a observat că, în privința indivizilor atacați cu violență [de boală], toate mijloacele artei s-au dovedit neputincioase"118. Din nou, cancelistul Hiller făcea cunoscut din Sibiu cancelarului Metternich, la 19/31 august, mersul epidemiei de holeră din București, între 10/22 - 14/26 august, enumerând 11 noi îmbolnăviri, 10 decese, 18 vindecați; în spitalele Filantropia și Dudești
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
13 - au început să vie veștile de holeră de pe la trupele cantonate și bivuacate în jurul Orhaniei și chiar de la cele din Divizia I, care se contaminaseră probabil și ele în Vrața și în Orhania. Se cereau medici pretutindeni, dar medicii erau neputincioși. Vor fi putut face mai mult, prin măsuri profilactice și igienice, dar nu erau ascultați. Îmi aduc aminte de câteva cazuri semnalate într-un regiment de călărași; la vreo zece kilometri de Orhania, un medic trimis în grabă constată că
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nu-l mai poți uita și care este suficient pentru un diagnostic aproape sigur. Soarele este dogorâtor, orizontul întunecat; muștele îi acoperă pe nenorociții aceștia, care gem... Este o lipsă de mijloace absolut sălbatică. Sunt acolo trei medici tineri, aproape neputincioși în fața acestei mizerii... La o sută de metri de acolo, cinci morți zac grămadă; li se pregătește mormântul. Au culoarea vânătă, pe care n-am văzut-o decât la holerici, sunt scofâlciți, cu dinții rînjiți". În aceeași zi, Cantacuzino a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cale până la voi. Să fiu printre fiecare și prin sufletul celor ce vor urma. Să să mă pot mângâia cu dragostea voastră, împreună cu voi, prin credință să ne bucurăm de dragostea Domnului. Ploua. Iar el urca încet, purtând slăbiciunile celor neputincioși, păcatele și plăcerile de jos. Ploua, iar el îi învățase ce e răbdare, mângâierea și dragostea. Luase toate relele lor asupra lui oferindu-le roadele pământului. Dar când vor învăța ei că sunt datori cu o viață? Ploua. Pe fața
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Ca o Ană, cuminte, mă lăsam sedusă și mă sculptai așa cum îți doreai. Dar peste noapte a început să plouă: toată creația s-a transformat în sloi. Ochii tăi nu au mai avut puterea, să țină conturul chipului meu, intact. Neputincios te-ai retras în cochilia ta și țiai promis să te lași de sculptat. Ți-ai cumpărat vopsele și un șevalet, să găsești alte modele, pentru a le seduce. Un semn de iubire Domnește atâta liniște în jurul meu și iarna
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
au înflorit magnolii. Inima îmi arde ca pe jăratic, lin: mi-e dor de-o viață plină și fără de orgolii! Visul unei nopți de primăvară Prin visuri, noaptea, șerpii îmi dau ocol iar vulturii simt miros de carne moartă. Asist neputincioasă la spectacol, cum ielele îmi descântă altă soartă. Uit să mă-ntorc în mine și rătăcesc aiurea. Mă ascund prin vechiul labirint. Poate e un joc și doar mă amăgesc; și amintirile mă’neacă în absint. Vreau să le uit
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Eminescu... Teii plâng pe-aleile pustii, urmele lăsate de poet, ca testament... Mi-e dor de tremurul bărcii pe “lacul”cel albastru, de “sara pe deal”, de “freamăt de codru”... Cine să mai scrie vestitele scrisori, Emine, când astăzi, unii, neputincioși, te pângăresc? Poem pentru mama Am scris un poem banal pentru mama, de ziua ei. Nu este o persoană pretențioasă și sigur nu o să-mi facă observație că nu folosesc cuvinte prețioase într-o asemenea zi... Parcă o văd așa cum
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
că la intervale relativ scurte trebuia să se aștepte la această expresie de neajutorare pe chipul lui, precedată sau însoțită, cum se întâmplase acum, de simulacrul confesiunii. „Știți, nu suport pitorescul“, începuse el întâlnirea. Chipul și glasul slujiseră aceleiași tânguiri neputincioase, de copil îmbătrânit și singur. Ați întârziat, deci. Tovarășii au fost arestați, fără a vă mai vedea. Jocul nostru cere uneori puțină ticăloșie. S-ar putea să fiți neliniștită în legătură cu ceea ce aș vrea să vă întreb, să vă propun. În legătură cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de profile, secțiunile, detaliile, schemele și tabelul. Un vraf de foi de calc și coli de hârtie milimetrică, desene colorate, note explicative, titluri și subtitluri. Spune-mi, ești supărat pe mine ? Vornicu îl privește. Încearcă să zâmbească, iese ceva trist, neputincios, derută și inadecvare. Surâsul unei jumătăți de gură, pe jumătate de obraz înroșit. Buzele încălecate, sucite. Nu, deloc. În sală se face frig ? A.P. simte, atingându-l, tirul unei priviri de gheață. Revenise Ortansa de la coafor ? Se rotește iar cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sănătoși, tineri, flămânzi. Umerii netezi, bronzați, sânii plini. Picioarele lungi și goale, degetele micuțe cu unghii lăcuite, în espadrile. Nu meritase surpriza, șocul, izbitura ?... nu, nu meritați rugul, nu, nu, rămâneți șefilor și salariilor, rămâneți Ortansei, porumbeilor, am fost caraghios, neputincios, vă las în grija altora, aceiași. Rotise palma până la subțioara umedă, păroasă. Prelungi ultimul balans, clătinându-se, balans bolero bușitură, plaja clocotea. Cerul și marea în bulbul albastru al ochilor : ridicase înduioșat, milostiv, fără grabă, fără frică, înlăcrimat, aceeași privire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ucenici, i-a găsit dormind, și a zis lui Petru: "Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine! 41. Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de rîvnă, dar carnea este neputincioasă." 42. S-a depărtat a doua oară, și S-a rugat, zicînd: "Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!" 43. S-a întors iarăși la ucenici, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
dovezile liniștitoare, în tavanul cu grinzi negre se iviră, întîi ca niște sclipiri fără rost, apoi tot mai lămurit, ochii omului de sub ștreang, cu privirea mândră, tulburătoare ca o chemare, în al cărei foc straniu valurile de argumente se topeau neputincioase. " Nu mai încetează Petre... De ce nu încetează?" se gândi atunci, închizînd iar pleoapele și lăsîndu-se obosit, în voia soartei. Singură doina soldatului îi mai tremura în creieri, lină și blândă ca o mângâiere catifelată, trezindu-i din somn șiraguri de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vreme. Îl dădură în pensiune la profesorul de matematică, prieten bun cu Bologa, ca să fie bine îngrijit și supravegheat, ca acasă. Când plecară părinții și rămase singur, Apostol fu cuprins de o spaimă dureroasă. Se simți părăsit, izgonit, străin și neputincios. Și nici măcar nu putea plânge, de teamă să nu-l ia în râs copiii gazdei. În clipa însă când îi era sufletul mai stors de nădejde, a văzut în peretele odăiței o icoană cu Isus Hristos răstignit pe cruce. Și atunci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]