3,178 matches
-
ai perioadei trecute, care, Într-un discurs așezat, a propus ca revistele Uniunii, ca și celor ale Ministerului Culturii - era de față și noul ministru, Andrei Pleșu! -, vreo sută la număr, să se „mulțumească” cu rolul, deloc secundar și foarte onorabil, de a comenta și veghea asupra momentului, asupra lumii politice, financiare, economice, culturale, educaționale etc., instituindu-se Într-un fel de opoziție inteligentă și vie. S-a ridicat să-i răspundă Liviu Antonesei de la Iași, care aproape l-a „mitraliat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Omul de la țară prin noroc Înțelege o vreme acceptabilă, potrivită semănării și strângerii recoltei, sănătatea animalelor și a familiei, copii harnici, bisericoși, și, poate nu În ultimul rând, un anume prestigiu În sânul comunității. Un nume. O viață lungă. Strămoși onorabili. Noroc pentru mine a Însemnat Încă de la Început luciditatea faptului de a mă fi născut din „părinți vizibili”, În sânul unei familii „clasice”. Este probabil prima și cea mai concretă față a norocului omenesc; de a te naște Într-un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
suferința este ea Însăși trivializată: ea este văzută ca o gravă stângăcie socială, ca o formă insistentă a incapacității de adaptare. Și bătrânețea este numai una din formele „ei”, ale acestei suferințe „disprețuite”, căreia nu i se găsește un loc onorabil Între noi. Se pare că Norocul Își schimbă fața și culoarea, chiar și sensul cu fiecare secol aproape! Azi el nu mai Înseamnă ce Însemna ieri, pentru buncii noștri. Iar noi... noi ce să facem?... Să ne agățăm de „cel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fie În stradă, la vedere, fie, mai discret, prin anunțuri de ziar sau pe Internet. Și o mulțime de cazinouri! Se pot număra repede, vreo patru-cinci, numai În jurul Universității. Se afirmă că, la acest capitol, Bucureștiul ar ocupa un foarte onorabil loc trei, după Las Vegas și Monte Carlo. Inevitabil te duce gândul și spre alte operații, În primul rând spălarea de bani... Ceea ce sare Însă În ochi mai mult decât orice este, din păcate, murdăria orașului. Cu greu se poate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe acela că Șerban Cioculescu are acum mare trecere la Academie. Îmi pare rău că nu se sărbătoresc cei 50 ani ai Liceului No. 2. Sunt, se vede, interese obscure ale unor persoane, care n-au jucat un rol prea onorabil În lupta pentru Înființarea acestei școli și care se tem să nu fie puși - direct sau indirect - la stâlpul infamiei, cum ar merita. N-aveam de gând s-o fac, dacă mi se dădea și mie rând la cuvânt, căci
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
blazonul casei pictat pe portieră. Deși un obiect butaforic, menit să stârnească apetitul turiștilor - asemenea unei lănci medievale atârnate de perete -, toată lumea este decisă să valorifice la maximum detaliile pitorești ale locului și se înghesuie să facă poze pe fundalul onorabilului vehicul. De partea cealaltă a porților, vizităm o pivniță uriașă, cu butoaie rânduite ca la paradă, lucind palid în lumina torțelor. Aici, o angajată a cramei ne ține o „prelegere” despre tehnologia preparării vinurilor de Château Smith Haut Lafitte. Aflăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca despre un monstru (un fel de „Casă a Poporului”). Aflu că o firmă canadiană a cumpărat acum câțiva ani această clădire pe un preț de nimic - valoarea unui apartament la Moscova -, investitorii promițând că vor da clădirii o înfățișare onorabilă și o funcționalitate modernă, dar au abandonat proiectul după câteva luni. E o clădire ce nu se lasă terminată și locuită - răsună refrenul oamenilor cu care vorbesc. Se cade în misticism, se spune că asupra acestui loc planează un blestem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
măsură incomparabil mai mare decât renunțarea la propria identitate, umană și națională, decât promiscuitatea adaptării, a supraviețuirii cu orice preț - o conduită, din nefericire, larg răspândită în țara mea. VASILE GÂRNEȚ: Priviți de la o parte, ai noștri fac o figură onorabilă. Leons Briedis, care îi prezintă pe rând, la un moment dat renunță să ne mai traducă ceea ce spune, nu înțelegem nimic, dar, după entuziasmul și pofta sa de vorbă, bănuim că gratulează scrisul românesc. Citesc, în ordine, Adrian Popescu, VITALIE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
teamă de „gura lumii”, deși pofta lor de a bârfi îmi pare un adevărat „pact al taciturnilor”, dacă e să o compari cu limbuția latină. „Cei trei magnifici” - Karl Martin, Juri Ehlvest și Peeter Sauter - s-au metamorfozat în cetățeni onorabili, după fazele acelea surde de mahmureală matinală, în care îi surprinsesem de mai multe ori. Există, cu siguranță, un „spirit păgân” al acestor locuri, care contaminează felul de a fi al estonienilor, dându-le un aer ca de pe altă lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe care l-a avut Rusia a fost Andrei Saharov. A fost singurul care a înfruntat deschis sistemul, regimul comunist, singurul care a renunțat la privilegii și chiar a pierdut totul în numele ideii de libertate și demnitate. Bulat Okudjava, artist onorabil, a cam stat „sub vremi”, a plasat cel mult niște „bombițe” artistice în poemele și în cântecele sale, ceea ce, să recunoaștem, ține de o anvergură mai joasă... Strada Starîi Arbat e în renovare, dar e la fel de aglomerată. Pictori ambulanți, portretiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
patru cucoane la recepție, care au grijă să ne ia pașapoartele pentru „verificări” (ni le vor restitui tocmai după-amiază), iar la etaj stă o altă persoană de serviciu, de la care primești și afli unde trebuie să predai cheia. Camera e onorabilă: mobilă „lustruită” de vreme, cada de la baie e curată, ceea ce înseamnă că voi putea face duș fără teama de a mă contamina de „ciupercuțe sovietice”, vorba lui Andrei Bodiu. Camera mea are și o vedere spre râu, amănunt ce îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost angajat nicăieri și nu aveam din ce trăi. Cazuri asemănătoare li s-au întâmplat și altor colegi de-ai mei. Astfel că, pe la mijlocul anilor ’80, în situația în care ne aflam, când nu mai aveam nici o posibilitate să existăm onorabil și decent ca scriitori, ne-am gândit să emigrăm. Pe de altă parte, Ceaușescu începuse să vândă etnici germani într-un număr tot mai mare. În fiecare an părăseau România aproximativ doisprezece mii de germani. Eu eram scriitor de limbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unde „era voie” să fie atacat autorul Mărului de lângă drum și înlocuit cu mai ștersul poet moldav Demostene Botez. De altfel, foarte, foarte puțini dintre vechii ideologi literari staliniști și-au făcut mea culpa, S. Damian e unul din exemplele onorabile. Dar un Crohmălniceanu, figură mai decisivă, mai autoritară în noroiul și crimele culturale ale anilor ’50, nu numai că nu a făcut-o, dar, într-un schimb de scrisori pe care revista Contemporanul - Ideea europeană le-a publicat de curând
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
s-au validat în nici un fel prin contribuția lor literară valorică. Cu cei care uneori erau mai catolici decât papa și în unele ședințe ale Biroului sau Consiliului Uniunii am asistat la momente când unul sau altul dintre „vechii și onorabilii scriitori” îi contraziceau chiar pe unii delegați ai partidului, de la municipiu sau de la c.c., când aceștia propuneau, uneori, în acei ani de cvasiliberalizare, măsuri pozitive, în sensul valorii, al tradiției literare de vârf dintre războaie etc. E cunoscută, de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înainte de ’60 și de fuga lui P. Dumitriu, opiniile mele puteau trece pur și simplu drept teorii antirevoluționare, iar în cercul intelectualilor lugojeni, drept teorii bizare și megalomanice ale unui tinerel care întârzie suspect de mult să urmeze o „carieră onorabilă”. Aveam, în anii aceia, premergători, dar și imediat după debutul editorial, „o fire imposibilă”, trăiam cu o anume frenezie extrem de puțin seductivă - ideile, temperamentul meu sangvino-coleric, ca și o anume nemulțumire față de mine, dar și de prezentul mediocru al literaturii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după sine nu puține avantaje de orice tip, semnele premergătoare și parcă legitimatoare ale „victoriei” personale sau a familiei, tribului, colectivității mai mult sau mai puțin largi. Evident, când azi România post-decembristă luptă pentru a se așeza, cât de cât onorabil, în rândul mândrelor și extrem-performantelor state post-industriale, e cumva bizar să vorbim de „ideal”, de valori care depășesc și transcend materialul, de „reîntoarcere” la unele valori ale trecutului, românesc sau vest-european, cum ar fi demnitatea și noblețea persoanei, deasupra banului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
martor ai trecutului național, colectiv care, spre deosebire de milioane, au privilegiul talentului și al artei, trebuie, cum o spuneam, să aibă și „curajul mărturisirii oneste”, oricât i-ar „costa” uneori acest lucru. Altfel, tăcerea este de o mie de ori mai onorabilă!... Deoarece creditul meseriei noastre, de „povestitori sau cântăreți”, stă nu numai în „tehnica” perfectă a artei noastre, dar și în ceea ce s-ar putea numi „credibilitatea persoanei”, a mărturiei. Aici, însă, intrăm în incidența unei discuții aproape catastrofice care domină
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
galbenă impusă de Mareșal și din Drancy* esența națiunii franceze, cum a ajuns acum la modă. Sionisme există de tot felul. Nu-i o marcă depusă protejată prin lege, accesul e liber: există protestanți ultrasioniști așa cum era Jacques Ellul foarte onorabili și evrei antisioniști, ca Pierre Vidal-Naquet, care erau încă și mai onorabili. Am întâlnit chiar și o variantă fără ieșire la stradă, sionismul propalestinian. Denumire pe care cred că am inventat-o eu însumi, răspunzând unui "Din partea cui vorbiți dumneavostră
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ajuns acum la modă. Sionisme există de tot felul. Nu-i o marcă depusă protejată prin lege, accesul e liber: există protestanți ultrasioniști așa cum era Jacques Ellul foarte onorabili și evrei antisioniști, ca Pierre Vidal-Naquet, care erau încă și mai onorabili. Am întâlnit chiar și o variantă fără ieșire la stradă, sionismul propalestinian. Denumire pe care cred că am inventat-o eu însumi, răspunzând unui "Din partea cui vorbiți dumneavostră?" a Consiliului Reprezentativ, prin 1981. Ea a provocat proteste vehemente. Dar se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
palestinian este închis pe fond și că nu mai rămâne decât ca diluarea lui să fie pusă în scenă printr-o pălăvrăgeală decentă, ar aduce în șomaj tehnic prea multe mori creatoare de locuri de muncă și prea mulți morari onorabili. Cui îi convine să ucidă speranța? Să decomandeze niște vizite oficiale deja programate? Să se abțină de la a strânge mâna atâtor personalități care continuă să aibă un nume dar nu și putere reală? Să se priveze de conferințe internaționale inutile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vorba blândă iese chiar șarpele din pământ"; "Bărbații cu fapta, femeile cu vorba"; "Din zece bărbați, nouă-s femei"; Între prost și judecată un ocean și o Himalaie"; "Artiștii să fie atenți când îi laudă proștii"; Când zic, de pildă "onorabilul domn Popescu", dintr-o dată observ că adjectivul a devenit cel mai mare inamic al substantivului lângă care se trezește neașteptat, deși se acordă cu el în gen, număr și caz." Reflecții ca acestea pigmentau în 1940 Divanul persian, una dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să zidească anul acesta o mică vilă în gust turcesc, foarte mică și destul de scumpă.) Oamenii beau cafele multe. Turcul care n-are ce face se stabilește cafegiu. Nu câștigă dar se chiamă că are un comerț și-i om onorabil. Istoriile cu Bulgarii dela Bazargic. Locuiesc în case mari, n-aveau la venirea Românilor, nici mobilă, nici veselă și tacâmuri. Mâncau cu mâna sau cu aceiași lingură. Se mirau că li se fac vizite notabililor: ce-i asta, bre? Soția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cred că înfrumusețează opera lui Dumnezeu, în realitate își urmăresc interesul, căci drumușoarele și stâncile și peisagiul fac parte din pânea cea de toate zilele a oamenilor din partea locului. Femeia de care vorbesc, bine îmbrăcată și cu înfățișare de târgoveață onorabilă, după ce adunase uscăturile de pe acel loc viran, tăia cu un fierăstrăiaș de mână crengile mărunțindu-le. Bucățelele acestea le așeza într-un paner frumos pe care femeile de aici le poartă în spate cu niște curele trecute pe după umeri. Panere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răi n-au niciodată bucurie adevărată. Copiii sfarmă jucăriile, ca să le descopere secretul. Scandalurile și răcnetele care umplu țara nu pot aduce binele: cum negrii nu pot feri luna de eclipsă, prin tamtamurile și contursiunile lor. Când zic, de pildă, "onorabilul domn Popescu", dintr-odată observ că adjectivul a devenit cel mai mare inamic al substantivului lângă care se trezește neașteptat, /află/ deși se acordă cu el în gen, număr și caz. Bogăția este avantajul pe care de multe ori îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
4) preocupări de ordin național. În organizațiile pe care le-am creat eu, ca să pot ajunge la ceeace credeam folositor statului și neamului, am oprit intrarea oricărui străin. Persoanele care erau acceptate în organizație trebuiau să fie dintre cele mai onorabile, cu mijloace suficiente de existență (așa ca să-și poată permite sacrificii modeste de binefaceri), barbați neintrați adânc în politica militantă, cultivați, progresiști și pacifiști și în același timp conservatori în ceea ce privește familia și națiunea. Au existat în țară și alte formațiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]