15,607 matches
-
CRIMELE MOZAICULUI Pentru Anna PROLOG San Giovanni d’Acri, zorii zilei de 28 mai 1291 Un șuierat străbătea văzduhul, ca și când toți șerpii pustiei șiar fi ridicat capetele din nisipuri. Proiectilul scânteie În vârful parabolei, nemișcat pe cerul luminat de prima lucire a zorilor. Apoi, după o clipă ce părea să nu se mai sfârșească, Își reluă zborul și se zdrobi, cu un bubuit, de turnul cel mare de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
maestre, nu din ierburile Libiei e scos leacul acesta, replică spițerul pe un ton enigmatic. Pentru o clipă, păru să nu mai vrea să adauge nimic, dar apoi se hotărî: Originea sa e cu mult mai Îndepărtată. Nu provine din nisipurile aride al maurilor, ci dintre hotarele luxuriante ale unui pământ pe care nici măcar Alexandru cel Mare nu le-a putut trece. Acum doi ani, În cetatea Alep, un călător mi-a dăruit puținul pe care Îl vezi aici. Ducea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
introdusă În circulație? La Început, o creștere nediferențiată a bogăției și a fericirii publice. Ștergerea datoriilor, sfârșitul taxelor comunale, eliberarea universală de necesități. Lapte și miere. Iar apoi, dezastrul, pierderea oricărei valori, atunci când aurul va fi devenit la fel de comun ca nisipul. O nouă epocă, precum aceea imaginată de Bruno Ammannati. Dar o epocă a disperării, Într-adevăr a Celor din Urmă. Vorbise cu glas tare, atrăgând atenția crâșmarului, care se apropiase grăbit cu gândul la o nouă comandă. Căldura devenise insuportabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe o amenințare fiind considerată de cei mai mulți dintre istorici un anacronism strident. Și totuși, doar o sută de ani mai târziu, În 212, legenda spune că, În timpul asediului orașului Siracuza, grecul Arhimede, care, nederanjat de iureșul luptelor dimprejur, desenase pe nisip o figură geometrică și era adâncit În studierea ei, i-a adresat soldatului roman care Îl amenința cu sulița celebrele cuvinte latinești: noli tangere meos circulos - să nu te atingi de cercurile mele! Nu este imposibil, prin urmare, ca printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
eu. Pe când cei trei discutau asemenea plăcute lucruri, Broanteș se strecură afară, ajunse în curtea interioară a crâșmei, căută un colț mai ferit, se așeză la o masă de bârne, scoase de sub suman o pană, o călimară, o pungă cu nisip dunărean, și-un petic de hârtie. Uitându-se din când în când spre ușa crâșmei, începu să scrie mărunt, dar citeț: „I pak dau de știre domniei voastre za starea mè. întâmplatu’s’a de v’am vădzut și mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai avu tăria să observe într-o fracțiune de secundă mulțimea de linii din palma muncită a spătarului, apoi simți că se face terci. Se puse astfel capăt unui drum lung, al unui zbor peste mănoasele câmpii ale Samariei, peste nisipurile Galileei, peste coastele Antiohiei, Liciei, Lidiei, peste orașele Sidon, Berit și Tars, de unde scăpase ca prin minune din mâna unui negustor mujahedin, peste ape și munți, peste împietrita Capadocie, gălăgioasa Armenie, peste cetatea Niceea unde sosie deodată cu o ciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de serviabile, credincioase, adjective. Un moment de respiro, un armistițiu: povestitorul scotocește în traistă, scoate merindea. De partea cealaltă cititorul deja înghite primul dumicat. între ei flutură steagul alb al înțelegerii: măcar mâncarea asta să ne tihnească. Penele, cuțitașele, cerneala, nisipul, creioanele povestitorului stau risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un stol de porumbei care ar trece pe deasupra lor ar vedea doi oameni lejer întinși la oarecare distanță unul de altul, printre foi mari de brustur și pâlcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
al harnicelor mâini monahale cădeau de pe trupurile lor în apa tot mai tulbure din încăpătorul lavabou prafurile roșcate ale Pocuției, cele aspre din Țara Leșească, vântoasele ce se ridică și orbesc drumeții în pusta de la Pesta, glodul negru al Serbiei, nisipurile fine ale Adriaticei și în fine mirosul dulceag de mucegai al falnicei Veneții. Fornăind ca un armăsar tânăr, Iovănuț zvârlea cu clăbuci în toate părțile, în vreme ce mult mai liniștit, cu mișcări măsurate, Metodiu își masa ceafa roză, rotofeie, dibuind după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
după puterile lor, de la fiecare după capacități. în ceea ce-l privește pe Metodiu, trebuie să spunem - și credem că suntem în asentimentul tuturor - că visa următoarele: se făcea că el era un băiețel de șase-șapte anișori și se juca în nisip cu trupșoru-i grăsuliu lângă un stejar, pe undeva pe lângă Borzești. Desena cu un bețigaș triunghiuri, cerculețe, mulțimi vide, rățuști. Deodată, pe cerul senin, apăru întunecat un stol de corbi grămadă croncănind din răsputeri: „Vin tătarii! Vin tătarii!” Micul Metodiu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și le așezau frumos în lădițe: merele mai mari în lădițe mai mari, iar merele mai mici le mâncau ei; spre grupurile de heruvimi care zburau ras cu pământul de-acolo, ducând cu voioșie spre un loc anume găleți cu nisip, cu mortar, bârne, cărămidă; spre pâlcurile de îngerele care coseau la gherghef sau mânuiau pașnicul război sau pliveau ceapa sau pur și simplu stăteau într-o minunată pauză; spre corurile de arhangheli care făceau vocalize; spre sfinții mai tineri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
i se-nchiseră ca de la sine și când îi deschise, se văzu în fața unui sobor de vreo 12 călugări care stăteau pe scaune în jurul unei mese unde odihnea o carte mare. Fiecare avea la îndemână foi de pergament, pene, cerneală, nisip. Numai unul dintre ei, mai înalt, stătea în picioare lângă masa cu cartea deschisă și părea că așteaptă să-nceapă o cuvântare. în grupul scaunelor unul era neocupat și îngerul îl conduse pe Iovănuț acolo. îi dădu și lui foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Insh’ Allah, obișnuiau să spună. Dar pentru marea majoritate a celor care își aminteau de acea întâmplare nu fusese vorba de voința lui Allah, ci de un absurd capriciu al destinului sau de o farsă cumplită a neastâmpăratelor duhuri ale nisipurilor, care deveniseră invidioase că un simplu muritor devenise protagonistul sutelor de istorii ce se povesteau la lumina focului. Peripețiile lui Gacel Sayah erau cunoscute și dincolo de granițe, făcuseră să curgă râuri de cerneală și fuseseră chiar motiv de inspirație pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nopților reci. Gura puțului avea ceva mai mult de trei metri în diametru, dar după două săptămâni de săpat fără odihnă, doar un om putea să se miște cu oarece ușurință pe fundul lui, asudând din greu în timp ce umplea cu nisip și pietre coșărcile pe care ceilalți le ridicau apoi cu multă greutate, ferindu-se să atingă pereții, ca să nu provoace o prăbușire bruscă a nisipului. Pământul era destul de uscat, căci sute de ani nu căzuse nici cel mai mic strop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să se miște cu oarece ușurință pe fundul lui, asudând din greu în timp ce umplea cu nisip și pietre coșărcile pe care ceilalți le ridicau apoi cu multă greutate, ferindu-se să atingă pereții, ca să nu provoace o prăbușire bruscă a nisipului. Pământul era destul de uscat, căci sute de ani nu căzuse nici cel mai mic strop de ploaie, de aceea nisipul aluneca din când în când în nestăvilite cascade, obligându-i să aducă din munții din apropiere o mulțime de bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care ceilalți le ridicau apoi cu multă greutate, ferindu-se să atingă pereții, ca să nu provoace o prăbușire bruscă a nisipului. Pământul era destul de uscat, căci sute de ani nu căzuse nici cel mai mic strop de ploaie, de aceea nisipul aluneca din când în când în nestăvilite cascade, obligându-i să aducă din munții din apropiere o mulțime de bucăți de piatră neagră și netedă și să le așeze, cu răbdare, de-a lungul pereților. Fără uneltele necesare, ciment sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ultimei bucăți de piatră neagră, având mereu grijă ca aceasta să nu cadă înainte de a pune alta, care să suporte greutatea peretelui de deasupra ei. După aceea, relua operația, mereu spre dreapta, punea o nouă pană, încărca un coș cu nisip, le striga celor de sus să-l ridice și să-i trimită alte pietre, cu care continua să formeze un cerc, astfel încât treceau ore fără să înainteze nici măcar o palmă. Când, epuizat și scăldat în sudoare, urca în sfârșit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
căldură, oboseală și sete pe care numai cei din rasa lor o aveau. Cum acela trebuia să fie în principiu un autentic puț tuareg, servitorii nu aveau voie să coboare înăuntrul lui, singurele lor sarcini fiind să ridice coșurile cu nisip sau să meargă în munți să caute bucăți de piatră, pe care le transportau apoi cu cămilele. La un moment dat, Laila, prevăzătoare, hotărî să se oprească din săpat, pentru că rămăseseră ceva mai puțin de trei girbe cu apă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lucra la peste douăzeci și cinci de metri adâncime, din cauza presiunii foarte mari, o bucată de piatră se desprinse la vreo zece metri deasupra lui, îl lovi în cap și-l lăsă inconștient, îngenuncheat pe fundul puțului cu fruntea rezemată de zid. Nisipul care ieșea din golul lăsat de piatră începu să se scurgă precum o cascadă firavă, ce se mărea din ce în ce mai mult, pe măsură ce treceau minutele. Afară, sclavul însărcinat să-l ajute pe cel de jos nu auzi lovitura surdă și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
golul lăsat de piatră începu să se scurgă precum o cascadă firavă, ce se mărea din ce în ce mai mult, pe măsură ce treceau minutele. Afară, sclavul însărcinat să-l ajute pe cel de jos nu auzi lovitura surdă și nici nu observă ceva ciudat. Nisipul continua să se scurgă ca într-o implacabilă clepsidră care măsura timpul ce-i mai rămăsese nefericitului băiat. Mai întâi îi acoperi picioarele, apoi genunchii, iar în cele din urmă, mijlocul. Moartea, care arătase atât de puțin interes când totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
urmă, mijlocul. Moartea, care arătase atât de puțin interes când totul fusese ușor, se întoarse din drum, pentru că aceea părea a fi o tragedie neobișnuită ce o amuza cu adevărat. Se așeză pe marginea puțului și ascultă fâșâitul suav al nisipului care se scurgea fără grabă printre pietre. Și exact în același ritm în care se scurgea nisipul, se scurgea și viața lui Ajamuk. După puțin timp, era îngropat până la piept. Atunci deschise ochii și strigă. Sclavul veni îndată, se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pentru că aceea părea a fi o tragedie neobișnuită ce o amuza cu adevărat. Se așeză pe marginea puțului și ascultă fâșâitul suav al nisipului care se scurgea fără grabă printre pietre. Și exact în același ritm în care se scurgea nisipul, se scurgea și viața lui Ajamuk. După puțin timp, era îngropat până la piept. Atunci deschise ochii și strigă. Sclavul veni îndată, se uită în jos, dar nu văzu decât întunericul. Mica torță fusese îngropată de nisip. Un geamăt aproape imperceptibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în care se scurgea nisipul, se scurgea și viața lui Ajamuk. După puțin timp, era îngropat până la piept. Atunci deschise ochii și strigă. Sclavul veni îndată, se uită în jos, dar nu văzu decât întunericul. Mica torță fusese îngropată de nisip. Un geamăt aproape imperceptibil urca din adâncul pământului. Sclavul dădu fuga să-și trezească stăpânii și, de îndată, Gacel coborî în ajutorul fratelui său, când nisipul ajunsese până la bărbia lui Ajamuk. Trase de el, încercând să-l apuce de subțiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se uită în jos, dar nu văzu decât întunericul. Mica torță fusese îngropată de nisip. Un geamăt aproape imperceptibil urca din adâncul pământului. Sclavul dădu fuga să-și trezească stăpânii și, de îndată, Gacel coborî în ajutorul fratelui său, când nisipul ajunsese până la bărbia lui Ajamuk. Trase de el, încercând să-l apuce de subțiori, cu gândul să-l scoată din acea capcană infernală, dar Ajamuk era amețit și nu reușea să reacționeze, iar în această nisipul continua să cadă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ajutorul fratelui său, când nisipul ajunsese până la bărbia lui Ajamuk. Trase de el, încercând să-l apuce de subțiori, cu gândul să-l scoată din acea capcană infernală, dar Ajamuk era amețit și nu reușea să reacționeze, iar în această nisipul continua să cadă peste ei inexorabil. De pe ghizdul fântânii, Moartea surâdea. Nu în fiecare zi avea ocazia să-și arate chipul cel mai lugubru. Nu în fiecare zi putea să-și prindă victima într-un mod atât de lent, crud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zi putea să-și prindă victima într-un mod atât de lent, crud și sofisticat. Nu în fiecare zi reușea să scape de rutină. Pe fundul unui puț sec, în mijlocul celui mai fierbinte deșert, aproape fără aer, în întuneric, cu nisipul ce i se scurgea drept în creștet, deznădăjduitul Gacel nu putu să facă nimic pentru a salva viața fratelui său. Când își dădu seama de situație, mai bine de un metru de nisip îl acoperise deja și el însuși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]