2,751 matches
-
ordine de sus? Biserica se teme de un biet om ca mine? Oare ce se întâmplă dacă un papă se amestecă în lucrurile pământești și în cele ale unui pârlit ca mine? Oh, Doamne! Nu am rude însemnate, nu aparțin nobilimii și nici măcar unor familii de cardinali. Tatăl meu, un cismar analfabet, nu s-ar pune de-a curmezișul legii, chiar și nedrepte, iar Papa îmi interzice să respir. Oh Doamne Dumnezeule. Supravegherea strictă sub care era ținut și neîncetatele mutări
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-lea să se refugieze, la 21 decembrie același an, la cartierul general al trupelor britanice din zona Mării Mediterane. După care, la 23 ianuarie 1799, trupele franceze au intrat în Napoli, iar la 20 ianuarie cea mai mare parte a nobilimii napolitane a proclamat Republică Napolitana (Republică Parthenopeană), după vechea denumire a Napolelui Perthenope (cf., loc. cît., p. 145, n. 1). favoarea Franței a cărei armata, comandata de Napoleon Bonaparte, devenit primul consul al Franței, în urma loviturii de stat, din 9-10
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
încă o grea rămășiță a trecutului. Dar ce înțeles mai poate avea boierimea în România de astăzi? Lasă că și în trecut o boierime vremelnică, legată de înaltele funcții ale Statului (cel puțin în Muntenia), nu se putea asemăna cu nobilimea statornică din alte țări; dar în fapt Constituțiunea noastră actuală a înlăturat aristocrația hereditară, și nu există la noi partid politic care să tindă a o introduce în viitor.<ref id=”1”>Ibidem, p. 45.</ref> Dinasticismul este, în această
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
-și impune punctul de vedere. Fiul unui farmacist din Angoulême, personajul principal din Iluzii pierdute, Lucien Chardon visează să recapete titlul de noblețe pe care Îl avea mama sa, născută de Rubemprée. Îndrăgostit de Madam de Bargeton, o femeie din nobilimea locală, o urmează la Paris și Îl părăsește pe cel mai bun prieten al său, editorul David Séchard, cel care se căsătorise cu sora lui, Ève. El pleacă Însă În capitală și pentru a face carieră, mai ales În domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cineva căruia să-i impute răul, pe care să se poată răzbuna pentru dezamăgirile sale". Nu degeaba sociologia antisemitismului face să apară un fel de amalgam ciudat, în care sînt adunați reprezentanți ai clerului obișnuit, ai micilor comercianți, ai unei nobilimi rurale în declin și ai vechilor bresle din orașe 18 ("Curios ziar, se spune despre "Libre Parole" al lui Drumont, pe care-1 citesc preoții de țară și vechii comunarzi!"). Neliniște, dezordine, incertitudine și pizme s-au cristalizat în jurul acelei imagini
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a se citi Viața tatălui meu. Tatăl lui Nicolas, Edme Rétif, s-a născut în 1692 și a murit în 1764. 53. Lesay-Marnesia, Fericirea la țară, Neufchâtel, 1785. De inspirație rousseauistă, lucrarea se vrea o pledoarie în favoarea întoarcerii la pămîntul nobilimii tradiționale. Idealul este o societate patriarhală în care vechea nobilime își va regăsi, odată cu rolul său important pe cale a se pierde, sensul îndatoririlor sale. Fidelitatea față de gîndirea lui J.-J. Rousseau este asociată aici unei reacții a nobilimii, o reacție
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Rétif, s-a născut în 1692 și a murit în 1764. 53. Lesay-Marnesia, Fericirea la țară, Neufchâtel, 1785. De inspirație rousseauistă, lucrarea se vrea o pledoarie în favoarea întoarcerii la pămîntul nobilimii tradiționale. Idealul este o societate patriarhală în care vechea nobilime își va regăsi, odată cu rolul său important pe cale a se pierde, sensul îndatoririlor sale. Fidelitatea față de gîndirea lui J.-J. Rousseau este asociată aici unei reacții a nobilimii, o reacție antiburgheză și anticapitalistă. 54. Problema este tratată pe larg în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la pămîntul nobilimii tradiționale. Idealul este o societate patriarhală în care vechea nobilime își va regăsi, odată cu rolul său important pe cale a se pierde, sensul îndatoririlor sale. Fidelitatea față de gîndirea lui J.-J. Rousseau este asociată aici unei reacții a nobilimii, o reacție antiburgheză și anticapitalistă. 54. Problema este tratată pe larg în lucrarea, adesea uitată, a lui Bernard Groethuyzen, Originile spiritului burghez în Franța, Gallimard, Paris, 1927. Citatele ce urmează sînt din această lucrare. 55. Citat de Bernard Groethuyzen, op. cit
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
instruirea prin activitate, prin contact cu natura, pornindu-se de la impresii spontane sau de la experiențe organizate, iar alteori chiar de la anumite activități manuale. Școala de la Abbotsholme prelua însă și unele elemente de la vechile școli publice (public schools), școli particulare destinate nobilimii engleze. Ea însăși era o școală particulară, deschisă celor avuți. Foarte curînd, așezămîntul condus de Reddie devine un centru de atracție pentru numeroși oameni de școală, dornici de înnoire. Unii dintre aceștia au deschis ei înșiși școli, păstrînd aceeași orientare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Bârladului, orașul Vaslui a fost menționat pentru prima oară în documentele de cancelarie domnească în vremea domnitorului Alexandru cel Bun (1400 1432). Vasluiul apărea înscris în acel document, dat la Suceava la 31 martie 1423, alături de numele unui reprezentant al nobilimii locale. Este vorba de „pan Serbea ot Vasluia”, adică „domnul” sau „panul” Serbea din Vaslui care întărește, ca martor în divanul domnesc, dania voievodului Alexandru cel Bun către nobilii feudali, frații Oana Popșa și Moise Popșa, acesta din urmă supranumit
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
16), la Quintilian și, mai ales, la poetul satiric Juvenal, autorul celebrului hexametru („Este de dorit ca o minte sănătoasă să fie într-un corp sănătos”). În contrast cu această perioadă înfloritoare, epoca medievală consemnează involuția gândirii teoretice, exercițiile fizice devenind apanajul nobilimii și fiind practicate în cu totul alte scopuri decât la vechii greci (în general pregăteau indivizii pentru război). Perioada Renașterii, prin ideile sale profund umaniste, reconsideră practicarea exercițiilor fizice. Apar, în acest sens, consemnări la scriitori și mai ales la
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
materialului cotidian, noneroic, apare oa nouăa poeticăa urbană, cu un nou potențial. Din punct de vedere al filozofiei istoriei, odată cu trecerea la modernitate, s-a trecut de la spațiu la timp, de la substanțialitate la fluiditate, de la seria tradiție, pământ, cetate, castel, nobilime, absolutism monarhic, renta funciară, proprietate imobiliară la seria mare, monarhie parlamentară, oraș, burghezie, comerț, bani, proprietate mobilă [v.Patapievici, p.154]. Orașul este un spațiu care are ca vocație distribuirea și transferul de sensuri și de valori grație unui schimb
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
opoziții care ar permite delimitarea femeii pariziene de altele. Dificultatea definirii femeii pariziene este de înțeles, având în vedere că însumează o extraordinară diversitate. Femeile pariziene prezintă un grup destul de eterogen și diversificat, care aderă la valorile de casta ale nobilimii și vor să fie acceptate în cercurile ei închise. Titlul Parizienei este unul de noblețe și ține de femeia mondenă din societatea înaltă. Mulțimea variantelor în care ne apare tipul Parizienei poate fi înzestrata plenar sau parțial cu atributele tipului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
extincției este atenuată de pietatea creștină: La moartea părintelui meu, Mormântul, Holera în Moldova. Alteori, adoptă modele celebre - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat (după Th. Gray, prin intermediarul francez al lui M.-J. Chénier), cu o apostrofă originală împotriva nobilimii. Durerea părintelui este proiectată în două „viziuni” consolatoare, în Fiicei mele Eufrosina (transpunere după Petrarca) și Eufrosina. Viziune pe râpele Ozanei, cu ascendență literară în elegia lui Goethe, Euphrosyne, și în versificația populară. Circulația motivelor romantice din literatura europeană și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
sediul la Câmpulung a determinat reacții ale regalității maghiare împotriva românilor din Transilvania. Astfel, în 1366, urmașul la tron al lui Carol, Ludovic I al Ungariei, a emis Decretul de la Turda, care a avut ca efect excluderea românilor ortodocși din nobilime. Condiția necesară impusă pentru deținerea titlului de nobil a devenit confesiunea catolică. Nobilii români care au trecut la catolicism și-au păstrat statutul dar au fost asimilați treptat în elita maghiară (de exemplu Iancu de Hunedoara, provenit dintr-o familie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu privilegii politice ce îi îndrituiesc pe membrii acesteia să participe la luarea deciziilor politice. O astfel de înțelegere a ideii de națiune avea ca implicație excluderea iobăgimii din rândurile națiunii politice, aceasta din urmă confundându-se în totalitate cu nobilimea. Drept care iobagii unguri din Transilvania nu făceau parte din națiunea politică maghiară. În temeiurile aceleași logici politice, plecând de la premisa că românimea ardeleană era în alcătuirile sale o comunitate de iobagi (având totuși o foarte firavă nobilime), acesteia îi era
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în totalitate cu nobilimea. Drept care iobagii unguri din Transilvania nu făceau parte din națiunea politică maghiară. În temeiurile aceleași logici politice, plecând de la premisa că românimea ardeleană era în alcătuirile sale o comunitate de iobagi (având totuși o foarte firavă nobilime), acesteia îi era refuzat statutul de națiune. O națiune de iobagi era nu doar o contradicție în termeni, ci și o aberație conceptuală în logica politică a orânduirii feudale. Această compresie a națiunii la elita sa socială - înțelegere care a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fiind de un moment de străpungere semantică în care națiunea devine coextensivă românității transilvănene. Statornicit în cadrele de gândire tributare mentalității politice feudale, revendicările sale inițiale au fost însă mult mai modeste, vizând exclusiv drepturile clerului unit român și ale nobilimii române unite. În fața insucceselor, Klein a desfăcut progresiv aripile semantice ale conceptului de națiune, asimilând în circumferința în continuă expandare a acestuia sectoare succesive ale românilor. Efectul de spiralare a fost lansat prin încorporarea nucleelor burgheziei române incipiente ca parte
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
desfăcut progresiv aripile semantice ale conceptului de națiune, asimilând în circumferința în continuă expandare a acestuia sectoare succesive ale românilor. Efectul de spiralare a fost lansat prin încorporarea nucleelor burgheziei române incipiente ca parte constitutivă a națiunii, alături de preoțime și nobilime, în strădania sa de a ralia cercuri tot mai largi ale românității în lupta pe care o purta cu "națiunile politice" refractare schimbării regimului constituțional care le conserva privilegiile. Punctul critic este atins însă cu ocazia sinodului din 1744, când
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Iosif al II-lea (1790), înțelegerea românească a ideii de "națiune" înregistrează o reculare semantică. Această contracție atrofiantă a razei de cuprindere a națiunii este vizibilă în Suplica din 1791, semnată de "Mult umilii și în veci credincioșii supuși, Clerul, Nobilimea, Starea militară și cea Orășenească a întregii națiuni române din Transilvania" (cf. Prodan, 1984, p. 480). Cu toate formalitățile petiționare ce trebuiau respectate, absența țărănimii românești de pe lista categoriilor de semnatari simbolizează totuși revenirea la o formă anterioară, elitară dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
stărilor. Iată conținutul expres al celei de-a treia cerințe cuprinsă pe agenda revendicativă a Supplex-ului din 1791: "Clerul acestei națiuni credincios bisericii orientale, fără discriminare dacă gândește sau nu în toate la fel cu biserica occidentală, de asemenea și nobilimea și plebea, atât cea orășenească, cât și cea rurală, să fie socotită și tratată drept în același fel ca și clerul, nobilimea și plebea națiunilor care alcătuiesc sistemul uniunii, și să fie refăcută părtașă la aceleași drepturi" (Prodan, 1984, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bisericii orientale, fără discriminare dacă gândește sau nu în toate la fel cu biserica occidentală, de asemenea și nobilimea și plebea, atât cea orășenească, cât și cea rurală, să fie socotită și tratată drept în același fel ca și clerul, nobilimea și plebea națiunilor care alcătuiesc sistemul uniunii, și să fie refăcută părtașă la aceleași drepturi" (Prodan, 1984, p. 478). Pe de altă parte însă, aceeași suplicanți mărturisesc deschis că " Nu este desigur intenția națiunii suplicante să capete pentru plebea sa
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
amare sarcini. Admiterea acestei împărțiri sociale, în spirit feudal, este o vădită concesie făcută împrejurărilor" (Blaga, 1995, p. 95). Aceasta trebuie pusă însă pe seama întorsăturii pe care evenimentele au apucat-o în epoca postiosefină a restituțiilor, în care petiționarii (clerul, nobilimea, orășenii și militarii români din Transilvania) au fost forțați să își deradicalizeze programul revendicativ. Reformulându-și solicitările în lumina unui realism pragmatic, elita românească a urmărit să ajungă la un compromis cu sistemul feudal al națiunilor politice transilvănene, în tentativa
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ortodoxie. Aceasta era situația în momentul în care Transilvania a fost asimilată în Imperiul Habsburgic la sfârșitul secolului al XVII-lea. În mozaicul confesional al spațiului transilvănean, catolicismul - religia de stat a imperiului - aproape că dispăruse. Confruntându-se cu obstinația nobilimii maghiare și a celorlalte națiuni recunoscute de a-și conserva privilegiile feudale și autonomia puterii regionale, curtea vieneză a jucat cartea religioasă, încercând să corecteze raporturile de forță prin atragerea românilor ortodocși la catolicism. Pe fondul acestor planuri imperiale de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care a introdus germana ca limbă oficială de stat și obligatorie în învățământ. Două bastioane ale conservatorismului îi stăvileau eforturile înnoitoare: stările feudale (printre care se numărau și "națiunile politice" transilvănene) și ordinul iezuit. A atacat privilegiile primelor, încercând "impunerea" nobilimii și a desființat pe cel de-al doilea. În spiritul absolutismului luminat, religia a fost redusă la rolul de utilitate de stat. Înnoirile reformatismului iosefin s-au întipărit și asupra evoluției conștiinței naționale a românilor transilvăneni. Sub efectul politicilor raționaliste
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]