9,277 matches
-
ea trupul Timpului e amăgitor. Autoarea a încercat și o definiție a iubirii. De fapt, o sumă de scurte definiții, în imagini inedite: „Iubirea e răspuns la veșnicie”; „Iubirea e acea statornicie / În trupul unui timp amăgitor”; „Iubirea e speranță nesfârșită / Credință răsărită din cuvânt, / Iubirea e o formă reușită, / Un înger ce domnește pe pământ”; Dar și: „Iubirea e sublimă poezie, / Un cer de raze nedesfășurat”; Iubirea e scânteia dintre inimi, / Iubirea e scânteia din priviri, (...) / „Iubirea - cartea inimii cea
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
această sursă de lumină/, de bogăție sufletească!/ În orice labirint lăuntric există/ adâncul drum spre exilul singurătății/ și drumul salvator spre țărmul iubirii/ - singurele ceasuri de fericire.” ( Iubind acum vei înțelege Cerul și Infernul). Exemplele care urmează subliniază această căutare nesfârșită, dorită: „mă cauți, te caut/ prin adânca privire/ oglindită în apa din noi...” O „taină a inimii” așteaptă să te întâlnească în”noaptea albastră”, în suspinul înflorit „chiar dacă nu poți prinde/ liniile din palma iubirii noastre,/ chiar dacă nu poți prinde
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
de fapt întoarcerea acasă și urcuș în lumea din care am venit... Întoarcerea acasă este grea, dureroasă, plină de căutări, de întoarceri, de rătăciri, de regăsiri: „Mai vine o noapte -/ și afară plouă,/ Des și mărunt,/ Din empireul de plumb,/ Nesfârșită singurătate/ mereu ne-ntâlnim,/ În noaptea cenușie,/ mereu ne iubim,// Cutreier în noapte,/ pe drumuri pierdute,/ Stropi blânzi s-adună, în șoapte/ cu vise și doruri tăcute.”// (poemul „Noaptea”, pag 43) Prin întoarcerea în copilărie, prin retrăirea acelei perioade care
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mariana Gurza „Dumnezeu și umbra” Traducere în limba engleză: George Anca Editura Singur, Târgoviște, 2016 Poeme dintr-un plâns înnăbușit. Din tristețea ascunsă în floarea vieții. Ca și din „tainica licoare a dorului nesfârșit” - turnată în cupele de cristal. (Lacrimi tăcute). Lacrimi din același cristal, pe același obraz. Căutând umbra lui Dumnezeu în propria ta umbră. Nu se zărește decât flacăra palidă a lumânării pascale, adunată în duminicile de peste an, la fiecare utrenie și
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
ăsta al Ioanei îi afectase puternic relațiile interumane. Mai ales pe cele afective, pe cele cu sexul opus. Practic, nu putuse înjgheba nicio relație de dragoste mai acătării pentru că nu se găseau bărbați atât de răbdători încât să ignore la nesfârșit turuitul Ioanei. Ea, săraca, era o femeie frumoasă cu trăsături mediteraneene, ca de grecoaică, dar, deși împlinise 28 de ani, rămăsese nemăritată. Bine, e lesne de înțeles că la „faima” asta a ei contribuiseră substanțial și bârfa comunității, și cuvintele
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
omului ca specie dominantă pe acest pământ. Oare credeți că o mână de oameni, care în nimicnicia lor, se cred stăpânii acestei planete, înlăturând Creatorul și preluindu-i atribuțiile sale, făcând deci pe Dumnezeu Cel Atotputernic, pot să continuie așa la nesfârșit!?? Nu, cu siguranță că nu!!! Cum ei, nu sunt decât o pleavă de vânt, aceste slugi ale satanei, la rândul lor, vor da socoteală pentru tot, căci ei sunt doar ca un grăunte de nisip în calea măreției infinite a
ROMÂNII-UN POPOR DE BLAJINI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368540_a_369869]
-
viu și-ar exista o Lege ce m-ar iubi nebună eu aș voi în lume America să fiu [2] Și primul gest pe care l-aș face-n dimineața nașterii mele stranii ar fi să mă dezbrac pe scena nesfârșită-a Oceanului Atlantic eu aș juca-n picioare sublimul nostru veac [3] Când aș cădea pe țărmuri de-atâta oboseală aș mai voi în lume să-mi fie-o sile-adâncă de cărnurile mele vărsate peste țărmuri la care viermii lumii se-ndeasă
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
viu și-ar exista o lege ce m-ar iubi nebună eu aș voi în lume America să fiu [100] Și primul gest pe care l-aș face-n dimineața nașterii mele stranii ar fi să mă dezbrac pe scena nesfârșită a oceanului Atlantic eu aș juca-n picioare sublimul nostru veac [101] Când aș cădea pe țărmuri de-atâta oboseală aș mai voi în lume să-mi fie-o silă-adâncă de cărnurile mele vărsate peste țărmuri la care viermii Lumii
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
pescar a ancorat acolo unde credea că va da peste un loc plin cu pește, dar nu întotdeauna se întâmpla așa, din cauza curenților schimbători, care te purtau mereu pe alt traseu. În timp ce ajungeam pe poziție, noaptea începu să părăsească întinderea nesfârșită a mării. Luminile orașului se vedeau sclipind ca licuricii, pe toată întinderea litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
de parvenire prin infracțiune. Prin ce încearcă a se ascunde aceasta și cum, în fond, o anumită aripă își devoalează sorgintea comunistă de care ei îi învinovățesc doar pe alții? Prin discursul politic unde inițiativa de dezvoltare este înlocuită la nesfârșit cu citarea unor cifre care, pe vremea dominației Comitetului de Stat al Planificării, se numeau „indicatori de plan”. Gen de discurs care, spre satisfacția noastră, n-a mai trecut examenul. Nici la Băsescu, nici la Ponta. E vorba, așa cum am
O CULTURĂ INFRACŢIONALĂ (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367805_a_369134]
-
duhul locului (a numelui). Paradoxal, numai locul este etern (ivirea lui fiind așa-zicând, onomaturgică), veșnicia în timp e o iluzie, iar viitorul un deces temporal: aduce și instalează, spre deosebire de trecut care ne sancționează nașterea și trăitul, necontenirea morții, absența nesfârșita. O „Memorie a Vetrei” poemul e, iată, admirabil, ar da seama, după priceperea mea, de această: „ Fecunda vibrare a Totului primordial/ întemeiază dintre genuni de evi fără început/ tutelare Nume de râuri, oameni și cetăți,/ din halucinantele câmpuri marine/ până în
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
-
qes mënjanë perdenë e kaltërt që po na ndan... me shuplakë të ta përfshij fytyrën e të të pëshpëris: të dua 6 învăluita în noapte s-a stins lumina-n geam întunericul mă urmărește cu ochi pătrați pe-o cale nesfârșita mă furișez la tine printr-un hol plin cu ceață îl străbat atentă să nu ating tablouri antice să nu mă-mpiedic de sipete închise imi tin răsuflarea în frâu să nu alerge să n-ajungă înaintea mea la tine
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
și-i aduseseră pe cap atâtea griji. Privindu-i mai atent, observă că are în față niște muritori prăpădiți, nedemni de atenția sa. Pe câte milioane dintr-aceștia nu-i luminase și-i încălzise cu razele sale prin trecerea sa nesfârșită pe cărările Universului? Îi privise cu milă, cu simpatie, când îi vedea că se bucură, sau cu scârbă și furie, atunci când observa că săvârșesc nelegiuiri. Își întorcea fața de la ei și trecea mai departe. Nu era menirea lui să aibă
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
fata? - Iertare, Majestate! Nu am vrut! - Cum n-ai vrut, dacă ai făcut ce ai făcut? După nelegiuirile făcute, acum ai obrăznicia să mă minți? - N-am mințit și nu mint niciodată, Majestate! Am rugămintea să-mi dați puțin din nesfârșita voastră bunătate și cu răbdare să-mi ascultați povestea! - Hai, spune, am să te ascult! - Mult prea bunule și luminosule împărat, pe vremuri, treceai prin țara noastră, iar oamenii și copiii îți aduceau cântări de slavă pentru lumina razelor tale
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
de nemernica Iarnă ca să atragă în cursă prințesa noastră. Și, pentru toate astea, trebuie să fiți pedepsiți! - Să înțeleg, prealuminate, că fața o întoarceți de la cei năpăstuiți? Atunci, dați-mi voie să le duc cumplita veste de a îndura la nesfârșit chinurile nemiloasei Ierni, până când oasele lor vor albi pe câmpiile troienite. - Nu, ticălos viclean! Oriunde răzvrătiții sau spionii se pedepsesc cu moartea. Mărțișor se înfioră la auzul acestor vorbe. Așadar, împăraților nu le pasă de cei mici și oropsiți. Se
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
sălile de așteptare. O parte din raze cădeau moleșite pe cupola de sticlă a gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomerația. De la peronul unu, urc în tren, obișnuit cu șirul orelor nesfârșite de așteptare, spre destinația cunoscută. Pare pustiu, nici un călător nu vine după mine; vagonul lung și compartimentele goale își așteptă pasagerii derutați. Nefiind sigur că am luat trenul care trebuie, cobor și verific plăcuța de pe vagon. Urc liniștit înapoi și
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
Am crezut că visez și mă ciupesc. Nu se clintește din loc, parcă nu vede nimic iar eu, nu exist în fața ei deși, trenul staționase cu zgomot infernal de frâne. Compartimentul meu s-a oprit chiar în dreptul ei! O secundă nesfârșită de delir sufocant mă destramă ... i-am prins privirea pe care n-o pot uita. Vede prin mine ... sar în picioare nedumerit și strig fericit: - Giulia! Giulia!? Însă ea nu se clintește din loc. Surescitat, mă reped la ușa compartimentului
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
flacără-arzând. Și cum se-ntâmplă să treacă bărbatul Ce lucrului tot îi dă miez, Atât vă mai spun: că-n satul Acela-n curând fu botez. 24. Poem în clepsidră Dacă aș fi clepsidră nu-i așa că ar dura la nesfârșit clipa noastră de iubire? Nu-i așa că nisipul ar râde, ar plânge, s-ar gudura în brațele mele precum un copil? dacă aș fi eu clepsidră nu-i așa că te-ai simți înăuntrul meu ca orice bărbat ? Timpul ar curge
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
condiției noastre biologice și acțiunii vremelnice a omului, presupus de perisabilitatea speciei... Zicerea Ecleziastului „deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” dezarmează și anulează orice optimism dar, în același timp, cred că mobilizează creația într-o perpetuă nădăjduire spre a transcede la nesfârșit, a rămâne o „câtime de/din ceva” pentru a conferi suflu și sens evoluției, chiar dacă amenițată cu extincția... Știu că sunt nonsensuri, aberații, cele „aruncate” mai sus, dar esența noastră refuză să-și accepte damnarea, înfricoșătoarea dispariție (chiar dacă, într-o
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
sufletelor, zice Sfântul Grigorie de Nyssa, nu cunoaște limită și nimic nu o împiedică să progreseze la infinit”. Urmează de aici că natura nu este ceva terminat, ci, datorită libertății, ceva în curs de a se face, o capacitate dinamică nesfârșită. „Creatura nu este în bine decât prin participare; ea nu a început numai odată să existe, ci în fiecare moment se observă cum începe, din cauza creșterii ei perpetue”. Natura umană și asemănarea ei cu Dumnezeu sunt de aceea una, căci
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
nu le înțeleg, pt. că nu le-au auzit niciodată pronunțate așa în comunitatea de origine: Makhi, maci, mathi-muscă/beata. Buți/buci/buki/butsi- lucru. Ghi, ji, dzi, vogi, ogi, vogi, odzi-suflet. Bahtalo, bastalo- norocos. Lista ar putea continua la nesfârșit. Ceea ce domnul Courthiade nu știe, este ca in India se spune la fel, adică avem toate pronunțiile rome. Adică în India se spune la „musca” și “makhii”, si “macii”. Cu alte cuvinte, dogmă adoptării unui alphabet și dialect rom unic
ISTORIA ALFABETULUI ROMILOR de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367478_a_368807]
-
la terminarea liceului. Îi crescuse așa de greu și acum să stea tot cu frica-n sân că îl poate pierde oricând? Din vară până la Crăciun a albit de tot. O vedeam de multe ori plângând pe stradă, în alergările nesfârșite de la tribunal, la câte un cabinet de avocatură. “Dar ce l-a determinat pe băiat să facă asta?” o întrebau toți. Ce să le răspundă...că așa se gândise el că poate câștiga mai mult ca să-i ajute? Și-ar
IUBIRI CARE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366807_a_368136]
-
pentru a fixa în memorie detalii, dar nu poți decupa pe felii întregul decât cu multă stăruință, valul te ia și ești mereu într-o amețeală a simțurilor, a culorilor, luxul debordant se lăfăie sporindu-ți “încremenirea” într-un șir nesfârșit al semnelor de exclamare care instabilizează firea și n-o lasă să se adune, să-și tragă sufletul pentru a cuceri în siguranță și treptat noi redute, aidoma alpinistului care nu se bucură de privliștea semeției înălțimilor cucerite pentru că e
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]
-
pescar a ancorat acolo unde credea că va da peste un loc plin cu pește, dar nu întotdeauna se întâmpla așa, din cauza curenților schimbători, care te purtau mereu pe alt traseu. În timp ce ajungeam pe poziție, noaptea începu să părăsească întinderea nesfârșită a mării. Luminile orașului se vedeau sclipind ca licuricii, pe toată întinderea litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
mă amestec, trebuie să te plictisești cumplit zăbovind aici. Asta, ăăă, nu-și găsise câteva clipe vorbele, indiferent de spusele neveste-mi, nu trebuie ... Că pe mine unul să nu mă pui să stau fără preocupare, ori să aștept la nesfârșit ceva, sau pe cineva, că-mi vine să urlu de urât ce mi se face. Eu sunt obișnuit să-mi schimb mereu locul, de la un minut la altul, de la o oră la alta, să navighez, să umblu, în fine ... Mă
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]