2,880 matches
-
a scăzut, dar se include subtil dorința de a ameliora condiția copilului, victimă a adulților, și de a proteja copiii de duritatea lor mai bine decât s-a făcut în trecut. 25 februarie. Încă un vis care mă tulbură și obsedează: Eram cu Lionel într-o biserică, și un sicriu trebuia să sosească. Vedem sicriul - capacul se dă deoparte și din sicriu se ridică un bărbat: era René, care a spus că se numește Romulus, apoi s-a corectat spunându-și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
umbra acestor giganți ai literaturii japoneze. În istoria Premiului Nobel, numai Hemingway a mai spus cu aceeași rară modestie că regretă că în locul lui n-a luat Premiul Nobel scriitoarea daneză Karen Blixen. Filozofia de viață a lui Oe e obsedată de condițiile vieții contemporane - el transmite angoasa generației de după război, care se simte complet dezorientată azi, când Japonia a devenit un gigant al succeselor economice. Că numai vechea cultură și miturile ar putea constitui o salvare a omului robotizat de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
rațiune a vieții. Alcoolul este, poate, suprema inutilitate." In timp ce fumam, amândoi, personajul continuă meditația: "dar cea mai cumplită este inutilitatea sinuciderii. Nu merită. Nimic nu merită nimic... Nimic". Omul este foarte sincer; nici urmă de poză. M-a obsedat acest dialog. Parcă aș fi citit ceva din Dostoievschi. * Aș fi vrut să continui discuția în vis. Dar, comandându-ți visele, ți le blochezi, automat. Astă noapte am visat cu totul altceva, nesemnificativ, fragmente aiurite care nu se pot angrena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
autorul, cu mizeriile, promiscuitățile, problemele, dilemele, dar și înălțările lui extatice. La el, mai mult decât o lume patologică este o lume specială. Dar, de aici, depășim tema "psihiatrie-literatură". Cred că a fost un moralist "disperat", dar bolnavii nu sunt obsedați de morală. Dostoievschi este obsedat de om, obsesie în care trăsătura perseverentă, epileptică, și meticulozitatea sunt și ele obsesive. Astfel, nefiind o lecție psihiatrică, opera lui este un nesfârșit comentariu despre om. A descris Dostoievschi natura? A palpitat acest ins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dilemele, dar și înălțările lui extatice. La el, mai mult decât o lume patologică este o lume specială. Dar, de aici, depășim tema "psihiatrie-literatură". Cred că a fost un moralist "disperat", dar bolnavii nu sunt obsedați de morală. Dostoievschi este obsedat de om, obsesie în care trăsătura perseverentă, epileptică, și meticulozitatea sunt și ele obsesive. Astfel, nefiind o lecție psihiatrică, opera lui este un nesfârșit comentariu despre om. A descris Dostoievschi natura? A palpitat acest ins așa cum o fac rușii în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
logică. Totuși, uneori încă recurg la iluzia existenței unei legislații similare, cu o putere nevăzută, obscură, că "Marele Geometru" se exprimă și prin excepții, prin evenimente în afara cursului obișnuit al gândirii logice. Mai ales unele coincidențe (le spunem "stranii") mă obsedează. Din coincidențe se nasc superstițiile și, în ce mă privește, nu sunt deloc scutit de superstiții. Dacă s-ar pune la microscop o picătură infinitezimală de suflet omenesc, sunt convins că în obiectiv s-ar vedea o mulțime de stranii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de trebuia mai întâi să-i pocnești cu patul puștii în cap, la dracu.... ce vrei, omu' nu are bun simț nici la moarte... dacă nu-i, nici el nu are" etc. etc. Repeta povestea, era chiar subiectul care îl obseda pe acest filozof al bunului simț clasic și modern. Avea și o expresie preferată pe care o tot repeta. "Unii nu are" (sic) bun simț nici în fața legii, nici la moarte. O frunză suspectă Foarte romantic; dimineața am găsit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
misterului; și iarăși ne vom prosterna în fața neînțelesului. Nu poate fi închipuită o mai abilă formulare a unei abstracții; sugerează "definitivul" și impune primatul "neînțelegerii". Deplina frumusețe a acestei ziceri constă în poetica ei ascunsă, transpusă în filosofic. M-a obsedat din copilărie primatul "tainei", al sentimentului, deasupra capacității logice. Eram atunci în anii ignoranței, când întrebările pe care mi le puneam aveau un unic răspuns: "credo quia absurdum"; dar formulat în limba mea. Nu înseamnă că nu sesizam neputința pătrunderii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fost îngrozitoarea față a îngerilor. Un Crăciun special Mi-am amintit de-o mică istorie la care mă tot gândesc acum, întâmplare care stăruie "în mine" ca un fapt care trebuie spus. Nu știu de ce trebuie spusă întâmplarea... poate mă obsedează prea mult trecutul; și acesta este un adevăr, o astfel de sărbătoare trebuie "simțită", nu-i nici un pericol să fii nițel sentimental, la o anumită vârstă; sentimentul este un certificat de sănătate. * Acum, despre întâmplarea din adolescență: Eram o ființă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe cititoare și cititori că, deși conceptul le sună dulce-alinător, ca și cel blagian al spațiului mioritic, el are altă încărcătură, deloc flatantă pentru noi. Am plecat, asemenea multora dintre dumneavoastră, de la câteva întrebări care nu pot să nu ne obsedeze. De la întrebări mor(t)ale (cu vorba lui Thomas Nagel): De ce toate încercările noastre de modernizare eșuează? De ce nu reușim să ne înțelegem în probleme de fond? De ce, în loc să ne ajutăm să ne ridicăm împreună, de fapt ne autosabotăm? De ce
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sau copii și prin felul în care știm să ne cerem drepturile. Or, noi continuăm, după vorba lui Mircea Vulcănescu, dialogul cu veșnicia. Ceea ce facem este să ne alintăm în propria noastră contraproductivitate, văicărindu-ne pentru ingratitudinea sorții. Ceea ce ne obsedează nu este exercitarea dreptului la autoafirmare, ci dreptul de a fi îngrijiți, cocoloșiți, protejați, infantilizați. Să-i ferească Dumnezeu pe guvernanții și politicienii care nu ne mângâie duios pe frunte și nu ne întrețin nevoia de protecție! Îi vom respinge
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de stânga (cea reprezentată de PDSR și, în primii ani de după 1989, de FSN), axată pe daruri din banii publici - apartamente vândute ieftin chiriașilor, măriri nejustificate de salarii - și politica restitutivă a conservatorilor de dreapta (reprezentați mai ales de PNȚCD), obsedați de refacerea marii proprietăți interbelice și de lichidarea moștenirii comuniste, nu am făcut altceva decât să alegem sistematic să ne diminuăm statutul de cetățean contribuabil. Noi înșine am devenit cetățeni cinici. Pretindem să ni se dea, nu și să ni
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
români? Nu de alta, dar și școlile, spitalele și cimitirele pot să fie private. Ne-ar mai rămâne o șansă. Accesul în locurile destinate făpturilor cu care suntem asociați simbolic: câinii. Sentimentul meu este acela că, la ora actuală suntem obsedați de cea mai vulgară formă de determinism economic. Guvernanții, media și populația, o dăm cu toții înainte cu faimoasa formulă simplificator marxistă: „baza determină suprastructura”, eventual cu aceea mai „populară”, „conștiința trece prin stomac”. Invers decât acum exact 50 de ani
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
moral-științifică proiectul, ministerul și incompetența mea. Astfel unii colegi au devenit brusc interesați nu de cercetare și proiect, ci de mine ca persoană: cine e, cu cine e prietenă, ce a făcut înainte de 1989, cine e soțul, fiul, de ce sunt obsedată de patriarhat (o fi suferit ea de ceva, biata femeie!, zice înțelegător unul dintre ei). Trec (deși îmi este greu) peste faptul că, potrivit tradiției one-man show (woman, în acest caz), îi ignoră pe ceilalți membrii ai echipei: Ana Bulai
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
capilară în toate seminariile. O mulțime de preoți i-au absorbit spiritul, i-au primit invitația și s-au lăsat implicați personal, până într-atât încât s-au proclamat fiii săi spirituali și continuatorii lui. Don Calabria se simțea de parcă obsedat de responsabilitatea preotului în fața neajunsurilor lumii contemporane: «Omenirea, cu toată știința sa, cu progresele sale, cu oamenii săi de largi orizonturi trecătoare, cum s-a redus! Chiar și în țările care se numesc creștine a falimentat complet; și de ce? Pentru că
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a întrebat de ce, după ce-am scris trei cărți în franceză, m-am întors la limba română. În felul ăsta am avut o comportare inversă decât aceea a multor intelectuali și scriitori originari din România care au fost și sunt obsedați să se salveze din provincialismul danubian grație limbii franceze. De la Cioran și până la Vișniec, toți s-au străduit să scrie în franceză, unii au și reușit, nimeni nu s-a întors apoi la limba maternă. Numai eu... „Vă considerați un
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mă gândesc că poetul (sau prozatorul) Manolescu a avut ghinion să fie „judecat” de criticul foiletonist. Cotidianul, 25-26 mai 2002 Revista nouă de la Ploiești — Iar ai adus vorba de Manolescu! mă ceartă Pastenague după ce s-a întors din sud-vest. Ești obsedat. Chiar ăsta e cuvântul: obsedat. Nu se poate chiar așa! Avea dreptate. Îmi venea să intru în pământ de rușine. De ce mă ocup eu de băiatul ăsta care nu merită nici atâtea laude, nici atâtea invective? Un critic oarecare, umflat
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
apare scris pe ecran. — L-ai sprijinit și pe Paler, care se pare că a fost singurul care a spus lucrurilor pe nume. Toți ceilalți au scăldat-o. Nu veniseră să spună adevărul și anume că guvernanții țării sunt prea obsedați de putere ca să se mai gândească la cultură. Veniseră ca să fie văzuți și fotografiați. Nu făceau de fapt decât să-și continue baletul de curtezani postcomuniști. Uită-te, de pildă, la Buzura, unul dintre principalii culturnici... Nu-l mai critica
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
viziunea interpretativă a paranoicului, Dalí explorează "mecanismul" psihic specific acestei maladii mintale, într-un angrenaj care dezvăluie privirii o tulburare a percepției, dar care îi permite - prin asocierea sistematică a trăsăturilor obiectelor din realitatea exterioară cu cele ale obiectului care obsedează subconștientul - să le recreeze în conformitate cu logica dorințelor subconștiente, supra-determinându-le contururile și structura, pentru a pune în evidență "imaginea obsedantă". Cu alte cuvinte, sistemul interpretativ "paranoic" deconstruiește obiectul pentru a-l reconstrui imediat, după schemele structurale ale fantasmei, creând forme alternative
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
interpretativă a paranoicului, el explorează "mecanismul" psihic specific acestei tulburări mintale, un angrenaj care dezvăluie privirii o tulburare a percepției, dar care îi permite (prin asocierea sistematică a unor trăsături ale obiectelor din realitatea exterioară cu cele ale obiectului care obsedează sub-conștientul) să le recreeze, în conformitate cu logica dorințelor subconștiente, supra-determinându-le contururile și structura. Pictorul insistă asupra forței cu care imaginile subconștiente se impun percepției și nu vede rațiunea drept un corectiv al automatismului interpretativ al privirii: gândirea rațională intervine a posteriori
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
castele și grădini pierdute în imense singurătăți, în ciuda cărora, fară nici o respectare a legilor timpului, eroii se întîlnesc să se bată. Europa și Asia sunt aduse antropologic la același tip ideal cavaleresc. Afară de viteji apar doar păstori, necromanți, bătrâni eremiți. Obsedat de ideea miturilor, Asachi a luat în mână cronicile moldovene și a dat materiei ei sens picaresc. În Dragoș totul este fabulos. În Cumania mică, în cetatea Romidava, stăpânește Haroboe, om fioros, nu mai puțin cavaler, cum îl arată coiful
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cetățean nu cere parlamente ci ascultă religios glasul lui Mesia care vorbește infailibil: Nu suferim doi vorbitori deodată. Când vorbește altul, suntem datori de a-l asculta, adică de a fi pasivi." Opera poetică a lui Eliade e și ea obsedată de exemplul lui Dante. Ea urmărește să fie o Divină comedie, ba încă și mai mult, o Biblie, mergând de la Geneză până la apocalips. Dacă e posibilă o comparație cu Comedia, atunci poezia eliadescă este aceea din Paradis, extatică, ideală, fără
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ruinele ei". În mișcarea de la 1848 nu vede decât atâta că "dăscăleții, avocații și ciocoii rapaci", "craii" s-au ridicat să răstoarne pe boieri. Magheru e "ciocoi de peste Olt", Tell e "de o familie cu totul obscură" (poziția socială îl obsedează pe Lăcusteanu), Aristia e "un smintit, profesor de declamații teatrale", ideile revoluționarilor ca suferința poporului și tiraniile boierilor sunt "fleacuri", Iancu Brătianu este "un ciocoi din cei răsculați", și el cu toți ai lui sunt "vagabonzi", "ștrengari", "mitocani". La 1848
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o lumină mereu mai strălucită, Să piară n-au vreodată și nici să-mbătrînească. Poetul începea să aibă mirajul Extremului-Orient. Rondelurile Senei și Rondelurile de porțelan, conținând momente tipice ale Occidentului și Orientului, alcătuiesc infernul și paradisul lui Macedonski, atât de obsedat de Divina Comedie. Parisul luat ca exponent al Occidentului e "iad, urlând de răutate", e infernul dantesc, cu un Styx, Sena, pe care trec cadavre de înecați, cu o populație de apași și femei pierdute, cu o veselie factice îndărătul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Contemporanul e reluată literar. "Domnu" e o fiară cu voluptatea turnatului la bancă, și scriitorul nu-și aduce aminte trainic din epoca băncilor decât de o strașnică bătaie. Vlahuță are în fond oroare de violență și toate schițele lui sunt obsedate de figura omului care suferă. Se pare a se zări și un dostoievskism pe cale secundară, după Zola și frații de Goncourt. Vlahuță nu e creator și opera lui e mai mult un reportaj scris curat, un album de "icoane șterse
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]