18,249 matches
-
și părăsire. Sunt un martor sceptic al timpului meu și un observator milos și ironic al Comediei Umane. Văd în Franz Kafka cel mai mare profet al secolului XX, care a prevăzut dezumanizarea și tiraniile, neîndurarea puterii și nevolnicia ființei omenești. M-a învățat că pomii, sau orice altceva, nu sunt ceea ce par. Sunt recunoscător și onorat de decizia juriului care acordă Premiul Kafka pentru că i l-a dăruit operei mele. Mulțumesc, vă mulțumesc tuturor, și un foarte cald „Shalom”. Amos
Discursul lui Amos Oz la primirea Premiului Kafka 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3101_a_4426]
-
la Soma, în provincia Manisa. Doresc să exprim, în numele meu personal și al poporului român, solidaritatea cu poporul turc, cu autoritățile din Turcia și, mai ales, doresc să transmit un mesaj de condoleanțe familiilor îndurerate ale victimelor. Pierderile de vieți omenești sunt printre cele mai grele încercări care afectează o comunitate și am speranța că operațiunile de salvare vor continua și vor avea succes. Asigurându-vă de întregul sprijin al României și de profunda noastră compasiune, vă rog să primiți, stimate
Băsescu transmite condoleanțe. "Sunt printre cele mai grele încercări" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31074_a_32399]
-
proverb final.4 Nu este vorba atît de ambiguitate, cum a părut uneori, ci, aici, ca în cazul a numeroase alte nuvele, de asumarea conștientă a unei multitudini de unghiuri, pentru a da viață unor povestiri ce mimează complexitatea vieții omenești, susceptibilă și ea de lecturi plurale și discordante, dovadă a naturii dilematice a Decameronului, a caracterului său constitutiv problematic. În acest sens este foarte probabil ca școala de drept frecventată în junețe, cu tehnica denumită ponere casum, care le cere
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
l-a blamat pentru ecumenismul dulceag. Unei amabilități hugoliene (jungamus extras), Baudelaire îi răspunde, in petto, cu oarecare insolență: „Asta, cred eu, nu înseamnă doar să ne strângem reciproc mâinile. Înseamnă și «să ne unim mâinile pentru a salva neamul omenesc. Dar mie mi se rupe de neamul omenesc, iar el nu și-a dat seama de asta»” (p. 210). Pe Baudelaire, benevolența aceasta părea să-l irite. Altfel, ar fi conceput, el, Mizerabilii: în jurul unui criminal abject căruia toate i
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
hugoliene (jungamus extras), Baudelaire îi răspunde, in petto, cu oarecare insolență: „Asta, cred eu, nu înseamnă doar să ne strângem reciproc mâinile. Înseamnă și «să ne unim mâinile pentru a salva neamul omenesc. Dar mie mi se rupe de neamul omenesc, iar el nu și-a dat seama de asta»” (p. 210). Pe Baudelaire, benevolența aceasta părea să-l irite. Altfel, ar fi conceput, el, Mizerabilii: în jurul unui criminal abject căruia toate i se împlinesc și care sfârșește în lux, alături de
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
St. Stimate domnule Niculescu, Scrisoarea d[umi]tale din 22 februarie mi-a parvenit aici, după un dublu înconjur prin Montreal. Regret această împrejurare, care se datorește faptului că lipsesc din Canada, din septembrie trecut, în căutarea unui lucru mai omenesc pe alte tărâmuri, fără să știu exact când mă voi întoarce în Montréal. Cu atât mai mult regret această împrejurare cu cât aș fi vrut să-ți comunic fără întârziere cât de mult apreciez reușita dșumițtale adaptare, în limba franceză
Însemnări despre memorialistul Nicolae Țimiraș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2966_a_4291]
-
un model, ea, de o modestie pe care o vede mereu insuficientă și consideră că plătește prețul vanității din tinerețe. Probabil, a dorit să fie un om din care ceilalți să ia ceva, să plece cu un profit intelectual și omenesc de la lecțiile ei. Să simtă și să ajute viața, să formeze intelectuali, în toate sensurile. Teama că nu a reușit, din plin sporită de vremuri, o copleșește din toate părțile. Și-a dorit o școală de teatru, și o vede
Fleacuri și nenorociri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2923_a_4248]
-
gîndirea a ceea ce eul este sau nu este, nu a fost niciodată experimentat cu mai mare intensitate decît în cîteva poeme din Florile răului. Totuși, esențialul poeziei nu se află la acest nivel unde se degajă și se manifestă adevărul omenescului. El se află dedesubt, în însăși viața cuvintelor, și în această profunzime a cuvîntului trebuie să știm să regăsim acțiunea poeziei și, pornind de aici, să-i înțelegem importanța. Să înțelegem că poezia este baza vieții în societate. Să înțelegem
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
vale, firele de păr alcătuiau un triunghi desăvârșit de culoare neagră, intensă. Falusul lui Filip ridicându-se din tufa lui roșcată era, ca și întregul trup al lui Filip, tot mare, musculos, plin de viață și de o frumusețe nici omenească, dar nici bestială..." (Incognito). Restul e lesne de ghicit. Imaginația romancierului nu face dificultăți cititorului. Cred că e de prisos să citez și scena freudian-erotică dintre mamă și fiu. Freud este, de altfel, maestrul și inspiratorul scribului erotoman. Panorama obscenă
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
un delicvent hotărât să camufleze o fraudă și o fugă, nu e decât un evadat perpetuu, în căutare de travestiri, alibiuri și noi victime. Cel care a trădat și și-a bătut joc de cele mai adânci și sacre temeiuri omenești și legi naturale, nu se va opri nici dincolo de pragul ocnei. Iar el o știe bine în cugetul său când, descriind peste abisul deschis dinainte-i o piruetă de saltimbanc al deznădejdii, își săvârșește trecerea de la pornografie la misticism... Ca să
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
refuză termenul, propunând, în schimb, sintagma „putere de creație”. În legătură cu Hortensia Papadat-Bengescu, nu se poate vorbi de influență în sensul curent al cuvântului. Despre imitație, doar de dragul insolitului mult promovat mai de curând de epistema postmodernă. Imitația e în firea omenească. În domeniul creației, ea are diferite etaje, de la imitația pur și simplu, la imitația necesară (canonul din muzică), până la ideea de imitatio dei . Dar cu toată condiția demiurgică a artistului mare, creația/noutatea nu se naște din negarea existentului. Salvador
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
nu este întotdeauna în defavoarea lui. Undeva, o carieră de piatră, ce păstrează urmele agresivității umane, va fi luată în primire de ape și brutalitatea șocantă a primei fotograme se îmblânzește, devenind, dacă se poate spune așa, pitorească. Sunt și așezări omenești încremenite, iar acolo unde timpul se exprimă prin acțiunea umană, natura se contemporaneizează, făcând un transfer fulgerător, ca și când un veac și jumătate ar curge brusc în prezent. Spuneam la început că prezentul unei acțiuni poate să devină mai durabil, într-
Timp fotografiat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/2943_a_4268]
-
semenilor îl pune pe picior de fugă. Blaga nu are organ pentru rău, antenele lui neputînd sesiza cruzimile istoriei. Mai mult, filosoful nu are umor, sfătoșenia lui fiind doctă, fără urmă de intuiție a fermenților sarcastici ce dospesc în creierul omenesc. Cînd vezi atîta cochetărie duioasă, nu poți să nu-ți amintești de aerul ticăit cu care își citea, plicticos pînă la răpunere, prelegerile în fața studenților. E aici o încetineală cronică însoțită de o candoare care sfîrșește prin a te indispune
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
ispitiri, este reluat în cheia unei lecturi complet pervertite, în care refuzul Mântuitorului, în loc de a elibera lumea din puterea înșelăciunii diavolești, nu a făcut decât să o înlănțuie pe veci de povara unui dar prea greu de purtat pentru puterile omenești: libertatea. Scenariul invers, al acceptării celor trei oferte și al cedării în fața celor trei ispitiri, ne este prezentat ca un traseu de lumină al omenirii și al Persoanei Hristice care, transformând pietrele în pâine, ar fi devenit Binefăcătorul Universal, înfăptuind
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
se strecoară în visarea poetica: cel al greierilor, al șopârlelor și al șerpilor. El rămâne secundar, preponderent arătându-se vegetalul: trifoi sălbatic, păpădie, cimbru, nalba, cicoare, izma, mușețel, pelin, mac. Finalul îmbină toate aceste motive constitutive a propriei simțiri; simțurile omenești, participând la "panhimniul ființei" (cum spunea Heliade Rădulescu), adaugă laudă vieții și sensibilității omenești, între cer și ierburi: Simțirea mea, că vântul, colinda prin grădină, ca șerpii pe pământul cel proaspăt se mlădie, ca florile, în stebla mi-o strâng
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
rămâne secundar, preponderent arătându-se vegetalul: trifoi sălbatic, păpădie, cimbru, nalba, cicoare, izma, mușețel, pelin, mac. Finalul îmbină toate aceste motive constitutive a propriei simțiri; simțurile omenești, participând la "panhimniul ființei" (cum spunea Heliade Rădulescu), adaugă laudă vieții și sensibilității omenești, între cer și ierburi: Simțirea mea, că vântul, colinda prin grădină, ca șerpii pe pământul cel proaspăt se mlădie, ca florile, în stebla mi-o strâng, si cu beție ca greierii din ierburi mi-o cânt în taină mie. I-
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
aspra-i mireazmă și cu teama-i grea, de-acum împărătia-i toată de taină și fior e-a mea, si'nveninata-i vrăjmășie e cucerita mea podoaba. În lumea simbolurilor, șarpele apare că "unul din cele mai importante arhetipuri ale sufletului omenesc", spune Gaston Bachelard (în La Terre et leș rêveries du repos, 1948). Fără a-l fi practicat pe C.G.Jung - și cu atât mai puțin pe mai târziul Bachelard (la urma urmei, poemul "Șerpii" a apărut în 1913!), Alice Călugăru
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
și cu atât mai puțin pe mai târziul Bachelard (la urma urmei, poemul "Șerpii" a apărut în 1913!), Alice Călugăru exprimă în acele versuri o parte din inepuizabila bogăție de simboluri și semnificații cuprinse în imaginea acestui animal. Toate civilizațiile omenești, în lungul și-n lațul istoriei și al planetei, au fost fascinate de șarpe, dătător de viață și de moarte - precum o proclama caduceul ordinului medical pe care urcă încolăcindu-se doi șerpi (veninul ucide, dar și vindeca). Important îmi
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
pas siguranțele de sine ale cititorului. Metoda ei este simplă și clară: ea formează un concept al absurdului abandonânduse unei largi paronimii culturale și mizează pe unitatea fără univocitate a conceptului adunat pentru a-i sublinia forța de explicare a omenescului nostru. Zenon din Elea, Aristotel, apoi Iov, întruparea lui Christos, absurdul lui Tertulian, filosofia transcendentală, propozițiile fără sens ale lui Wittgenstein, fenomenul saturat al lui Marion, clipa lui Kierkegaard și nimicul heideggerian, elegant încadrate la începutul și sfârșitul cărții de
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
fără să mă pot abține să judec pe cei care, cu investiții minime și lipsă totală de fantezie, profită de legenda românească, ei prosperând economic. Unde? În cealaltă jumătate a Terrei, departe de țara noastră. Scăpăm de acest purgatoriu al omeneștilor tentații, când, În sfârșit ne Îndreptăm spre terasa de pe care se văd panoramic cascadele cu revărsarea neostoită și grandioasă a apelor. Observăm de pe malul canadian podul ce face legătura cu Statele Unite, spre Buffalo. Privim mai Întâi Cascada Niagara din spațiul
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
ales în ultimele decenii, niciunui romancier nu i-a fost vreodată la îndemână privirea integrală, absolută și definitivă asupra lumii. Marile desfășurări epice pot fi cuprinzătoare, cu mulțimi de personaje puse în mișcare, cu o consistentă filosofie subtextuală, dar cunoașterea omenească pe care o transcriu rămâne mereu fragmentară, parțială, remaniabilă. Pentru Andrei Pleșu, cel din Jurnalul de la Tescani, fragmentul reflectă „procedura intimă a gândirii.” Gândim intermitent. Intermitența nu e numai „condiția gândirii, dar și igiena ei, ritmul ei real în planul
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
pe care o transcriu rămâne mereu fragmentară, parțială, remaniabilă. Pentru Andrei Pleșu, cel din Jurnalul de la Tescani, fragmentul reflectă „procedura intimă a gândirii.” Gândim intermitent. Intermitența nu e numai „condiția gândirii, dar și igiena ei, ritmul ei real în planul omenescului.” Oricât de copleșitoare le-ar fi prozatorului și cititorului său enciclopedia personală și capacitatea de sinteză, Lumea nu li se dă decât fragmentar. Monolitul scrisului obiectiv e intarsiat de frânturi subiective, tot așa cum fragmentele subiective acced la priviri de largă
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
iuți ca, după câteva minute, ele să apară compacte, gata să întrețină, o vreme, legăturile și unitatea ocrotitoare a lumii. Medgidia... poate fi comparată cu Cartea șoaptelor (cum a și fost). La Varujan Vosganian, lumea de negustori țese laolaltă așezările omenești și le împiedică să dispară cu totul când vechi orânduieli se destramă sub lovituri ale Istoriei: „Un năvod cu fire subțiri lega orașul să nu se risipească. Negustorimea.” Romanul însuși, ca specie, este un bun negustor - adună mărunțișurile vieților omenești
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
omenești și le împiedică să dispară cu totul când vechi orânduieli se destramă sub lovituri ale Istoriei: „Un năvod cu fire subțiri lega orașul să nu se risipească. Negustorimea.” Romanul însuși, ca specie, este un bun negustor - adună mărunțișurile vieților omenești, le înșiră pe taraba Istoriei și le pune prețuri potrivite. Fragmentare și reunite prin privirea implicată a autorului care frânge și reînnoadă firul narativ sunt și romanele semnate de Gabriela Adameșteanu, Ioana Pârvulescu și Simona Sora. Unghiul de vedere se
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
estetică, poate prin confuzie, din partea urmașului literar), de aceea el nu separă creația, critica, istoria literară. Un exces, un extremism pe care moderatul, cum se consideră el, Al. George le respinge. (Re)cunoașterea devine într-un fel alegerea alegerilor, farul omenesc călăuzitor de-a lungul unei existențe. Citind capodopere „nu m-am simțit niciodată barbar”, constată scriitorul și cititorul în A privi și a vedea: Simple întâmplări în gând și spații, CR, 1982. Aici umilința și orgoliul se confundă fericit în
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]