7,850 matches
-
națiune liberă, ca stat de sine stătător, ca membru util, pacificator și civilizator al marii familii a statelor europene” <ref id="54"> 54 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 36/1877, f. 1-2. </ref>. Puterile occidentale - preocupate de localizarea conflictului oriental și de asigurarea propriilor interese la reglementarea păcii -, Își manifestau temerea că exemplul factorilor de răspundere de la București ar putea fi urmat și pus În practică imediat de către celelalte provincii aflate Încă sub dominație otomană <ref id="55"> 55 IRD
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
interesele românești atâta timp cât acestea puteau constitui un mijloc de presiune asupra cercurilor de la Sankt Petersburg, În sensul concretizării promisiunilor Țarului de la Reichstadt În privința Bosniei și Herțegovinei. Totodată, Bălăceanu Îl informa pe Kogălniceanu de intenția diplomației ruse de a reglementa „chestiunea orientală” prin „aranjamente particulare cu Germania și Austria”, În care scop N. Ignatiev primise o misiune specială <ref id="118">118 Acte și documente din corespondența diplomatică a lui Mihail Kogălniceanu, vol. I, fascicola 1, p. 79. </ref>. Ministrul de Externe
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Frederic Wilhelm să nu se mai opună la retrocedarea sudului Basarabiei; vezi <ref>E. Diaconescu, op. cit., p. 14. </ref></footnote>. De fapt, Germania, interesată În satisfacerea propriilor obiective, dorea menținerea pe o platformă comună a Rusiei și Austro-Ungariei În privința „chestiunii orientale”. În asemenea circumstanțe, concluzia era una singură și a fost sesizată de cei doi oameni politici români: „pacea se va Încheia, dar În detrimentul statelor slabe și mai ales al României” <ref id="136">136 IRD, vol. IV, doc. nr. 138
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
cât nu existau interese divergente Între cele două state. Într-o scrisoare adresată Prințului Bismarck, la 29 februarie/12 martie 1880, Carol I sublinia rolul pe care l-ar juca România, prin poziția sa strategică, În evoluția ulterioară a „chestiunii orientale”, nutrind speranța că țara ale cărei destine le conduce „se va putea rezema, sub toate constelațiunile viitoare (subl. ns.), pe scutul binevoitor al Imperiului german” <ref id="149">149 Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, t. II, București
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
La civilisation de l’Égypte pharaonique, Arthaud, Paris, 1971; C. Daniel: Gândirea egipteană antică în texte, Editura Științifică, București, 1974, Cultura spirituală a Egiptului antic, Cartea Românească, București, 1985, Civilizația Egiptului antic, Editura Sport-Turism, București, 1976; A. Rey, La science orientale avant les Grecs, Albin Michel, Paris, 1942; J.G. Février, Histoire de l’écriture, Payot, Paris, 1959; A.H. Gardiner, Imhotep and the Scribe’s Libation, Londra, 1898; M.A. Korostovtsev, Scribii Egiptului antic, Moscova, 1962 ș.a. 12. Aristofan, Norii, 961
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Năvălitorii au găsit peste tot școli de mare prestigiu în care idealul paideutic era încă slujit, cu migală și vigoare, după exigențele generoase ale curriculumului polymatheic: din Galia până la marginile Saharei, de la Valea Ronului până în Sicilia, din Cartagina până în Grecia Orientală. Peste tot se întinsese o Romanie în care se vorbea limba latină și se învăța obligatoriu scris-cititul pentru a putea lua parte la activitățile mercantile libere de pe țărmurile Mediteranei 3. Este „epoca de aur a gramaticii latine”, în care școala
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a apărut soluția monastică 1. Era un liman la capătul oceanului lumii romane, frământat de uragane externe și de sfâșieri lăuntrice. Geografia variată a Imperiului a permis aceste izolări de lume ale indivizilor dedicați credinței în Iisus; au redescoperit deșerturile orientale, grotele galice, pădurile italice, culmile împădurite ale Alpilor și Pirineilor. Eremiții, solitarii, monaștii s-au retras, fugind de infernul social al urbiilor, pentru presupuse purgatorii speologice, silvice și anahoretice. Obsesia tuturor era mortificarea somatică în singurătate, ca o condiție sine
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
probabil, l-a sfătuit să conceapă o „regulă a mănăstirii”. Regula de la Lérins era, foarte probabil, un curriculum pentru imitatio Christi; din păcate, textul original s-a pierdut, dar se poate deduce, cu ușurință, că el era inspirat de cutumele orientale ale vieții eremite, la care s-au mai adăugat sfaturile lui Cassian cu privire la condițiile vieții occidentale 13. Este drept, „regula de la Lérins” a fost acuzată de semipelagianism 14. Pelagius din Britannia răspândise între 400 și 418, împreună cu Iulian din Eclanum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de J.B. Martin și L. Petit până la Conciliul de la Vatican (1870) (Paris, Arnhem, Leipzig, 1901-1927). Părinții sinodali au condamnat pelagianismul în ședința a IV-a din 16 iulie 431, cu câteva zile înainte de a fi aruncat anatema și asupra doctrinei orientale similare a nestorianismului. Atât Pelagius, cât și Nestor erau erudiți de mare cultură care încercau să depășească absurdități ale creștinismului primitiv. Excomunicarea lor sugera agresivitatea de mai târziu a creștinismului - care, în Apus, a culminat cu ororile Inchiziției. 9. Viața
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cuceririlor anterioare ale merovingianului Pepin cel Scurt. E drept, conform tradiției gentilice, acesta își împărțise posesiunile celor doi fii: lui Carol îi reveniseră doar Austrasia, Neustria și Aquitania Occidentală; fratele său, Carloman, beneficiase de mult mai mult: Burgundia, Provence, Aquitania Orientală, Gothia, Alamania, Turingia și Nessa. Dar în 771 Carloman a murit, lăsându-și fratele stăpân pe toate cuceririle belicosului părinte merovingian. Le-a întregit, la rându-i, prin asimilarea Italiei. Nu i-a reușit, decât temporar, cucerirea Spaniei, aflată sub
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Snow) dintre disciplinele umaniste și științele naturii s-a adâncit continuu în ultimul secol, afectând curriculumul educațional încă de la nivelul învățământului secundar. Alte caracteristici și „zonări” culturale se constituie și ele în obstacole curriculare: „cultură tradițională” versus „cultură modernă”, „cultură orientală” versus „cultură occidentală”, „cultură europeană” versus „culturi ale Extremului Orient”, „cultură națională” versus „cultură universală” etc. Mass-media a contribuit în ultima jumătate de veac la transformarea umanității într-un „sat planetar”, ceea ce va conduce cu siguranță la intensificarea cunoașterii interculturale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
simplu - după ce a regretat, lucru meritoriu, elogiul pe care l-a făcut mai înainte khmerilor roșii - că Pol Pot și zbirii săi se ghidaseră după o ideologie de tip marxist. După Lacouture, un asemenea regim nu era decât un „despotism oriental” sau un „social-naționalism al câmpurilor de orez”. În consecință, „atunci când un ideolog marxist de cea mai pură tradiție leninistă se comportă fără posibilitate de contestare ca un nazist, explicația este simplă: tocmai pentru că era nazist și deloc comunist”. Iată de ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de analiza propriilor greșeli - a prelucra trecutul înseamnă a privi cu curaj lucrurile așa cum au fost, fără nostalgii sau crize de martiraj. Nu este vorba doar despre caracterul subversiv al unei metode de relaxare „împachetate” elegant cu ritualuri și denumiri orientale, ci despre faptul că atât „produsul” în sine, cât și forma sau promisiunile oferite nu erau nici științific și nici deontologic în ordine. Problemele deontologice sunt în psihologie fundamentale, deoarece tendința de folosire a „puterii” de previziune a comportamentelor trebuie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din Timișoara (1975-1980). După absolvire rămâne la Timișoara, unde devine profesor la o școală generală (1980-1989); din 1990 este redactor la revista „Orizont” și din 1991 cadru didactic la Universitatea de Vest. Își ia doctoratul în 1997 cu teza Influența orientală în proza românească interbelică. Constante culturale și poetice, publicată în 1998 sub titlul Tentația Orientului. A beneficiat de burse de studiu la Heidelberg (1990), Strasbourg (1993) și Stuttgart (2002-2003). Debutează cu versuri în ziarul arădean „Flacăra roșie” (1972), și editorial
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
îi descoperă lumi fabuloase, devenind prilej de confruntare cu sine însuși și sursă pentru o lirică a descripției reflexive, ca în Peregrin la Ninive (1988). O chemare specială către civilizațiile dispărute ale Orientului arată și dicționarul Divinități, simboluri și mistere orientale (I-V, 1999-2003). Proza îl trădează pe poet, reconstituind metaforic și liric timpuri revolute și figuri intrate în legendă și basm, de aici („oameni, locuri și tradiții din ținutul Buzăului”), ca și din depărtări, cum se vede în Contemporan cu
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
a literaturii române, București, 1995; Al. I. Odobescu și Buzăul, Buzău, 1995; V. Voiculescu la Pârscov, Buzău, 1996; V. Voiculescu, contemporanul nostru, Buzău, 1997; Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997; Babilon, orașul blestemat, București, 1998; Divinități, simboluri și mistere orientale, I-V, București, 1999-2003; Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu, București, 2000; Poveștile Babilonului, București, 2000; Romanul vieții și operei lui Alexandru Odobescu, Constanța, 2001; Amintirea care ne rămâne, București, 2002; Viața lui V. Voiculescu, București, 2003. Antologii: Glas al
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
1927-1930) și Iași (1930-1936). În răstimp (1930-1934) urmează la Paris cursuri postuniversitare de neogreacă cu A. Mirambel și de literatură comparată, avându-i profesori pe Fernand Baldensperger, Paul Hazard și Mario Roques. Concomitent, predă limba română la Școala de Limbi Orientale Vii și la Sorbona. În 1935 obține titlul de doctor în litere, cu o teză despre ideologia literară a lui I. Heliade- Rădulescu, editată în același an. Din 1936 până la moarte este profesor la Facultatea de Litere și Filosofie a
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
Davidescu, George Murnu, Al. Ț. Stamatiad, Virgil Tempeanu, Victor Eftimiu, Radu Gyr, Const. Rîuleț, V. Demetrius ș.a. Proza este ilustrata de Nestor Urechia și Aurel Savela, care scriu schițe și nuvele, de Ion Foți cu numeroase „apoloage” (fabule, basme, povești orientale), dar și cu un român în foileton, „de moravuri din Turcia”, intitulat Vis și realitate (15-23/1926). Vasile Pârvan este prezent cu studiul Dacia în epoca celtica (16/1926), iar St. Bezdechi (și sub pseudonimul Tiberiu Boldur) semnează ample articole
PROPILEE LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289042_a_290371]
-
Moda la teatru”, „Rampa la Paris”, „Noutăți literare și artistice”, „Însemnări literare”, „Viața intelectuală”, „Știri” ș.a. Se publică versuri de Victor Eftimiu, Elena Văcărescu, Al. T. Stamatiad, Ion Pribeagu. Sunt găzduite numeroase scrieri în proză, aparținând lui Emil Isac (Însemnări orientale, Două femei, Impresii exotice, Annie), Liviu Rebreanu (Boierul și bărbierul), Ion Minulescu (Imperiul modei), Gala Galaction (Bisericuța din Răzoare), I.Al. Brătescu- Voinești, Dimitrie Anghel, I.C. Vissarion, V. Demetrius, Petre Aldea, Al. Cazaban. Dramaturgia este ilustrată de Al. Davila, Victor
RAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
RAȘCU, I.[on] M. (19.III.1890, Iași - 7.XII.1971, București), poet, critic și istoric literar. Este fiul Cleliei și al lui Mihai Rașcu, profesor. Strămoșii după mamă erau francezi din Pierrefonds (departamentul Oise), plecați cândva „spre zarea țărilor orientale” (Balada străbunilor). R. urmează la Iași Școala „Vasile Alecsandri”, Liceul Internat (1901-1909) și Facultatea de Litere și Filosofie (1909-1913), unde l-a avut profesor pe G. Ibrăileanu. Din 1916 a funcționat ca profesor de liceu la Iași, Brăila, Tecuci, Bârlad
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
alternanțe de ritm narativ, nuanțe ori tonalități, a găsit echivalențe pentru stilul eseistic al lui Aldous Huxley, ca și pentru inventivitatea stilistică a lui Raymond Federman ori pentru jocul ludic și umorul „originalului” Saul Bellow; a recreat amalgamarea magiei verbale orientale cu ironia nostalgică a modului narativ postmodern din opera lui Salman Rushdie. Depășind, după cum mărturisește într-un interviu, reticențe de mentalitate, autoarea a oferit publicului românesc romanele lui Henry Miller, aparițiile fiind salutate de critica literară ca veritabile evenimente editoriale
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
Butor, a Nathaliei Sarraute și a altor reprezentanți ai Noului Roman. Încă de la începuturile artei apar caractere ce vor individualiza, la timpul lor, stilul realist și, cu specificările și rezervele de rigoare, se poate vorbi de un r. primitiv, preistoric, oriental, greco-latin, medieval, cu atât mai mult de un r. al Renașterii, al clasicismului și al romantismului. Promotorii mișcării romantice franceze de la mijlocul secolului al XIX-lea își revendicau ca precursori, între alții, pe Scarron, Diderot, Balzac, Stendhal, Dickens. Totuși, atributele
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
ortodoxă a apostoliceștei și catoliceștei Biserici de Răsărit, tr. Filaret Scriban, Mănăstirea Neamț, 1844; Mărturisirea ortodoxă, îngr. și introd. Niculae M. Popescu și Gh. I. Moisescu, pref. Tit Simedrea, București, 1942; Mărturisirea ortodoxă a credinței universale și apostolice a Bisericii Orientale - Ortodoxa confessio fidei catolicae et apostolicae Ecclesiae Orientalis, ed. bilingvă, tr. și introd. Traian S. Diaconescu, Iași, 2001. Repere bibliografice: A. Philippide, Introducere în istoria limbei și literaturei române, Iași, 1888, 138-142; Iorga, Ist. Bis., I, 290-295, 297-300, 310-313; P.P.
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
în 1963. După numirea ca profesor, călătorește mult în Italia, Franța, Spania, Elveția, Belgia, SUA și la Muntele Athos. Colaborează la majoritatea revistelor de filologie, în special slavă, din țară și străinătate, la „Comparative Literature Studies”, „Annali dell’Istituto Universitario Orientale” ș.a. După primele articole de slavistică, axate pe chestiuni strict lingvistice, N. se îndreaptă spre aspectele de mai larg contur, menite, pe de o parte, să definească trăsăturile specifice ale limbilor slave (Unitatea lingvistică a popoarelor slave, 1927), iar pe
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
și dieta cu sodiu crescut. Tratamentul cu acetazolamidă, prin producerea unei acidoze metabolice cronice, ameliorează starea de slăbiciune dintre atacuri și reduce incidența atacurilor paralitice. Tulburarea dobândită este o complicație a tireotoxicozei și are o predilecție pentru indivizii cu ascendență orientală. Cantități mari de hormon tiroidian produc o creștere a Na-K-ATP-azei din mușchiul scheletic și creșterea concentrației de catecolamine, ambele predispun la intrarea sporită a K+ în celulă. în contrast cu formele ereditare, terapia cu blocante beta adrenergice micșorează episoadele paralitice în boala
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]