5,982 matches
-
că eu i-am spus lui frate-meu să o facă. — Tu i-ai ... — Mda. În noaptea aceea, când a venit cadavrul lui Weller, am primit un apel de urgență pentru oase, iar Weller se potrivea perfect. Așa că, trebuia să onorăm comanda sau nu? Știi că tipii cu oasele pot să-și mute afacerea în altă parte. Pentru ei, urgent înseamnă urgent. Le dai sau mori. Marty oftă. — Mda, când spun „imediat“, trebuie să le dai. — OK. Marty se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Hmmm, zise ea. Ești sigur că testele au fost făcute? În acel moment, Marty Roberts începu să se gândească serios la Raza. Raza spusese că existase o comandă de urgență de la banca de oase, în acea noapte. Raza voise să onoreze comanda. Așa că n-ar fi vrut ca trupul lui Weller să stea într-un congelator timp de patru sau șase zile, în timp ce erau analizate constatările toxicologice anormale. Va trebui să verific, ca să fiu sigur dacă testele au fost făcute, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Selim Kazanci când moașa i-a pus copilul În brațe. Apoi și-a lipit buzele de urechea dreaptă a copilului și l-a anunțat ce nume avea să poarte de acum Înainte: — O să te cheme Levon. Dorința de a-și onora stăpânul de la care Învățase meșteșugul cazanelor nu era singurul motiv care se ascundea În spatele alegerii acestui nume. Numindu-și fiul Levon, spera de asemenea să-i facă o plăcere soției sale pentru că trecuse la islamism. Așa că i-a pus numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu știu de ce vă spun lucrurile astea, Sincer vorbind, domnule, și pe mine mă miră, eu nu sunt decât un simplu olar, puținul pe care-l am de vânzare nu merită să vă pierdeți vremea cu mine și să mă onorați cu reflecțiile dumneavoastră, răspunse Cipriano Algor, dar imediat își mușcă limba, tocmai se hotărâse că nu va mai arunca așchii în focul unei conversații evident încordate, și iată-l din nou lansat într-o provocare, nu doar directă, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bolii, meșterul nu suporta. Mi-a dat să înțeleg că dacă mai continuam astfel era nevoit să renunțe la ajutorul meu. Cum în ziua aceea eram destul de bine amețit, l-am înfruntat. I-am spus că trebuia să se considere onorat de prezența mea acolo; nu se puteau lăuda mulți cioplitori de cruci că aveau în serviciul lor un sculptor. Și tot el era nemulțumit? Meșterul mi-a aruncat o căutătură piezișă. Vroia să vadă dacă nu glumeam. Nu glumeam. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un proiect atât de măreț ar fi avut nevoie de dalta unui Michelangelo. Păcat că nu trăise în vremea lui Michelangelo. Trăia în vremea mea. Dar prețuiam cum se cuvenea faptul că-mi încredințase mie o asemenea misiune. Dacă eram onorat? Doamne! Eram strivit de atâta onoare! Și nu vroiam să-l dezamăgesc. — Bei ceva, domnule sculptor? mă întrebă el brusc și m-am grăbit să zic „da”. Mi-a părut rău după aceea, însă nu mai puteam să dau înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scheunau epuizate, saxofoanele behăiau asfixiate, trombonul și trompetele scoteau țipete agonice, dar nu se lăsaseră, până În sat, până la poalele costișei care ducea la cimitir. De câtva timp Annibale Catalamessa și Pio Bo doar se prefăceau a cânta, Însă Jacopo Își onorase rolul lui de câine păstoresc, sub ochiul plin de binecuvântări al lui don Tico. Cot la cot cu fanfara primăriei, nu se făcuseră de râs, și spuseseră asta și Terzi și ceilalți comandanți de brigăzi: bravo, copii, a fost ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pagină din carnețelul lui de note și mîzgălește la repezeală numărul de acasă și adresa personală de e-mail și i-l Înmînează lui Maggie, care Îl privește dezamăgită. Ca să fim drepți, Wakefield a Început să facă unele pregătiri pentru a onora, În cele din urmă, Pactul cu Majestatea Sa Satanică. A Împachetat paharul din Casa Viitorului Într-un ciorap și a Înfășurat un tricou În jurul ciorapului, pentru protecție suplimentară. L-a pus În bagajul său de mînă și este primul dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oraș pare să fi fost marea comunitate de români de acolo. Okay, Mariana, n-o să sun, dar dacă dai de mine, asta e! Un mesaj de la Ivan: „Ai pierdut o petrecere pe cinste. Noul nostru primar a hotărît să-și onoreze promisiunile electorale și a arestat șaizeci de șoferi de taxi, majoritatea arabi și ruși, pentru că nu aveau licențele necesare sau pentru că le-ar fi cumpărat ilegal. Eu nu m-am numărat printre ei, dar eu am plătit mai mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o „Dedicație“ convențională). Se remarcă prezența „simbolică” a lui Macedonski - chiar în deschiderea primului număr - cu poemul „Ură“ (adaptat după Cecco Angioleri), exclus cu 15 ani în urmă din sumarul ediției a doua a volumului Excelsior. Al.T. Stamatiad își onorează colegii mai tineri cu poemul „Templul iubirii“. Ion Minulescu publică în avanpremieră „Romanța unui rege asiatic“, iar Claudia Millian - două îndrăznețe poeme simboliste de un erotism aprins: „Ție, obsesia mea“ și „Filozofie banală“, ultimul cu metafore explicate între paranteze. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1931, indică o nouă fază, - de organizare a unor ample masse lexicale, pline de confuzii delirante, dar și de impresionante avînturi dinamice”. După aceste „nuanțe”, în concluziile capitolului criticul revine la tonul casant, regretînd „atenția excesivă” cu care și-a „onorat” victimele: „...n’am putut ajunge la nici un alt rezultat pozitiv decît acela al remarcării virtuozității formale și inteligenței artistice a d-lor Voronca, Fundoianu, Tzara și, cu deosebire, Vinea, în cîteva producțiuni izolate. Încolo, toată impetuoasa revoluție a liricei extremiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lipsită de buze. Ochii cufundați în orbite dedesubtul unei frunți neobișnuit de proeminente mă studiau. - Numele meu este Andras. Tu nu ești doar un simplu magistru, nu-i așa, Stiliano din Siria? Am răspuns: - Magistru este un titlu care mă onorează. A surâs ironic și m-a cazat într-una dintre odăile rezervate diaconilor, la etajul doi. Din camera mea cu fața spre for puteam să văd, aplecându-mă pe fereastră, toată rampa de scări și fațada palatului consular. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-ntorci liniștit înapoi. Ai nevoie de bani? I-am spus că nu, dar tot i-am cerut o favoare: - Doamna mea, fărâma de afecțiune pe care o merit aș vrea să i-o dăruiești lui Rotari din Brescia. Te rog, onorează-l cu ocrotirea ta. M-am aplecat să-i sărut mâinile, dar ea m-a făcut să mă ridic și m-a sărutat pe obraji. - Așa își iau rămas-bun prietenii, Stiliano. În privința lui Rotari, nu-ți face griji, se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și a rostit un interminabil discurs semănat cu plecăciuni, amestecând cele două limbi. Un discurs din care Rotari nu a priceput nimic. I-am făcut eu un rezumat: îi erau recunoscători că îi scăpase de pericolul arab și se simțeau onorați că puteau pune la dispoziția sa modestul lor meșteșug. Între timp, și-au făcut apariția și funcționarii ducali și nobilii longobarzi și romani. Toți se uitau curioși la compatrioții mei care, deși îmbrăcați în haine de lână, nu asudau deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spunând: - Da, tată, dar mai sunt doi ani până atunci. L-am bătut pe umăr. - Răbdare și iar răbdare, fiule. Fiecare lucru la timpul său. Acum, când scriu, folosesc corpul de literă despre care mi-a vorbit. Gundeperga m-a onorat cu o strângere de mâini, și pe fiul meu, care îngenunchease, cu o mângâiere pe cap. Și ea a fost curioasă în privința călătoriei mele, întrerupându-mi relatarea prin neîncetate întrebări. Arăta și mai bine decât o lăsasem, îngrijită și elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și atunci avea impresia că era o creatură inconsistentă, gelatinoasă, fără formă - ca o meduză În voia curentului. Și Aris, În loc să fie dezamăgit descoperind astfel de nemulțumiri În femeia care pentru el reprezenta esența consistenței și a stabilității, se simțise onorat de o asemenea confesiune. Și o răsplătise vorbindu-i despre fondatorul AEUV. Un american, care-și spunea Les U. Knight, ce susținea caracterul dăunător al speciei umane, care trebuie să dispară pentru ca planeta să fie izbăvită. Dacă toți indivizii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de case care Închideau din toate părțile linia orizontului. Soarele apunea. Se lăsa seara. Ceva fluid Îl atinse pe Sasha În cap și apoi Îi alunecă pe tâmple. La atingere era lipicios ca un mucus. Un porumbel cu diaree Îl onorase cu atenția lui. Pentru o clipă Îi păru că el este ținta disprețului universal - iar Emma și mulțimea care Îi Înconjura, lampioanele, vitrinele, trăsurile care așteptau turiștii În față la Barcaccia dispăreau În Întunericul tunelului care Îi Înghiți. Mulțimea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de curățenie, iar noi am făcut o plimbare pe plajă. La întoarcere am găsit „curățenie totală” în frigider, au luat rezerva de țânțari, dar au uitat să schimbe prosoapele! Așa că mama le-a căutat pe doamnele „room service” să ne onoreze din nou cu prezența lor în baie și, de bucuria lenjeriei curate, a uitat de frigider și țânțari, înțelegând că este „criză”! Ghida, pe care, totuși, o simpatizam mai ales pentru faptul că îmi dădea o atenție deosebită, ne-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu insistență și așa l-a prins. A chemat poliția care l-a dus pe „Domnul Criminalistico” în cea mai chinuitoare închisoare care exista pe Pământ. Cu ajutorul lui Sherlock, Hawaiul a scăpat, din fericire, de acest criminal. Localnicii l-au onorat pe Sherlock, iar el s-a decis să rămână puțin mai mult decât și-a dorit la începutul aventurii sale în Insulele Paradisului. Mihordea Roxana, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Supraviețuitorii. Sfârșitul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bine că oricum e prea puțin față de câte îmi datorai. Fetele tale sunt nevestele mele și nu mai vor nimic de la tine. Nepoții tăi sunt copiii mei și nu-ți datorează nimic. Cât am fost pe pământul tău, te-am onorat așa cum nu meritai, dar acum sunt în afara legilor ospeției. Între timp, toți frații mei se adunaseră în jurul lui Iacob și așa toți la un loc parcă erau o mică armată gata de război. Chiar și Iosif avea un băț în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ăsta Shalem a făcut un pas înainte și a pus o mână pe umărul tatălui meu. - Eu sunt de acord cu cererea ta, i-a spus el lui Iacob uitându-se în ochii lui. Aici și acum, dacă vrei. O să onorez obiceiul familiei nevestei mele și o să le ordon sclavilor mei și copiilor lor să facă la fel. Știu că tata vorbește așa pentru că se teme pentru mine și pentru că ține la oamenii lui, care astfel vor suferi. Dar în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ziarului Luptătorul creștin alb. Cinci ani mai târziu, activ om de stat în vârstă de șaptezeci și unu de ani, bătrân alert, fără regrete, reverendul doctor Lionel J.D. Jones, D.C.D., D.T., mi-a făcut o vizită. De ce să-l fi onorat eu cu o asemenea biografie completă? Pentru a pune în contrast cu mine un asmuțitor rasist, un om ignorant și dement. Eu nu sunt nici ignorant nici dement. Aceia ale căror ordine le-am executat în Germania erau la fel de ignoranți și demenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fiu necredincios acelor amintiri și în veci ele nu vor mai putea fi aceleași. Mi-am deschis ochii. — Le bag în p.... mă-sii pe toate, am rostit calin. Cred că și porcii și eu ar trebui să ne simțim onorați de cei care ne-au dovedit utilitatea. De un singur lucru mă bucur... — O? a făcut Wirtanen. — Mă bucur de Bodovskov, am zis. Mă bucur că din ceea ce am avut eu cândva, cineva a ajuns să trăiască precum un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și câteva pagini xeroxate după câteva procese verbale ale inspecțiilor de pe când își dădea definitivatul. Se întorsese în primăvară din Sudica, unde se stabilise demult, după ce făcuse aici vreo nouă-zece ani de învățământ. Cei de la primărie se gândiseră să-l onoreze acum. La insistențele ei, mai ales. Magda îl meditase cândva pe primar, să-și termine liceul, pe când îl promovaseră secretar de partid la depozitul de tutun și acela nu uitase. Masa de prânz, la restaurantul‚ „Mexicana Kăntri“, ținut de Ohaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vin neaparat aici, altfel... - Cetățean de onoare, chicoti ea. - Vezi și tu. Ca și la țiganii ăia ai tăi. Acum ăștia de-acum îmi dau diplome, ca și cum nu tot ei m-au alungat atunci. Au adulmecat banii mei și mă onorează cu diplomele și cheile lor. Și toți se jură că nu ei au dat cu pietre după mine. - Nu ei au dat. Erau alții cu pietrele pe-atunci, știi și tu. - Tot ca ei erau, nu-i mai apăra. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]