6,770 matches
-
nu mergea să vândă boii, niciodată ci doar de preț se mai interesa și de povești cu alții fără plată apoi la câte-o țuică-i invita, pe drum, doar pulbere în vânt de seară când se întorcea spre casă obosit iar maica îl aștepta pe prispă afară cu masa pusă, chiar de-a adormit, și taica o trezea încetișor și o chema la masă lângă el și îi spunea că ziua i-a fost dor de glasul ei cel cald
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CASA CU VERANDA ÎNDOLIATĂ Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1752 din 18 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului La această adresă, nu locuiește nimeni... Obosit, soarele mângâie amprente lăsate pe ferestrele ce-au ferecat dureri. În nopți ce dor, netulburând tăceri, luna, minunată balerină a cerului, pășește încet peste zidurile sprijinite doar în temelia cu amintiri. La această adresă, cândva, în marș nupțial, a poposit
CASA CU VERANDA ÎNDOLIATĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377590_a_378919]
-
Acasa > Poezie > Familie > DOAR VIAȚA Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017 Toate Articolele Autorului copilul meu cine m-a uitat în trupul acesta obosit și bătrân? sunt o păsăre fără cer fără aripi privește toate străzile pe care le cutreier inutil sunt pline de tine puștiul blond puțin creț ești tu te purtam la grădiniță pe umeri iar tu râdeai râdeai cântam amândoi ceva
DOAR VIAŢA de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377646_a_378975]
-
-n vânt, Sunt singur și am pletele sărate.... Într-un oraș pustiu, te-aștept înfrânt. Plouă peste oraș... Caduc, în noapte, Sufăr tacit, știu, nu mai poți ierta Eternele-mi plecări... Spre mai departe Stau singur, așteptând venirea ta. Căci obosit mi-e pasul înspre munte, Poteci sălbăticite-mi stau în drum... Femeia MEA, mă iartă! Te întoarce, Uitând al neiubirii vers postum. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) ( vol " Cabana de foc " ) Referință Bibliografică: DOAMNA TOAMNELOR GRI / Mugurel Pușcaș : Confluențe
DOAMNA TOAMNELOR GRI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378337_a_379666]
-
Autorului O umbră văd plimbând sub felinar Sau este vântul frunza ce o rupe. Vreau să-ți citesc târziu dintr-un ziar Ce tâlcul nesperat ar vrea s-asculte. Cad pleoape grele mestecându-mi ferm Priviri cu gene triste și-obosite. Iar luna curge veșnic pe un geam Ce-mi strânge stele ca pe dinamite. Adorm tăcut în vechiul balansoar Cu foc aprins în goala mea odaie. Pâlpâie flacăra furată de un jar Stârnind în urmă mare vâlvătaie. Tot ațipesc ținînd
OCHII TĂI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378331_a_379660]
-
Acasa > Strofe > Atasament > E PREA DEVREME... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1751 din 17 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului E prea devreme, astăzi, să te strig, Biet călător prin sufletu-mi apatic, Ți-e mersul obosit, ne-ndemânatic, Prin universul unde-i tot mai frig. E prea curând, din gânduri, să te chem, Căci puerila, blânda-mi insistență, Nu m-a convins dacă a ta absență E binecuvântare sau blestem. E prea târziu, acum, să mă
E PREA DEVREME... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378360_a_379689]
-
din case, vom țese viața în albul de mătase. Prea multe lacrimi înghețate-n lume, de mult prea frig în părăsiri postume! Nici nu mai știm de ce am plâns aseară, acest cotidian televizat omoară. Prea multe se adună-n în obosite oase, ca niște zale grele ale unui cavaler medieval, care o viață întreagă a alergat după himere, acum prea obosit să se ascundă-n ele. Și de ce plâng cuvintele-n iubiri pierdute, țesute de un păianjen care nu ne minte
CRUCEA VIEȚII de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378373_a_379702]
-
părăsiri postume! Nici nu mai știm de ce am plâns aseară, acest cotidian televizat omoară. Prea multe se adună-n în obosite oase, ca niște zale grele ale unui cavaler medieval, care o viață întreagă a alergat după himere, acum prea obosit să se ascundă-n ele. Și de ce plâng cuvintele-n iubiri pierdute, țesute de un păianjen care nu ne minte, când construiește din cuvintele elipse, o lume fără moarte atârnată-n vise, cu prea multă iubire adormită-n cruci, care
CRUCEA VIEȚII de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378373_a_379702]
-
2016. Căzute parcă sunt în univers Pășind spre îndepărtate zări Și creionate într-un singur vers, Atingând enigmatice chemări. Le simt, le văd atât de paralele, Alergând prin labirint de stele, Oftând agale triste și orbite, Pierdute în timp și obosite. Precum topește focul ceara, Lăsată este pretutindeni seara, Îndepărtate ele suflete ucise, Lăcătuite sunt în albastre vise. Blestemate luptă să existe, Pășind spre orizonturi neștiute Și strigând la cer atât de triste, Ele două, priviri necunoscute. Citește mai mult Căzute
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
Citește mai mult Căzute parcă sunt în universPășind spre îndepărtate zăriși creionate într-un singur vers, Atingând enigmatice chemări.Le simt, le văd atât de paralele,Alergând prin labirint de stele,Oftând agale triste și orbite, Pierdute în timp și obosite.Precum topește focul ceara,Lăsată este pretutindeni seara,Îndepărtate ele suflete ucise,Lăcătuite sunt în albastre vise.Blestemate luptă să existe,Pășind spre orizonturi neștiuteși strigând la cer atât de triste,Ele două, priviri necunoscute.... XXIV. SPOVEDANIE, de Dan Ioan
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
nu vedea nimic ieșit din comun în ceea ce se petrecuse și eu îmi făceam gânduri degeaba... Genny s-a grăbit la culcare, a intrat sub pled și în scurt timp a adormit. Avusese mult de lucru la fabrică și era obosită. Când am ajuns și eu în pat, eram plin de dorință și-am tras ușurel pledul de pe ea, admirându-i goliciunea. Încă de la prima noastră noapte de dragoste, obișnuia să doarmă fără chiloțel și cu obișnuitele sale cămășuțe de noapte
DRĂCUŞORUL DIN CASĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378351_a_379680]
-
grădina, vecină așezământului bisericesc. Femeile au fost încântate, de meniul naturist pus la dispoziție de gazde, mai ales că, pentru ele era ceva inedit. Dar venise seara și toți s-au îndreptat spre cămăruțele, în care urmau să ìnnopteze. Benedict, obosit tare, se pregătea să intre în patul său, când, auzi bătăi puternice în ușă și niște chicoteli pe îmfundate. Deschise ușa și...stupoare ! Erau colegele lui, profesoarele ! ........................................................................................................................................... Călătoria aceasta a fost ultimul pelerinaj al bărbatului. „Ufff ! se văicări cu durere
“HĂRŢUIT SEXUAL” SAU „PATIMILE PROFESORULUI BENEDICT PREDICĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378379_a_379708]
-
mângâierea apei pe pleoapecând valuri se sparg învăluind în picăturiși vis și durere ascunse-n adâncuri.Toamna iubirii...... XXX. MEDITAȚII ..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 682 din 12 noiembrie 2012. Meditații ... Cad clipele de-a valma peste trupu-mi obosit, aș vrea s-ating cu palma timpul, dar nu mi-a fost ursit... M-ascund printre cuvinte mi-e frică să vorbesc, doar aduceri aminte ușor gânduri răvășesc și speranța care minte mereu c-am să iubesc... O zi... și
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
sortit a fi cununa ce-mi luminează chipul, spre noapte-n care luna va stinge anotimpul... Voi fi o amintire printre file de carte, o fărâmă de iubire plecată departe... Citește mai mult Meditații ... Cad clipele de-a valmapeste trupu-mi obosit,aș vrea s-ating cu palmatimpul, dar nu mi-a fost ursit...M-ascund printre cuvintemi-e frică să vorbesc,doar aduceri aminteușor gânduri răvășescși speranța care mintemereu c-am să iubesc...O zi... și încă unaalunecă din timpul,sortit a
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
voi mângâia mereu clipelede singurătate...... XXXII. TE IUBESC!, de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 644 din 05 octombrie 2012. Te iubesc! Te iubesc cu fiecare clipă care-n zborul ei, mângâie gândul risipit și cu fiecare mângâiere care-nfioară trupul obosit, de anii care-n trecerea lor au întețit flacăra iubirii și focul care arde mocnit!. Te iubesc cu fiecare cuvânt din inimă rostit, care împrăștie mâhnirea cu lacrimi umezită și aduce fericirea, imprăștiind bucuria și mulțumirea în sufletul împlinit Te
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
verdeață și cum muntele fascinat de măreția înălțimii își înaltă vârful tot mai sus în căutarea luminii divine. Te iubesc ș-atât! Citește mai mult Te iubesc!Te iubesccu fiecare clipăcare-n zborul ei,mângâie gândul risipitși cu fiecare mângâierecare-nfioară trupul obosit,de anii care-n trecerea lorau întețit flacăra iubiriiși focul care arde mocnit!.Te iubesccu fiecare cuvântdin inimă rostit,care împrăștie mâhnireacu lacrimi umezităși aduce fericirea,imprăștiind bucuriași mulțumireaîn sufletul împlinitTe iubesccum trandafiriisorb roua de dimineață,cum soarele se-mprăștiepeste câmpul
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
zidul de tăceri Și simt acut blestemul amânării Cum cade pe cortina delăsării, Furându-mi timp din clipele de ieri. Un foileton de lacrimi s-a sfârșit, Începe unul nou - singurătatea. Mă strâng în brațe umbre din cetatea Aceluiași scenariu obosit. Adorm discret cu chipul tău în gând, Simt urletul cu glas de neființă Din mintea-mi răvășită de dorință, Sub lujerul iubirii tremurând. Și molipsită de făptura ta, Mă zbat absurd sub nori de neputință, Sfârșesc damnată, fără de voință, Să
AMINTIRI STATORNICE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378463_a_379792]
-
înghiți un sandvici dacă mai ai timp și fugi să nu întârzii la serviciu. La serviciu rezolvi sau nu rezolvi aceleași chestii în fiecare zi, te vezi cu aceleași mutre, pleci la aceeași oră, faci cam aceleași cumpărături, vii acasă obosit, mănânci, citești ziarul, te uiți la televizor și gata! A trecut ziua. - Plictiseala mare, confirma Menașe. Eu mă uit la știrile de la televiziune, dar nu ai ce să vezi. Spune și tu! Sau cade guvernul, sau nu cade guvernul, de parcă
SCHIŢE UMORISTICE (77) – PLICTISEALA MARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378501_a_379830]
-
2016. O umbră văd plimbând sub felinar Sau este vântul frunza ce o rupe. Vreau să-ți citesc târziu dintr-un ziar Ce tâlcul nesperat ar vrea s-asculte. Cad pleoape grele mestecându-mi ferm Priviri cu gene triste și-obosite. Iar luna curge veșnic pe un geam Ce-mi strânge stele ca pe dinamite. Adorm tăcut în vechiul balansoar Cu foc aprins în goala mea odaie. Pâlpâie flacăra furată de un jar Stârnind în urmă mare vâlvătaie. Tot ațipesc ținînd
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
grele ... Citește mai mult O umbră văd plimbând sub felinarSau este vântul frunza ce o rupe.Vreau să-ți citesc târziu dintr-un ziarCe tâlcul nesperat ar vrea s-asculte.Cad pleoape grele mestecându-mi fermPriviri cu gene triste și-obosite.Iar luna curge veșnic pe un geamCe-mi strânge stele ca pe dinamite.Adorm tăcut în vechiul balansoarCu foc aprins în goala mea odaie.Pâlpâie flacăra furată de un jarStârnind în urmă mare vâlvătaie.Tot ațipesc ținînd ziaru-n brațeDar simt
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
wirst mit Brot und Salz, es gibt für dich ein Fest mit Tanz! LEGENDĂ GREIERILOR Dumnezeu, cu gândurile sale, coborî pe Pământ și mergând, și mergând, nu observă ca-n cale toți și toate i se închinau și-l preamăreau. Obosit cum era și cum noaptea cobora, isi întinse mantia de lâna și se lungi, cu capul pe o mână, sub un copac. Dar liniștea prea mare, deși nu era zi de sărbătoare, era întreruptă de zgomotele mii din jur, de
POEZII BILINGVE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378570_a_379899]
-
dorești să rămân cu tine, scumpo? Nu, nici vorbă, mama! Mă descurc și dacă sunt singura, atunci mă ajută Criști. Cine știe dacă va mai participa alături de mine la treburile casei dacă ești aici! Ai grijă de tată, îmi pare obosit și puțin trist. Maria își săruta fiica, bucurându-se că în sfârșit fiica ei este fericită. Au plecat dimineața devreme, lăsând în urmă o fiică, nepoata, ginere, împliniți și plini de viață. Referință Bibliografica: Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378567_a_379896]
-
Cum o făceam mai demult! Nu știu să exprim note, Nici să învăț măcar, Nici să dansez încât astfel Să transmită trupul ce l-a încărcat. Nu știu cum să pătrund minți Care-s așa deasupra mea, Văd doar că-s încâlcite, obosite iar. Cuvintele-mi cer viață! Ca sufletul deasupra unui trup Ce nu mai aburește, Cum făcea mai demult! Deschideți-vă sufletele Să intre mult căldura... Printre rânduri de statui Se chinuie un om, Pentru cei ai nimănui. Nu am arme
CUVINTELE-MI CER VIAȚĂ! de CLAUDIA ARCHIP în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378599_a_379928]
-
unui dor, dar fericirea-îmi iese-atunci în cale și chipul meu devine zâmbitor. De câte ori tristețea îmi dă roată eu împlinirea-ntr-însa o răsfrâng și îi aduc iubirii osanale. Atunci se risipește orice nor și se transformă-n cântec orice jale, iar mersu-mi obosit devine zbor. Câte-mpliniri ! Câte-mpliniri ! De-o vreme viața-i plină de rodul lor bogat și minunat din care tai felii mari de lumină ca să le gust răcoarea încântat. Sunt mulțumit de câte-am strâns în mine și-abia
MAI SUNT ŞI TRIST CÂTE-MPLINIRI ! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378628_a_379957]
-
Sf. Isaac Sirul avertizează: „Să nu-ți îngrămădești flacără în sânul tău fără necazuri mai puternice ale trupului tău“; iar altundeva: „Când afli deci pace neschimbată în calea ta, teme-te, pentru că ești departe de cărarea pe care pășesc picioarele obosite ale sfinților“. Simbolul suferinței este semnul prin excelență care definește pe omul iertător, omul răbdător, omul iubirii depline, omul jertfelnic. Un astfel de om era Părintele Paisie Olaru de la Sihla, care în ultimii cinci ani din viață a primit suferința
NU EXISTĂ DESĂVÂRŞIRE, FĂRĂ SUFERINŢĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378859_a_380188]