2,926 matches
-
fiți foarte atent, cine a propus sau, mă rog, a sugerat eventualitatea unei capcane? Mă refer la dispozitivul de gaze barbiturice instalat în avion. ― Nimeni nu a formulat o astfel de eventualitate. Ideea îmi aparține. ― Sigur? ― Sigur. Pe Scarlat îl obseda gândul că pilotul a făcut o vizită la Miliție. Adevărul e că încercasem aceleași temeri cu două ore mai devreme. Eu i-am convins să mutăm cortul. ― Ce v-a liniștit ulterior? ― Nu m-am liniștit, convenisem însă odată pentru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
redactez vreo cinșpe demisii întrucît caligrafia e superbă. N-ar strica să fie în versuri. După cum vezi, o grămadă de lume spirituală. Azimioară se interesă camuflîndu-și zâmbetul. ― Ce idee aveți? ― Vreau să verific încă o ipoteză. Orice aș face, mă obsedează expedierea biletului acela blestemat. Mă întorc repede. Își luă paltonul din cuier și ieși cu el pe braț. Adăugă înainte de a închide ușa: ― Dă-i drumul, dragul meu! Poți să râzi acum un sfert de oră. Când auzi soneria, Șerbănică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
însumi. ― Probabil că eu nu cunosc noțiunea... ― O ironie ieftină care nu vă onorează, iar pe mine nu mă atinge. Am crescut într-o casă unde, înainte de toate, mi s-a cultivat simțul datoriei. ― Și dragostea pentru semeni, bănuiesc. ― Vă obsedează caietul meu. Oamenii aceia au greșit. Nu puteau rămâne nepedepsiți. Dumneavoastră, în fond, procedați la fel. Îi sancționați pe ticăloși. ― Hm! maiorul trase fumul până în adâncul plămânilor. Nu mi-a trecut niciodată prin minte să tai capul unuia care nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
exact! Marin a plecat pe 8, dimineața. Noaptea a dormit la mine. Atunci mi-a povestit. Nu vreți o cafea? Cristescu refuză. ― Ce părere aveți despre Valerica Scurtu? ― O nefericită. Celibat prelungit cu consecințe dezastruoase. ― Ce vreți să spuneți? ― O obsedează o singură idee: să se mărite. Indiferent cu cine, indiferent de compromisul care ar intermedia actul. Se simte cumva în afara societății, înjosită. Îmi povestea Marin că atunci când stă de vorbă cu o femeie căsătorită, instinctiv se întunecă la față, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
farfurioarei de porțelan. Învățase de mult că cea mai sigură minciună este adevărul în țesătura căruia se strecoară mici inexactități. Era convins de autenticul relațiilor dintre Melania și Van der Hoph așa cum îi fuseseră prezentate dar, în același timp, îl obseda o corelație între dramele consumate în Strada Crăiței și sosirea olandezului. Bătrâna îl chemase la telefon acum patru zile. Deci, în ajunul morții lui Panaitescu. Din prima clipă sesizase o frondă, o rezistență pe care i-o opuneau sistematic Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca să trăiesc în viitorul acela static, înghețat, în care realitatea pe care o cunoaștem astăzi va fi doar un deșeu al ficțiunii, al ficțiunii cu oameni în comă. * ...această clipă de luciditate are valoarea morții sărutate. * Tristețea că mai toți, obsedați de și suferind pentru o situație materială într-un cotidian care îi oprimă, îi îmbolnăvește, se roagă pentru ca starea aceasta de lucruri să dureze la nesfârșit și să nu li se întâmple cumva să pățească nonșalanța divină, care ne-ar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
luat luni de zile să cădem de acord. L-am obținut eu. În noaptea aceea am hotărât să sărbătoresc cu Milton Holmes - este designerul de interior al familiei și cel mai bun prieten al meu, Într-un fel. Milton era obsedat de ideea de a merge În salonul privat de la Harry’s Downtown 1, chiar dacă eram În 12 august sau așa ceva și eu știam că nu va fi nici țipenie de om acolo. Eram Îmbrăcată din cap până În picioare În negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ridicat și l-a Închis. —E el. Tot timpul e el, spuse ea blazată. —Ar fi trebuit să răspunzi. Nu mă deranjează. Am nevoie de o pauză În ceea ce-l privește, de fapt. Uite cum stă treaba: devine mult prea obsedat de mine. Sanford are șaptezeci și unu de ani și jumătate. Nu pot să ies cu un babalâc. Desigur, Îmi plac babalâcii, dar nu ca iubiți. Așa, unde rămăsesem? m-a Întrebat Lauren. Ți-a fost adusă băutura din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Cel puțin, În felul ăsta, singura direcție În care poți merge este În sus. Adică, mai rău de-atât nu poate fi, nu? Mi-am tamponat ochii cu batista lui Lauren. Printre lacrimi, am reușit cumva să râd. — Nu fi obsedată de chestia asta, că o să strici totul. Lunile de miere sunt supraevaluate. Prea multă presiune. Sunt ca zilele de naștere. Se așteaptă de la tine să te trezești În fiecare dimineață entuziasmată, să te simți Îndrăgostită nebunește și plutind În al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la câteva săptămâni după nuntă. Cinci luni mai târziu, Hunter m-a cerut În căsătorie. Nu locuiserăm Împreună deloc, dar nu Îmi făceam griji. Hunter era o persoană fericită, nesofisticată, altruistă, nu era greu să stai lângă el. Nu era obsedat de sine, nu avea Îndoieli cu privire la sine, ceea ce Îl deosebea simțitor de alți iubiți de-ai mei din ultima vreme. Nu se isteriza, nu o lua razna. Rezolva orice problemă fără tam-tam. Nu analiza mai mult decât era cazul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
toți destul de relaxați, leneveam pe o sofa alături de Hunter, când Marci veni și se plantă lângă noi. Oarecum bâlbâindu-se, ca beată, ne informă că unul dintre principalele motive pentru care ea, ca și tot restul lumii din New York, este obsedată de Lauren, e acela că nu răspunde niciodată la telefonul mobil. Doar sună ea Înapoi, dar nu răspunde la apeluri. Se părea că nimeni n-o văzuse vreodată pe Lauren măcar formând vreun număr de telefon. Așa că se poate vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mod clar mai puține lucruri care să-mi distragă atenția. Totuși, mi-am dat eu seama În timp ce patrulam din hol spre salon, aveam mult spațiu de Înfrumusețat. Trebuia să recunosc că era intimidant. Chiar atunci sună telefonul. Era Milton. —Te obsedează cartea? mă Întrebă cu dezinvoltură. —Milton, mi-a plăcut nespus... —... ai putea să muți șezlongul, să zicem... cu vreo 16 cm spre dreapta? Nu, un pic mai mult, așa, da, nițeluș către terasă... așa. Stop! Stoooop! a țipat el. Scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mult pentru noi, am replicat, Încercând să fiu politicoasă. Mă simțeam un pic neliniștită: orice făcut manual Îmi suna alarmant de costisitor. Ce altceva am putea face? —Sylvie, am o idee și mai bună. Vopsea Farrow și Ball Pink - sunt obsedat de ea. Este cea mai rafinată vopsea roz din Anglia, ar arăta atât de Chatsworth aici. Nu o să ne apucăm să punem tapet În camera aceasta. Decorațiunea va fi chiar priveliștea. Ia uită-te la ea! Milton avea, desigur, perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
șarpe, de un verde Închis, care păreau scumpi. Citea Le Monde. Venise mai devreme. Nina era opusul starurilor de cinema de la Los Angeles, care au sânii măriți și pielea de culoarea cafelei cu lapte. Nina avea clasă. Thack va fi obsedat de ea după ce o va cunoaște. —Nina? am spus, mergând spre ea. —Sylvie? Bună! Dumnezeule! Am ajuns mai devreme. Scuuu-ze. Pot să aștept aici jos dacă vrei, se scuză, plină de pocăință. Vino acum cu mine În apartament, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o Întrebai. Încercam să par nonșalantă, dar eram pe jumătate Îngrijorată. —Pantofii aurii. O creație de Bruno Frisoni. Am Încercat să mi-i comand, dar Sophia a comandat prima. El nu face decât o pereche din fiecare model și e obsedat de Sophia, așa că ea face rost prima de ei. M-am Înfuriat rău, pentru că aștia sunt cei mai drăguți pantofi din lume. M-am mai uitat o dată la poză. Să fi fost aia glezna Sophiei, În pantofii aurii? Piciorul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și Îi dăduse lui Thack un cec uriaș ca să plătească pentru o rochie pe care voia ca acesta să i-o facă. Până și Lauren era impresionată de premiile Oscar: mi-era imposibil să-mi imaginez că nu ar fi obsedată de ținuta ei pentru acest eveniment. În afară de toate astea, aveam nevoie disperată de cineva cu care să vorbesc despre Hunter: căci era ultimul lucru pe care doream să-l analizez cu Marci sau cu Tinsley. Trecuseră două zile și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se calmeze și, continuând să vorbesc, am îndepărtat-o încet de la subiectul în discuție, știind că cel mai bun medicament era să o fac să uite de Terrence o vreme, să o împiedic să mai rumege aceeași problemă care o obseda de atâtea săptămâni. Capitol cu capitol, am pus-o la curent cu toate întâmplările prin care trecusem de când ne văzuserăm ultima dată. În esență, era versiunea prescurtată a tot ce am așternut până acum în această carte. Nu, nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prefera pe Vlahuță lui Caragiale ! Acest „top” total neavenit pune însă și o altă problemă. Frustrați de deceniile de bătut pasul pe loc, bîntuiți de complexele noastre de „cultură minoră” și „provincie”, dar antrenați frenetic în cursa pentru Europa, sîntem obsedați de clasamente și ne-am obișnuit să prelucrăm toate informațiile după o grilă verticală, care să ne permită să aflăm, cu sufletul la gură, cît de „sus” sau de „jos” ne aflăm dintr-un punct de vedere sau altul. „Cum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
51%, față de 19% în Europa celor 15). Despre parvenire — Draga mea, am ajuns o societate de parveniți ! oftează bătrîna doamnă. — Îîntr-un fel, toate țările post-socialiste sînt societăți de parveniți..., îi replică prudent tînăra franțuzoaică, încercînd să n-o jignească. Mă obsedează de cîteva zile această frîntură de dialog pe care am surprins-o, întîmplător, pe stradă. Ce-o fi vrut să spună franțuzoaica ? Și dacă are dreptate ? Dar în ce sens ? Sigur nu în sensul restrîns, extrem de peiorativ și eminamente moral
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
esențial : adevărata tranziție este aceea a limbii ! Or, din acest punct de vedere, mai sîntem încă, în bună parte, „încremeniți în limbaj”... De aici am pornit, acesta este adevăratul kilometru zero al României post-comuniste și nici unul dintre filmele dedicate revoluției, obsedate de „a fost sau n-a fost”, nu exprimă atît de autentic și limpede această stare de fapt precum filmul lui Calciu. Pe de altă parte, faptul că pentru o tînără din 2011 acest moment inaugural pare atît de îndepărtat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rușinea de a fi român (cînd sîntem între noi) și victimizarea colectivă (cînd sîntem criticați de ceilalți). Sîntem fascinați și resentimentari în același timp în raport cu imaginea publică a celuilalt, a vulpii care a ajuns la un ciorchine. Sîntem de asemenea obsedați de clasamente, de topuri, de „locul” ocupat, de la grădiniță pînă la orice examen de promovare și de la fiecare dintre noi pînă la noi toți : olimpicii noștri au luat locul întîi la X - deci sîntem cei mai buni ; sau : „pînă și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
umărul lui Dumnezeu. Ortodoxia combină tandrețea cu perspectiva cazanelor de smoală. Până și Divinitatea a simțit nevoia unei opoziții. Și a apărut Scaraoțki. De-a lungul secolelor, orientul și-a burdușit energia în metafizică, nu în civilizație. De ce să ne obsedeze Paradisul celest, când am putea transforma Pământul într-o rezervație de îngeri. Credința poate însemna certitudinea căutării și sublimul negăsirii. Oamenii leagă de credință sublimul. Dar și frica. Dumnezeu emite decrete, nu dă interviuri. Din imensitatea solicitanților, Sf. Petru îi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de fericire spre tărâmul celălalt. Specia celor care caută fericirea prin cărți a scăzut dramatic. Dar nu va dispărea. Cu trecerea timpului, fericirea se defectează foarte des. Și nimeni nu se pricepe să o repare ca lumea. Pe amărât îl obsedează strictul necesar, nu fericirea. Ideal ar fi să coborâm fericirea din concepte în cotidian. Fericirea este „protejată” de o uriașă centură de disperare. Noțiunea de fericire se limitează în special la mers, nu la popas. Unele întâlniri cu fericirea pot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
după bunul său plac și să transmită unde știa el, orice afirmație făcută chiar și întâmplător. Când se aflau față în față, Bidaru avea impresia că stă de vorbă cu Uriah în persoană, iar după ce dădea mâna cu el, îl obseda aceeași senzație neplăcută, că trebuie să se spele pe palmă. Din fericire îl întâlnea rar și numai întâmplător. Caporalul Bidaru făcea parte din "Plutonul Comandă Regiment" pe post de radiotelegrafist sau morsist, cum i se mai spunea. Avea în dotare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pentru care răspunse prompt: Exact. Numai că nu-mi dau seama dacă a fost vis sau realitate... În timp ce repetă de mai multe ori cele două cuvinte ce se completează reciproc "vis și realitate", străduindu-se să rezolve dilema care-l obseda, brusc duse mâna la tâmplă ca și cum și-ar fi amintit de ceva îngropat de mult în adâncul memoriei. Era vorba de un amănunt foarte important care-l făcu să exclame: Ah, geanta, geanta cu cinci fermoare! Ea trebuie să fie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]