9,387 matches
-
pe mine și comedia de moravuri Bursierul societății au rămas în manuscris și nereprezentate. SCRIERI: Visuri de noroc, București, 1903; Ramuri, Budapesta,1906; Poezii, București, 1907; Impresii de teatru din Ardeal, Arad, 1908; Nuvele, București, 1909; Sirena. Jurământul, Beiuș, 1912; Nuvele, București, 1914; Se face ziuă, București, 1914; Ca mâini va bate ceasul!, București, 1915; Trandafirii roșii, București, 1915; Furtuna. Cu toții una. Poemul Unirei, Sibiu, 1922; Poezii, București, 1924; Domnul de rouă, București, 1938; Scrieri, îngr. Cornel Simionescu și Aurora Pârvu
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
În „Sămănătorul”, proza și versurile sale sunt susținute de încurajarea generoasă a criticii lui N. Iorga. B. își câștigă viața ca funcționar. Era căsătorit cu Victoria, fiica lui Ioan Nădejde și a Sofiei Nădejde. În 1905, îi apăruse volumul de nuvele Chipuri de la mahala, urmat de Cea dintâi iubire (1908), Maica Melania și Taina (1909), Povestiri mărunte și Un singuratic (1910), Neguri și La un han, odată... (1911), Chilia dragostii (1913), Fetița doctorului (1914). Prezent în periodicele vremii („Făt-Frumos”, „Voința românească
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
părăsit. B. dă o istorie aspră, în tonuri sobre, vădind cunoașterea exactă a sufletului țărănesc. Interesantă pentru că a reușit să treacă în gest câte ceva din straturile obscure, realizând aliajul paradoxal dintre o curăție de sfânt și nebunia instinctului erotic, e nuvela Chirică, care a stat la baza dramei În întuneric. În aducerea la suprafață și adâncirea unor stări întunecate, de coșmar (ca în Vulturul, din seria povestirilor de război, acestea în genere slabe, teziste ori șocante), ar fi putut sta autenticitatea
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
Păcală”, „Veselia” și, din 1946, colaborează la „Fapta” (unde e de înregistrat adevăratul său debut). A frecventat (în 1946) cenaclul Sburătorul, a colaborat la numeroase reviste și la principalele ziare din capitală, încredințându-le texte strict literare (fragmente romanești, schițe, nuvele) ori acoperind o publicistică vioaie, de atitudine, întinsă de la reportaj, impresii de călătorie, articol politic, chiar cronici literare până la virulenta cronică sportivă. În 1955, „Viața românească” îi publică nuvela Munca de jos, inclusă în Gloaba (1955), volum marcând debutul său
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
ziare din capitală, încredințându-le texte strict literare (fragmente romanești, schițe, nuvele) ori acoperind o publicistică vioaie, de atitudine, întinsă de la reportaj, impresii de călătorie, articol politic, chiar cronici literare până la virulenta cronică sportivă. În 1955, „Viața românească” îi publică nuvela Munca de jos, inclusă în Gloaba (1955), volum marcând debutul său editorial. Urmează un triptic „sportiv”, la cota divertismentului: Tripleta de aur, Balonul e rotund și Unsprezece (toate în 1956), prefațând apariția unei capodopere a literaturii române, romanul Groapa, publicat
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
mărturisea prozatorul) au fost scrise prin ’45-’46, inspirate de un fapt divers: închiderea celebrei „gropi a lui Ouatu”; romanul a suferit prefaceri până la ediția definitivă (1982). B. scrie industrios și ritmul editorial probează această avalanșă: urmează câteva volume de nuvele (Oaie și ai săi, 1958, Patru condamnați la moarte, 1959, Prânzul de duminică, 1962, Martiriul Sfântului Sebastian, 1969, Miresele, 1975), dar și volume de reportaje, note de călătorie, eseuri (precum Măștile lui Goethe, 1967), aparținând unui moralist modern, cu lecturi
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
lumii, 1964), cât și vădind interes (inclusiv filologic) pentru reconstituirea în cheie barocă a crepuscularei lumi fanariote în romane care ating, sub acoperișul parabolei, din nou, pragul capodoperei: Princepele (1969), Săptămâna nebunilor (1981). Nu poate fi ignorat productivul filon al nuvelei de aventuri și istorice (evocând, îndeosebi, vremea haiducească, ca, de pildă, Vânzarea de frate, 1968), exploatat prin abundența scenariilor de film (unele, în colaborare) de certă tentă comercială. Și nici scandalul stârnit de romanul Incognito (I-IV, 1975-1980), un ciné-roman
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
colaborare cu N. P. Mihail), București, 1974; Incognito, I-IV, București, 1975-1980; Miresele, București, 1975; O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, vol. I: Poezia contemporană, București, 1975; Săptămâna nebunilor, București, 1981; Ianus, București, 1993; Nuvele, postfață Elisabeta Lăsconi, București, 2001. Traduceri: H. Cobb, Cărările gloriei, București, 1961 (în colaborare cu A. I. Deleanu); Hans Marchwitza, Peter Kumiak și urmașii, București, 1962 (în colaborare cu A. I. Deleanu); W. Faulkner, Nechemat în țărână, București, 1964 (în colaborare cu
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
a avut succes, în schimb, cu Olteanca (1880), a cărei muzică a fost compusă de G. Otremba și Ed. Caudella, B.-D. își leagă numele de începuturile operetei românești. Libretul are la bază o piesă franceză care a inspirat și nuvela lui N. Gane Două nebunii, dar prelucrarea este atât de iscusită, încât textul emană un incontestabil specific autohton, evident în intrigă și atmosfera de șezătoare. În 1893, a scris libretul pentru o nouă operetă, Insula florilor, pe muzică de M.
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
dramaturg prolific. Ca autor de piese originale, a debutat în 1871 cu O palmă la bal mascat, reușită comedie de situații, publicată în „Convorbiri literare”. A doua piesă a lui B.-D., Radu III cel Frumos, preia subiectul dintr-o nuvelă istorică a lui N. D. Popescu, fără a reuși să depășească mediocritatea modelului. Cucoana Nastasia Hodoronc se înscrie printre cele mai reușite comedii românești de moravuri din secolul al XIX-lea. Îmbrăcată în haina vodevilului, satira este îndreptată împotriva micii
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
meniți suferinței și, adeseori, unui tragic sfârșit (Mărgărint bețivul, La poarta spitalului ș.a.). Verismul acestor proze nu-și refuză un arsenal al literaturizării. Ceea ce nu le anulează substanța de „documente omenești”. Cu o viziune nedisimulat tezistă, confruntând două „lumi aparte”, nuvela Datorii uitate se clădește pe complexul poporanist al vinovăției. Registrul patetic alternează cu secvențe umoristice, în care, cu o inventivă, dar cam apăsată expresivitate a amănuntului, se conturează o tipologie grotesc-malignă. Nuvela pendulează între palpitul caritabilității și încruntarea malițioasă. Ființe
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
o viziune nedisimulat tezistă, confruntând două „lumi aparte”, nuvela Datorii uitate se clădește pe complexul poporanist al vinovăției. Registrul patetic alternează cu secvențe umoristice, în care, cu o inventivă, dar cam apăsată expresivitate a amănuntului, se conturează o tipologie grotesc-malignă. Nuvela pendulează între palpitul caritabilității și încruntarea malițioasă. Ființe modeste, insignifiante în aparență, la cheremul unor forțe potrivnice, sunt și eroii „schițelor marine din lumea porturilor”. Născuți pentru a suferi, într-o zodie a cumpenei, au parte numai de necazuri, de
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
înneguratelor mărturisiri. Alteori, natura e indiferentă, când nu își bate joc, precum marea, cu un „hohot clocotitor”. Cel mai adesea, însă, cadrul e stăpânit de o „tristețe mută”. Prin pudoarea indicibilă a simțămintelor, prin complicațiile sufletești, inhibitorii, ale personajului narator, nuvela După douăzeci de ani consună cu Adela, romanul lui G. Ibrăileanu. O adiere de lirism nostalgic învăluie evocarea unei iubiri eterice. O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care se ofilește în orășelul-port unde numai pentru dânsa
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
I-II, București, 1974-1979; Schițe marine din lumea porturilor, îngr. și pref. Virgiliu Ene, București, 1975; Jurnal de bord. Datorii uitate. Prințesa Bibița. În Deltă. Schițe marine din lumea porturilor, îngr. și postfață Mircea Braga, București, 1981; Europolis și trei nuvele, îngr. și pref. Ion Bogdan Lefter, București, 1985. Repere bibliografice: Sanielevici, Cercetări, 41-47; Ibrăileanu, Opere, II, 255-257, III, 54-57; Ralea, Scrieri, II, 119-121, 432-434, 440-441; Sadoveanu, Cărți, II, 148-150; Lovinescu, Scrieri, V, 94-96, VI, 193-194; Vianu, Opere, III, 48-50; Călinescu
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
al Liceului comercial „Krețulescu” din București, în 1951 își ia licența la Facultatea de Finanțe și Credit a Academiei de Științe Economice. Timp de două decenii (1947-1967) a activat în Miliția Judiciară. În proză, B. debutează cu o culegere de nuvele, Cutia cu scrisori (1959). Genul în care se va specializa este acela al romanului polițist, lucrat cu meșteșug, dar fără un simț deosebit al verosimilului (Jos masca, domnule Dib, 1971, Insula spionilor, 1972, Întâlnire în Valea Morții, 1974, Prețul tăcerii
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
sub pseudonimul Adriana Vlad, cu românul Stradă Mare, apărut în 1969, dar elaborat între anii 1957 și 1961, o evocare a vietii de provincie. După 1979, îi apar mai multe volume de traduceri în limba franceză: basme, poezii populare, eseuri, nuvele, poezie. Publică în Elveția, la Éditions de l’Aire din Lausanne, o antologie din poezia eminesciana. Scrie, în paralel, și poezie originală în limba franceză, publicată în diverse reviste din Franța și Elveția, inițial sub pseudonimul Annie Lucens. În 1989
BENTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285700_a_287029]
-
de artă plastică și subiectul receptor sau oferind comentarii inedite pe marginea câtorva capodopere ale picturii naționale și universale. Preocupări similare manifestă și pentru muzică și literatură, de o importanță specială fiind un studiu de sinteză din 1941, Note despre nuvela fantastică. Debutul scriitoricesc al lui B. se produce în anul 1935, când publică în „Pagini literare” două tablete, intitulate Însemnări. Nuvele - cele mai multe incluse apoi în volumele Hanul roșu (1938), Semn rău (1943) și Îngerul alb (1944) - și tablete literare va
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
manifestă și pentru muzică și literatură, de o importanță specială fiind un studiu de sinteză din 1941, Note despre nuvela fantastică. Debutul scriitoricesc al lui B. se produce în anul 1935, când publică în „Pagini literare” două tablete, intitulate Însemnări. Nuvele - cele mai multe incluse apoi în volumele Hanul roșu (1938), Semn rău (1943) și Îngerul alb (1944) - și tablete literare va publica (semnând și V.B.) în „Pagini literare”, „Gând românesc”, „Națiunea” (Brăila), „Curentul literar”, „Sfarmă-Piatră”, „Gândirea”. Prozatorul este interesat de surprinderea tragicului
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
pe terenul comun al „jocului”. Saltul din realitate (alimentat de halucinație, viziune morbidă, tenebre) poate fi provocat și de alienarea în faze diferite, mergând până la nebunia clinică. Semnificativ este, din acest punct de vedere, faptul că manuscrisul primului volum de nuvele, Hanul roșu, purta inițial titlul Povestiri bolnave. Aici este povestea unei răzbunări și, până la un punct, ea poate fi situată în descendența unor pagini celebre, Moara cu noroc de I. Slavici sau O făclie de Paște de I. L. Caragiale. Nimic
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
microuniversul satului. În Vraciul Ieronim se înfiripă atmosfera Evului Mediu, când nevoia de vrăji era mai puternică decât vraja însăși. Nebunia în care alunecă Ieronim își are sursa în răzvrătire și în negarea ordinii stupide a cetății. Și în alte nuvele asemenea răsfrângeri ale unor conștiințe zbuciumate, obosite sau revoltate se convertesc în patologic individual sau colectiv. Dorințele lui Ștefan Hubertus, Amo, amas, amat..., Pavilionul nr. 6, Biserica din Fraustadt sau Semn rău preiau ecourile unor credințe ancestrale: un blestem sau
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
imaginația lucrând mai ales în sensul realizării plastice a întâmplării relatate. Sunt preferate culorile potolite, patinate, țintind o întoarcere prelungă în timp. Exterioarele în care se mișcă Ieronim evocă decoruri medievale trasate în tonuri cenușii sau coclite. Interioarele din aceeași nuvelă, descrise cu lux de amănunte, plutesc în aburi gălbui sau roșcați. O priveliște ireală, plutind printre cețuri care șterg distanțele, este aceea a fantomaticei fortărețe a regelui Wenceslav (Cetatea cu steaguri albe). Decorul interior pare unul de după apocalipsă: totul stă
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
îl ocolesc nici premiile literare, între care Premiul Academiei Române (1908, 1920), Premiul „I. Al. Brătescu-Voinești”, și, în 1930, Premiul Național pentru Proză. Se pensionează în 1935, după o îndelungată carieră didactică. Moare în urma unui accident. Încă din liceu, B. compune „nuvele” pentru revistele poligrafiate „Armonia” și „Studentul român”. Încurajat de profesorul Simion Mândrescu, încredințează câteva texte revistei „Mugurul”; aici își vede imprimată, în 1888, nuvela Nostalgie. Semnătura lui sau pseudonimele pe care și le alege (Arab, Ion Arab, Barion, I. A
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
în 1935, după o îndelungată carieră didactică. Moare în urma unui accident. Încă din liceu, B. compune „nuvele” pentru revistele poligrafiate „Armonia” și „Studentul român”. Încurajat de profesorul Simion Mândrescu, încredințează câteva texte revistei „Mugurul”; aici își vede imprimată, în 1888, nuvela Nostalgie. Semnătura lui sau pseudonimele pe care și le alege (Arab, Ion Arab, Barion, I. A. Barion, Bion) pot fi întâlnite, în afară de „România literară”, la „Revista poporului”, unde a fost redactor, „Generația nouă”, „Adevărul”, „Românul”. În 1893, intră în comitetul
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
pot fi întâlnite, în afară de „România literară”, la „Revista poporului”, unde a fost redactor, „Generația nouă”, „Adevărul”, „Românul”. În 1893, intră în comitetul de redacție al periodicului „Românul literar”. Remarcat de B. P. Hasdeu, se apropie de „Revista nouă”. Schițele și nuvelele lui au, de pe acum, căutare în multe alte publicații: „Universul ilustrat”, „Revista theatrelor”, „Revista contimporană”, „Adevărul ilustrat”, „Revista orientală”, „Revista copiilor”, „Revista literară”. Colaborarea (din 1896 până în 1935) la „Convorbiri literare”, unde, din 1900, e membru în comitetul de redacție
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
acum, căutare în multe alte publicații: „Universul ilustrat”, „Revista theatrelor”, „Revista contimporană”, „Adevărul ilustrat”, „Revista orientală”, „Revista copiilor”, „Revista literară”. Colaborarea (din 1896 până în 1935) la „Convorbiri literare”, unde, din 1900, e membru în comitetul de redacție, instituie, începând cu nuvela Emma, etapa de maturitate a scrisului lui B. A fost tradus în franceză, italiană, rusă, portugheză, bulgară. Un aer de diletantism blajin emană din intervențiile lui în materie de literatură. Cu toată tenta lor paternală, opiniile sunt intolerante în fond
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]