2,953 matches
-
să crească înăuntrul tău. În fapt, probabil orice ni se întâmplă sau ne iese în cale sunt semne. Dacă am ști să le dăm un sens sau măcar să le băgăm în seamă, nu ne-am mai bate atâta capul cu nimicuri. Am păși din semn în semn ca pe stâlpii fixați în pământ pe o întindere de ape. Pe fața scofâlcită a gnomului, observ acum niște încrețituri ce urcă și coboară, ca niște buze; gnomul încearcă să-mi vorbească. Ciulesc urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reacție nu urmă vorbelor sale. Dante trecu În revistă acele fețe inexpresive, de care părea să se fi lipit o mască a indiferenței. S-ar fi așteptat la un gest de milă, de Înfiorare. Măcar de stupoare. Acel zid al nimicului era, oare, dovada vie a netulburării așezate a Înțeleptului, ori un indiciu că știau ceva? Oamenii aceia aveau cunoștință de cele Întâmplate. Iar unul dintre ei, mai mult decât ceilalți. La un moment dat, vraja se rupse, iar chipurile celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vinde tot ce-n viață tu n-ai putut să ai Galant, îți dă din toate, măcar câte-un pic Nu vrea bani, doar sufletu-n fărâme să i-l dai, Cu el să îi plătești că ți-a vândut ... nimic. Nimic din visul ce-ți părea atât de-aproape, Nimic din dragostea ce ne-nsoțea la pas, Nimic nici din sărutul ce-l punea pe pleoape, Nimic dintr-un nimic, cu-atâta ai rămas. Se năruie-n durere munții de iluzii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
începuturi Când privind obrajii tăi de ceară Voi depune ale mele dulci săruturi Dar îmi rămân dorințele în urmă Și gânduri vin așa cum vine plicul Și vin mereu și trec și nu se curmă Când din dorințe mi-a rămas nimicul Nocturnă Noaptea când lunecă întinsă luna Iar din suspin a mai rămas o rază în mersul ei rotund și-a puscununa Sub norul care încă mai visează Ca o umbră sub pleoapele-i lăsate Mai trece gândul care nu sestinge
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lîngă intrarea Michelet și barul restaurant al lui Timișoara din Lahovari. Între timp Angelina mai uita de bosumflare, se ridica de la locul ei și încerca să facă ceva util. Începea să cotrobăie prin sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea de lama subțire pe care o căuta, se înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet, strîngea din dinți, își ascundea perfect suferința
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui Lao Zi, să dedicăm puțin timp și spațiu unei scurte treceri în revistă a acestei cărți remarcabil de bogate. „Calea și puterea sa” Iată cum prezintă Lao Zi utilitatea funcțională a vidului asupra formei și dependența tuturor „lucrurilor” de „nimicuri”: Punem treizeci de spițe la un loc și spunem că avem o roată; Dar utilitatea roții depinde de spațiul unde nu este nimic. Frământăm lutul pentru a face un vas; Dar utilitatea vasului depinde de spațiul unde nu este nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ASEDIUL VIENEI (roman) Motto: „În viața orișicui, moartea este un moment de cotitură” (Cantor anonim) „Acolo Nimicul e atât de colorat, de omenos și de cald Acolo Veșnicia e atât de prietenoasă Încât e gata Oricând Să Îți Împrumute Încă o viață (Fără dobândă) Second, e drept, dar curată căci nepurtată sau foarte puțin Asta se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mi-a spus, pentru totdeauna. O țară de rahat și un popor de nimic! Asta e toată averea mea. Ți-o las ție. Și a plecat. Iar eu am rămas cu palmele Întinse. Într-una țineam rahatul, iar În cealaltă nimicul. De Sărbători Îmi trimitea câte o vedere. Cutreieră lumea și e mereu abătută. Domnul Zegrea și-a Înmormântat soția la un an după plecarea Sabinei. Am avut grijă să aibă o Înmormântare frumoasă. Copiii Sabinei Învață bine. Sabina lucrează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
energia pentru a-și iubi fiul mult așteptat. El a venit În iulie, cu fundul lui roz Înainte, de unde și mersul ciudat pe stradă: tot la zece pași, o privire Înapoi, peste umăr, chiar când nu era nimic de văzut. Nimicul ăsta i-a pricinuit Însă destule necazuri, mai multe chiar decât ceva anume. Se uita Înapoi așteptând să vadă ceva, și nu pentru că ar fi văzut ceva cu adevărat. Ca să nu-și rupă cumva gâtul, Marta l-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să nimerească sub vreo mașină, tren sau avion. Lui i se putea Întâmpla orice. Avea un dar special de a da de bucluc. Oriunde: pe pământ, În aer, În apă. Întrebat de tovarășa ce vede În urmă, a zis: nimic. Nimicul ăsta era doar nimic, și nu un nimic care ascundea ceva: era chiar Nimicul. Înzestrarea lui era În privința asta mai presus de orice Închipuire. Moștenire de familie cu care s-ar fi putut mândri dacă nu i-ar fi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Avea un dar special de a da de bucluc. Oriunde: pe pământ, În aer, În apă. Întrebat de tovarășa ce vede În urmă, a zis: nimic. Nimicul ăsta era doar nimic, și nu un nimic care ascundea ceva: era chiar Nimicul. Înzestrarea lui era În privința asta mai presus de orice Închipuire. Moștenire de familie cu care s-ar fi putut mândri dacă nu i-ar fi pus viața În pericol. Ce vezi În urmă? l-a Întrebat Încă o dată tovarășa. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și de o mână de mici vieți chinuite, care acum valsau cu grație printre atâtea lucruri brusc inutile. Eu am rămas pe loc căci am văzut cum autocarul se desfăcea În bucăți iar bucățile În nimic. Aici mă opresc Întrucât nimicul nu se poate descrie. Ca o părere personală aș zice că era ca un curcubeu tricolor. Lumina buimac, cu tarif redus, aiureala din piață fără nici o tragere de inimă. Când lucrurile s-au liniștit și când ultima femeie s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
coș nu se potrivește unei doamne, a zis Benia, întorcându-se să se târguiască cu Meryt. Hai să văd ce ai adus de târguit, Mamă, că am stat toată ziua aici fără noroc. Meryt a desfăcut atunci colecția noastră de nimicuri: o plăcuță incrustată pe care se pisează malachitul și se transformă în pudră verde pentru ochi, un scarabeu de carneol mult prea roșu pentru stomacul meu și un văl de cap foarte frumos brodat, un dar de la o concubină tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu multă discreție sub un înveliș de bunăcuviință. Puțin îmi păsa că privirile lor erau încărcate de reproșuri. Important era că se îndreptau spre mine, că mă observau. Nerușinarea îmi dădea prilejul să mă simt cineva, nu mai eram un nimic pe stradă. M-am grăbit atunci să văd în Dumnezeu un prieten al tatei, un sfetnic al lui, pe care trebuia să-l înfrunt ca pe tata, și aveam destul de puțină minte ca să găsesc în asta o ocazie pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: „În fond, ești un naiv. Chiar prin faptul că-l învinuiești pe Dumnezeu, îi accepți existența. Nu discuți cu vidul. Nu acuzi nimicul. Punându-l în cauză, crezi în el.” Făcea greșeala de a lua în serios diversele enormități pe care le debitam numai din dorința de a-i dovedi că nu aveam nimic sfânt. În realitate, după moartea mamei mă dusesem mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fulgerat de privirea Marelui Preot. Tefnaht îl întrebă: - Ei n-au robi? - N-au, stăpâne... - Și cine muncește pentru... - Taci! se răsti Marele Preot, pironindu-l pe Tefnaht cu privirea sa înghețată. Tu, Auta, nu le mai spune despre asta nimic. Lasă-i, dacă nu înțeleg. Să mergem de-aici! Preoții le zâmbiră străinilor, neștiind cum să-i salute altfel. Străinii zâmbiră și ei. Cei trei intrară în odăița unde trebuia să li se scoată globurile viorii. Când rămase cu capul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
De ce eu? Nu contează. Must be the reason why I'm king of my castle! Însă noaptea apăsă pe noi, ne înconjură cu izolarea ei. Și sentimentul realului era mai apăsător ca oricând. Eram înveliți cu noaptea. Cu întunericul. Cu nimicul. "Eram" deci se întâmplase deja. Fără intenție, gândire, pur și simplu eram. Ne doream. Și exista acel impuls. Acel impuls. Acel impuls era viață, energie. Puritate. Viteză. Acel impuls era un I mare. În esența ființei mele (și a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spiritele rele cele care mergeau, era Universul întreg împotriva a două entități separate, care, prin voință, nu s-au distrus. Ele n-au luptat, ei au supraviețuit, existând mai departe și dăinuind universal împreună. Au mers în alt colț al Nimicului și au format acolo un alt Univers. Au devenit Soarele și Luna și sprijinul unei noi Veșnicii. Pentru că au fost Nemuritori. Idei (Aventura III) De la capăt: India, ce speram să găsesc aici? Mi se părea o țară în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gândesc, în mod ciudat, la copilăria mea, și într-o Românie înstelată. El este atrăgător, blonduț, de înălțime potrivită, suplu, puțin peste 30 de ani, (este tocmai bărbat), are fruntea înaltă și poartă o cămașă bleu. Ieșind pe culoar conversăm nimicuri. Aflu că se întoarce din vest la Kiev. Dar, cum mai rămâne în Iași, petrecem împreună în șampanie și ținută de seară nopți și zile de neuitat. In alta odine de idei o data intru îmbătată de alcool și fac dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cât vorbi cu el, eu plecai în alte colțuri, și simții cum el nu mă lasă niciodată singură cu privirea și cu grija. Cum putu, veni și, zâmbind discret, mă invită la dans. Fu la fel de distant, manierat și personal. Vorbirăm nimicuri și ne atingeam atât cât se nimerea, însă niciodată indiferent. Plecai spre casă singură, fără să zic nimic la nimeni. Dar nici nu ieșii bine și el, în spatele meu, îmi spuse simplu: Te conduc. Eu nu prea aș fi acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine, după care a căzut de acord cu Jake să nu-i spună nimic, cu condiția ca băiatul să se țină pe calea cea bună. Exact ceea ce ai stabilit și tu cu Jake, atunci când ai decis să nu-i spui nimic soțului tău exagerat, a pufnit Julia. —Știu. Fiona a zâmbit cu tristețe. —Acum David a înțeles și el asta. Dar să nu uităm că eu nu sunt unul dintre părinții biologici ai lui Jake, așa că, privind retrospectiv, chiar cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să fii prevăzătoare.” O mână caldă îi mângâie obrazul ca o adiere blândă de toamnă. „- Plângi, iubita mea! Eliberează-te, alungă gândurile care îți întunecă judecata și lasă iubirea să vorbească! Ascultă-i cântecul divin! Nu o mai reprima cu nimicuri nesemnificative! - Nimicuri? Pentru tine toate astea sunt nimicuri? - Tu chiar nu știi de glumă? - Glumele inspirate nu rănesc. - Ești mult prea serioasă, mult prea rigidă. De aceea suferi atât de mult. Eu sunt un tip jovial, deschis, îmi place să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
prevăzătoare.” O mână caldă îi mângâie obrazul ca o adiere blândă de toamnă. „- Plângi, iubita mea! Eliberează-te, alungă gândurile care îți întunecă judecata și lasă iubirea să vorbească! Ascultă-i cântecul divin! Nu o mai reprima cu nimicuri nesemnificative! - Nimicuri? Pentru tine toate astea sunt nimicuri? - Tu chiar nu știi de glumă? - Glumele inspirate nu rănesc. - Ești mult prea serioasă, mult prea rigidă. De aceea suferi atât de mult. Eu sunt un tip jovial, deschis, îmi place să-mi trăiesc
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
obrazul ca o adiere blândă de toamnă. „- Plângi, iubita mea! Eliberează-te, alungă gândurile care îți întunecă judecata și lasă iubirea să vorbească! Ascultă-i cântecul divin! Nu o mai reprima cu nimicuri nesemnificative! - Nimicuri? Pentru tine toate astea sunt nimicuri? - Tu chiar nu știi de glumă? - Glumele inspirate nu rănesc. - Ești mult prea serioasă, mult prea rigidă. De aceea suferi atât de mult. Eu sunt un tip jovial, deschis, îmi place să-mi trăiesc viața la intensitate maximă. Sunt vesel
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aceste condiții? - Să crezi ce-ți zic, nu ce auzi din alte surse. - Sursa ai fost chiar tu și poate nu aș fi crezut dacă nu ar fi fost atât de evident. - Încetează să-ți mai bați capul cu banalități, nimicuri. Tu trebuie doar să simți, să lași iubirea să vorbească. Tu ești mult prea rațională, analizezi mult prea în amănunt totul și-ți faci singură rău. Trăiește, iubita mea! Simte, lasă analiza, că trece viața pe lângă tine inutil. - Sfaturi, iarăși
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]