6,112 matches
-
originale din domeniul literar, dramaturgiei, artei plastice. Drepturi speciale se acordă filmelor cinematografice, înregistrărilor audio și reclamelor. De asemenea, lucrările din industria informatică sunt asimilate lucrărilor literare și artistice. Astfel de lucrări sunt subiecte de copyright numai dacă își dovedesc originalitatea. Totuși, gradul de originalitate cerut este nesemnificativ și este legat mai mult de creație decât de conceptul de noutate, cum este în cazul patentelor. Protecția în cazul copyrightului este acordată pentru conținutul formal sau expresia lucrării și nu pentru ideile
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
dramaturgiei, artei plastice. Drepturi speciale se acordă filmelor cinematografice, înregistrărilor audio și reclamelor. De asemenea, lucrările din industria informatică sunt asimilate lucrărilor literare și artistice. Astfel de lucrări sunt subiecte de copyright numai dacă își dovedesc originalitatea. Totuși, gradul de originalitate cerut este nesemnificativ și este legat mai mult de creație decât de conceptul de noutate, cum este în cazul patentelor. Protecția în cazul copyrightului este acordată pentru conținutul formal sau expresia lucrării și nu pentru ideile pe care se bazează
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
face dovada unei reale puteri asociative, întemeiată pe o solidă cunoaștere a marilor direcții din filosofia artei. Câteva însemne sunt evidente de pe acum: informația cuprinzătoare care conlucrează cu o intuiție precisă, concluziile demersului analitic fiind adesea surprinzătoare. Fără să caute originalitatea cu orice preț, eseistul ajunge la formulări axiologice personale, pentru că abordează operele de artă dintr-o perspectivă în care raporturile dintre idee și semnul plastic sunt interpretate într-un sistem de relații multiple, aflându-se în atenție atât arta contemporană
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
face unui grupaj de poezii, la rubrica „Poșta literară”, în revista „Astra” (1971): „Semnalez la acest poet o gestică de anvergură care nu are nimic de a face cu retorica sau cu cabotinismul, un simț al metaforei inedite și înaripate, originalitatea confesiei și ca însemne mai vizibile, deși secundare, foamea de cuvinte, lupta dură cu care le supune și exploziile lor recunoscătoare. De asemenea, un fel de delir cu armonii dureroase”. Încurajat de aprecieri, P. alcătuiește un prim volum de poeme
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
1977. Încă din Frații mei blânzi, P. apare ca un poet matur. Versul decantat, scurt, tăiat parcă anapoda, de fapt savant, deschide libertatea oferită interpretării de ambiguitatea subtil orchestrată, plină, provenită nu dintr-un aspect lacunar, ci din condensare semantică. Originalitatea autorului nu a scăpat criticii, care intuiește aici o poetică proprie și o etică poetică exemplară. „Patria” lui P. nu are nimic în comun cu cea slăvită, oportunist, de atâția contemporani, deși poate trimite la spațiul naturii care se oferă
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
Nord literar”, „Orient latin”, „Poezia”, precum și la reviste din Canada, SUA, Mexic, Spania, Serbia. Prima carte, Ție, îi apare în 1994. Autoare a mai multor volume de versuri, P. se apropie de poezie venind dinspre matematică, de unde o notă de originalitate. În descendența lui Ion Barbu, refuză tumultul sentimental și preferă spațiul, cu vădite nuanțe clasice, al ideilor. Lirica sa cultivă interogațiile despre sensurile grave ale existenței. Placheta Ție cuprinde trei cicluri intitulate sugestiv Și atunci?, Către mine și Sunt, fiind
POPESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
la „Tribuna”, „Ramuri” (unde în 1976-1977 susține cronica literară), „Luceafărul”, „Steaua”, „Vatra”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Observator cultural”, „Arhivele Olteniei”, „Scrisul românesc” ș.a. În volumul Replay demersul critic al lui P., fără să atingă excelența în materie și fără să învedereze o originalitate frapantă, își manifestă legitimitatea și relevanța. Unul dintre primii comentatori (Voicu Bugariu) a găsit o formulare ce pare adecvată pentru acest gen de interpretare: „critica respectuoasă”. Într-adevăr, comentatorul nu încearcă răsturnări ale ierarhiilor valorice curente, nu promovează inițiative de
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
G. D. Georgian. Se publică traduceri din literatura populară poloneză și cehă, realizate de T. Dumbrăveanu. O cronică dramatică vie, susținută în fiecare număr de Pantazi Ghica, discută viața teatrală a Bucureștilor și mai ales literatura dramatică, semnalând lipsa de originalitate și desprinderea de realitate a unor piese. R.Z.
PORTOFOLIUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288979_a_290308]
-
corp unic, absorbind și emanând semnale diferite ale mediului”. Fără a fixa opinii de ultimă instanță, Istoria... angajează doar aspecte ale devenirii unor convingeri. Constructivă în principiu, relativitatea declarată a demersului istorico-literar alunecă însă prea lesne în exagerări câteodată ilare, originalitatea cu orice preț fiind nu o dată păgubitoare unui proiect provocator. Impresionantă prin efortul investit în săvârșirea ei, o întreprindere altminteri acut necesară este împinsă către zonele nesigure ale partizanatului de atitudine, ludicul fiind aici un vehicul spre o miză cu
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
Moldova (I-II, 1991-1992; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române). Colaborează la „Contemporanul”, unde debutează în 1965, „Cronică”, Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Revista română” ș.a. Dintre scrierile literare ale lui P.-S., destinate cu deosebire copiilor și tinerilor, o marcă de originalitate vădește Păcală și ai săi (1994), al cărei personaj nu este încremenit într-un timp de odinioară, cum îl prezintă snoavele populare românești, ci imaginat în contemporaneitate, ca vecin, frate și prieten, prezent în piață, magazin, restaurant, școala etc., pus
POPESCU-SIRETEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288953_a_290282]
-
excluși toți scriitorii pe care el îi admira. Suprarealiștii erau vânați cu necruțare, Arghezi intra sub interdicție, Blaga era anatemizat, Eminescu era comparat cu poetul proletar Theodor Neculuță ș.a.m.d. Loialitatea față de cultura română însemna chiar alegerea exilului interior. Originalitatea lui P. e descoperirea interiorității care oglindește. Înainte de a-și elabora arta poetică din Cunoaștere, în care fixează paradigma negației, el a scris în românește La masă cu tristețea, poezie metaforic programatică: „Afară ninge/ Visul lasă urme / Nu visa// Și
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
ca identificare cu rostul poetului. Strămoșii, originile, vestigiile, ce se regăsesc într-un prezent continuu, oferă sursa unor versuri și a unor modalități destul de variate, atinse totuși de o oarecare emfază meditativ-pedagogică. Distihurile din Adevăruri de pe Podul Minciunilor (1985) conturează originalitatea autoarei, ce „pare a fi - dincolo de datele sensibilității feminine - crearea unei viziuni poetice unitare”, cum remarcă Mircea Ivănescu într-un text de prezentare. Acțiunea romanului Riposta (1989), proiectată pe fondul unor trăiri sufletești dramatice, creează cadrul propice investigației psihologice, marcând
PREDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
și în toate elementele puse la contribuție”, autorul cursului ajunge să o integreze firesc în sfera literaturii comparate. El preconizează un comparatism modern, în consonanță cu ultimele achiziții teoretice occidentale, care mutau accentul de pe factorul extern pe metabolizarea influenței și originalitate, evidențiind rolul personalității: „istoria literară va căuta să determine cu toată preciziunea posibilă materialul exterior: izvoare, influențe, dar ea va trebui să aibă permanent în vedere și reacțiunea artistului creator față de acest material, pentru că valoarea artistică a unei opere este
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
de ceea ce constituie „caracterele comune ale unui curent ori ale unei epoci”. Ce periodizare propune P. se poate vedea din introducerea la lucrarea în franceză despre luminismul românesc. El nu ia în calcul literatura veche, care ar fi lipsită de originalitate, dată fiind puternica influență slavonă și grecească debitoare apartenenței noastre ortodoxe. În consecință, ceea ce îl interesează este procesul modern de emancipare, început în chip major și decisiv cu epoca Luminilor (1779-1829). Aceasta e urmată de etapele 1829-1840 (luminism și romantism
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
izbește pe de altă parte de specificul inalienabil al artei, întrucât, dacă în știință sau în filosofie prioritatea unei descoperiri sau a unei idei este categorică și constrângătoare, în creația estetică ceea ce complică situația unei eventuale anticipații este, fără îndoială, originalitatea de ansamblu a unei opere, componentă ireductibilă a înseși valorii sale. Întrucât, în ultimă instanță, în artă ceea ce contează și se impune definitiv este prioritatea valorii și nu valoarea priorității. Numeroasele discuții care au urmat apariției cărții lui Edgar Papu
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
versiuni din Tennyson, Édouard Pailleron, Sully Prudhomme, Rückert, François Coppée, Paul Verlaine, Francis Viélé-Griffin și Edmond Rostand. Balanța se înclină oarecum în favoarea simbolismului în ciclul Studente, ce reține atenția prin surprinderea atmosferei de un exotism sublimat, intelectualizat, a lumii amfiteatrelor. Originalitatea temei, buna utilizare a sugestiei și stăpânirea versificației nu compensează total deficitul de forță lirică. Însușirile artizanului, familiarizarea îndelungă cu spiritul culturii medievale, răbdarea de giuvaergiu în cizelarea poeziilor cu forme fixe vor face însă din R. un tălmăcitor de
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
existenței, dând sugestia sfârșitului, marcat de gravitatea spunerii, de unde se insinuează compasiunea și drama. Motivele cele mai frecvente - trupul martirizat prin propria-i condiție, frigul, rana, masca, întunericul, descompunerea, soarele orb, străinul, dublul - dobândesc valențe simbolice, înscrise cu o căutată originalitate în perspectiva „lumii ca teatru”. Un ritual al suferinței se adecvează unei existențe descifrate în notele tragicului: „Te costă păgubitor de mult/ curajul de a-ți inventa o identitate./ Nu poți lua decât/ o fâșie de existență/ transcrisă întotdeauna/ cu
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
1972, stabilindu-se, din 1973, la Paris. Își ia doctoratul în psihologie generală în 1981. Geraldine va fi considerat un „debut semnificativ” de I. Negoițescu, deși criticii de la „Scânteia” și „Scânteia tineretului” îl acuzaseră pe tânărul poet de lipsă de originalitate și talent. Apropiat de poezia lui Gellu Naum și de scrisul altor avangardiști, R. va practica un suprarealism moderat, diafan la prima vedere, populat de „corbi albi”, de un „diavol îmbrăcat în alb” etc., culoarea albă desemnând până și atitudinea
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
galeria fenomenologică a personajelor substanțiale - de care îl desparte, totuși, o doză „letală” de schematism convențional. Este, așadar, substanța pandantul filosofic al „fluxului de autenticitate”? Dacă încercările de definire filosofică a substanței, deși numeroase, rămân oarecum neclare și lipsite de originalitate - postulând, în principiu, existența unui substrat ultim, unificator al dimensiunilor spațiale și temporale, al structurii și materiei, al fondului și formei -, autenticitatea camilpetresciană este, în chip explicit, substanța în actul manifestării sale - dinamismul de natură intuitivă al integrării datului (a
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
mai ales demontarea manierei în care un anumit tip de imaginar liric își inventează forma și stuctura textuală. Sunt prezentate mecanismele „autoreflexivității discursului bacovian”, cele ale „imaginarului agrest” al lui Fundoianu, tematica și histrionismul poeziei lui Emil Botta, iar despre originalitatea discursului liric al lui Nichita Stănescu se spune că ar fi rezultatul unei misterioase „ceremonii” a sintacticii. Definiția criticului ca „Sibylla prin gura căreia grăiește Textul” este, poate, cauza străduinței de a găsi cât mai multe „coduri” de interpretare a
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
lui Nichita Stănescu se spune că ar fi rezultatul unei misterioase „ceremonii” a sintacticii. Definiția criticului ca „Sibylla prin gura căreia grăiește Textul” este, poate, cauza străduinței de a găsi cât mai multe „coduri” de interpretare a operei, iar obsesia originalității îl face să reînveșmânteze concluziile curente ale exegezei tradiționale în savante haine teoretice. Remarcabil este studiul despre opera lui Fundoianu, scindată, prin chiar motivația profundă a genezei sale (mărturisită de poetul însuși), între o „poetică a rupturii” și „animalității”, generatoare
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
didactică a lui Al. Vlahuță, perihelia macedonskiană, pastelul neoclasic al lui Duiliu Zamfirescu, unele clișee parnasian-simboliste. Culegerea Poezii (1934), cuprinzând ceea ce a publicat N. de la 1902 la 1934, e precedată de expunerea concepției sale despre poezie. Ideile prefeței, lipsite de originalitate, însă nici contestabile în sine, se dovedesc anacronice, deoarece sunt stângaci plasate polemic. Optând pentru o poezie a „simplității, clarității și adâncimilor” și a „consecințelor morale” și încercând să acrediteze conceptul unui lirism filosofic, eliberat de imagini (E. Lovinescu îl
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
i-au fost adunate după moartea sa, datorată unei boli de inimă, în volumul Spre țărmul dreptăței (1907). A semnat și D. Azur, F. Crâng, Odin, N. Sorin. Post-mortem a fost ales membru de onoare al Academiei RPR (1948). Nu originalitatea face meritul poeziei lui N., îndatorată mult modelelor vremii (Eminescu, Coșbuc, Vlahuță), ci pronunțata ei notă socială, patosul sincer al revoltei și speranței. În poemul Spre țărmul dreptăței apare viziunea revoluției triumfătoare. Energiile colective, încărcate de revoltă, vor purifica lumea
NECULUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]
-
începând cu Marco Polo („Marcu Pavel venețianul”, îl numește solul). Martinius Martini e folosit și prin intermediul compunerilor primite de la Krijanici și, probabil, de la Verbiest. Lângă secvențele împrumutate din cărți sunt așezate - într-o „țesătură” căreia trebuie să i se recunoască originalitatea - știri care proveneau din surse orale (tradiții, legende, „explicări” trecute din generație în generație, un „anecdotic” de bună extracție) închipuite de negustori, de călători, de localnici, precum și constatări rezultate din observații proprii („eu singur am văzut că...”, „eu însămi m-
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
mult agreate de literații barochiști. Tot o carte de gnomologie este și Ethica, datoare și ea enciclopediei lui Alstedius. Geografia în chipul jocului de cărți (cu un bănuit original franțuzesc) propune o ingenioasă utilizare a emblematicii în didactică. Emblemele dau originalitate și Cărții despre cele nouă muze și despre cele șapte arte liberale, pentru care nu trebuie neapărat căutate surse occidentale, căci tema avea o veche tradiție în poezia panegiristică ucraineană din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Interesul arătat
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]