3,831 matches
-
se asigurară că ajunsese Înăuntru, Își Îndreptară pașii În aceeași direcție. Evident, paznicii de la poarta din față erau deosebit de severi. Oamenii care intrau și ieșeau nu erau obișnuiți să vadă luciul războinic al lăncilor, al halebardelor și chiar din ochii ostașilor care făceau de gardă. Toți străjerii purtau armuri și, dacă cineva părea suspect, opreau persoana cu somații și răcnete. — Stați o clipă! Unde mergeți? Îi Întrebă gardianul pe cei doi negustori. Sunt Soshitsu din Hakata, răspunse curtenitor omul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În mănunchiuri de câte cinci. Obiectele nefolositoare, ca pachetele rămase de la merinde și efectele personale sau tot ceea ce v-ar stânjeni mișcările libere ale brațelor și ale picioarelor trebuie să fie aruncate În râu. Nu luați la voi decât armele. Ostașii erau buimăciți. În același timp, dinspre oameni Începu să bolborosească ceva asemănător cu bulboanele pământului. Nu avea legătură nici cu sunetul glasurilor, nici cu aparența de mișcare. Oamenii priveau la stânga și la dreapta dar, de vreme ce li se interzisese să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îi urmă exemplul. — Trecem peste ei! Urlând și Împungând cu lăncile, oamenii traversară și, În curând, ajunseră să se agațe de acoperișul zidului. Războinicii Învălmășiți În fundul șanțului se zbăteau și se Îmbrânceau ca peștii Încercând să sară dintr-un iaz. Ostașii de deasupra călcau În picioare spinările, umerii și capetele propriilor lor tovarăși. Unul după altul, aceștia erau sacrificați jalnic pentru oribila goană prin mocirlă. Dar, datorită distinsului lor serviciu nevăzut, În curând Începură să răsune răcnete triumfale de pe culmea zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
supraviețui propriilor lui slăbiciuni fizice. De astă dată, Însă, strategia atacului cu apă asupra Castelului Takamatsu fusese dusă la Îndeplinire, iar Hideyoshi nu mai aștepta decât venirea din răsărit a lui Nobunaga. Pe Muntele Hizashi, cei treizeci de mii de ostași ai clanului Mori, sub comanda lui Kikkawa și a lui Kobatakawa, așteptau să salveze castelul izolat. În perioadele cu vreme frumoasă, umbrela lui Hideyoshi și stindardul comandantului puteau fi văzute limpede de inamic. În seara aceea, tocmai când Hideyoshi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rulată strâns. Ochii omului se Învăpăiară spre soldați ca două oglinzi. Căutând o ruptură În cercul de oameni, Încercă s-o ia la fugă. Dar, cu peste douăzeci de soldați În jurul lui, nici chiar acel vulpoi nu putea să scape. Ostașii Îl trântiră la pământ și-l legară fedeleș, de abia se mai puteau mișca, apoi Îl aruncară peste spinarea unui cal ca pe un sac. Bărbatul le arunca celor care Îl capturaseră insulte și blesteme. Ofițerul Îi astupă gura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
alți doi-trei, căzuseră unii peste alții, În alt loc. Vederea leșurilor Îi stimula pe războinici, iar soldații care pășeau peste trupurile neînsuflețite ale camarazilor lor intrau Într-un spațiu de dincolo de viață și moarte. Acest lucru era valabil atât pentru ostașii lui Hori, cât și pentru cei din clanul Akechi. Situația din vârful muntelui era neclară, dar și aici se Întâmpla ca un strigăt de victorie să fie urmat rapid de o Înfrângere. În timpul luptei, răcnetele scoase de unitatea lui Matsuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cerul cu miros de sânge. Unitatea lui Nobunaga era respectată ca fiind cea mai puternică dintre diviziile armatei lui Hideyoshi, iar acum era Întărită cu trei mii de oameni sub comanda lui Niwa Nagahide. Oricât de curajoși și Însuflețiți erau ostașii lui Dengo, nu puteau răzbate prin linia inamică. Dengo era rănit În șase locuri. În sfârșit, după ce se luptase și se Învârtise atât de mult pe calul său, Începu să-și piardă cunoștința. Deodată, din spatele lui, se auzi un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Chiar În acel moment, oamenii din jurul lui Hideyoshi se opriră. Cred că e inamicul, spuse cineva, alarmat. Hideyoshi și mica sa trupă tocmai urcaseră spre vârf. Pe coastă, În depărtare, părea să se afle un grup de soldați. Și acești ostași păreau surprinși și se ridicară În picioare, toți odată. Unul dintre ei dădu niște comenzi, În timp ce soldații se risipeau În dezordine. — Ar putea fi soldați inamici, comentă cineva. Am auzit că au fugit până la Ibuki. Era, Într-adevăr, o posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rândul său, În companii. Comandanții Își pregăteau caii În capetele subunităților. Flăcările fitilelor licăreau Încoace și-ncolo, dar nu era aprinsă nici o făclie. Pe cer, luna era doar un corn Îngust. De-a lungul șirului de copaci, cei șapte sute de ostași se legănau tăcuți În Întuneric, ca valurile la mal. — Yahei! Unde ești? strigă Hideyoshi, În timp ce mergea de-a lungul șirului de ofițeri și soldați. Oamenii nu se distingeau clar În umbra copacilor, iar acum vedeau un militar scund care bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În timp ce mergea de-a lungul șirului de ofițeri și soldați. Oamenii nu se distingeau clar În umbra copacilor, iar acum vedeau un militar scund care bătea cu un baston de bambus În pământ, pe când mergea urmat de șase-șapte soldați. Majoritatea ostașilor credeau, probabil, că era șeful unui grup al celor care pregăteau bagajele pentru drum, dar, când Îl recunoscură pe Hideyoshi, deveniră și mai tăcuți, trăgându-și caii Înapoi pentru a nu-i sta În drum. Aici sunt! Încoace! Asano Yahei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
capul maimuțoiului ăluia blestemat În vârful uneia din lăncile noastre! Nu-i lăsați pe cei din clanul Maeda să-și râdă de noi! Nu vă faceți de rușine! Încurajându-i, Genba mergea printre ofițeri și soldați. Cum era de așteptat, ostașii care-l urmaseră, până În acel punct, credeau În sentimentul onoarei. Transpirația și sângele uscat de soarele care strălucea fierbinte, Încă din primele ore ale dimineții, pătau armurile și lăncile multora. Prin toată murdăria erau amestecate fire de iarbă și cocoloașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care dezertează! Oricine Împrăștie zvonuri sau descurajează spiritul războinic al oamenilor să fie executat pe loc! Dar situația se agravase mult prea mult, iar revigorarea asprului spirit marțial al lui Katsuie era zadarnică. Peste jumătate din cei șapte mii de ostași ai săi dezertaseră deja, iar restul abia se mai țineau cu picioarele pe pământ. În plus, Își pierduseră deja Încrederea În comandantul lor suprem. Fiind astfel redus la o poziție care nu mai inspira respect, până și ordinele Demonului Shibata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din Luna a Cincea. La Nagahama, Hideyoshi ascultă rapoartele despre situația din Gifu. După Kitanosho, Castelul Gifu era principalul care-și continua atacurile Împotriva lui Hideyoshi dar, odată cu marea Înfrângere a clanului Shibata, spiritul războinic al lui Nobutaka și al ostașilor săi se domoli vădit. Ca pentru a Înrăutăți și mai mult lucrurile, În Castelul Nagahama erau mulți vasali din Gifu, care-l părăsiseră pe Nobutaka, pentru a i se alătura lui Hideyoshi. În cele din urmă, situația deveni atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
voi porni o luptă pe care știu c-am s-o pierd. Puteți să-i spuneți și Seniorului Shonyu, și Seniorului Nagayoshi! Și, cu aceste cuvinte de despărțire, porni În galop. Unitatea lui Hori Kyutaro Îl regăsi pe Hidetsugu și ostașii săi rămași În viață În apropiere de Inaba. Apoi, dând foc fermelor de pe drum, se apărară, În repetate rânduri, de trupele urmăritoare din clanul Tokugawa, pentru ca, În cele din urmă, să revină la tabăra principală a lui Hideyoshi din Gakuden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un platou Înalt. Stindardul comandantului și celelate flamuri anunțau limpede că generalii de-acolo erau fiul cel mare al lui Shonyu, Yukisuke, și fratele său mijlociu, Terumasa. Aceasta era aripa dreaptă. Aripa stângă era formată din cei trei mii de ostași ai lui Nagayoshi, pe Gifugadake. În fruntea celor două sute de militari rămași, Shonyu aștepta ca unitate de rezervă. Își instală stindardul de comandant chiar În centrul unității sale, aranjată În formațiune aripă-de-barză. — Mă Întreb cum va ataca Ieyasu, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Nagayoshi, se ridică În două picioare, nechezând Îndurerat. Un strigăt ca un suspin năprasnic se Înălță din piepturile oamenilor săi, În timp ce se repezeau, În mare grabă, spre el. Luându-i trupul pe umeri, se retraseră spre culmea colinei Gifugadake. Ostașii clanului Tokugawa alergau după ei, luptându-se pentru simbolul faptei lor, strigând: — Luați-i capul! Războinicii care-și pierduseră conducătorul erau În pragul lacrimilor. Răscindu-se În loc cu expresii Înspăimântătoare, Își Întoarseră lăncile spre urmăritori. Cumva, reușiră să ascundă trupul neînsuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Osaka! Toate trupele să se retragă. Veni apoi următorul ordin: Unitățile comandate de Kuroda Kanbei și Akashi Yoshiro să se coordoneze cu trupele de la șanțurile duble. Poziția ariergardei o vor lua Hosokawa Tadaoki și Gamo Ujisato. Șaizeci de mii de ostași porniră la drum. Îndreptându-se spre apus, Își Începură retragerea, tocmai când soarele dimineții apărea la orizont. Hori Kyutaro fu lăsat la Gakuden, iar Kato Mitsuyasu la Castelul Inuyama. Cu excepția lor, toate trupele traversară Râul Kiso și intrară În Oura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
oameni care-i așteptau la locuri poruncite. Din toată armia aceea soarele de a doua zi nu a mai luminat decât ghemuri spârcuite. Unele au fugit cătră Ionășești la vadul Siretului și de acolo cătră Oblucița, altele s-au plecat ostașilor moldoveni. În unii prinși au lucrat crâncen paloșele răzășilor. Unii bei și feciori de bei au fost închinați lui Vodă. Măria sa a poruncit numărătoarea morților și a căruțelor. A pus să se facă slujbă lui Dumnezeu pe câmp, la Podul
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Grivița 1. Remarcându-se, comandantul de grupă Constantin Țurcanu a fost avansat la gradul de sergent. La 30 august 1877, a început marea încleștare pentru cucerirea redutei Grivița 1. După patru atacuri sângeroase, reduta Grivița 1 căzu în mâna bravilor ostași români, apoi, prin lupte grele, s-au îndreptat spre cucerirea redutei Grivița 2, unde 41 de vasluieni au plătit cu viața acea încercare de cucerire a redutei. În toiul bătăliei din 7 octombrie 1877, sergentul Constantin Țurcanu a fost rănit
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
avut ocazia să povestească întâmplările din luptele la care luase parte poetului Vasile Alecsandri, care vizita spitalul. Așezat pe marginea patului, bardul de la Mircești l-a ascultat pe Țurcanu, care a povestit cum a plecat din Vaslui cu cei 9 ostași din grupa lui; cum i-a poreclit în glumă un bătrân de pe la ei, spunându-le că-s mândri ca niște „curcani”; cum în luptele grele în care s-au purtat cu vitejie, flăcăii au căzut pe rând, rămânând în cele
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
în cele din urmă doar el singur. Alecsandri a ascultat cu admirație vorbele sergentului pe pieptul căruia strălucea „Steaua României cu spade”, rezervată doar ofițerilor. La câteva săptămâni de la acea întâmplare, poetul publică în revista „Convorbiri literare” ciclul de poezii „Ostașii noștri” printre care se numără și poeziile „Peneș Curcanul” și „Sergentul” . Anii au trecut. Cerul Europei s-a întunecat din cauza izbucnirii primului război mondial (1914 1918). Deși avea vârsta de 62 de ani, Constantin Țurcanu s-a prezentat în 1916
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
de 72 de ani, inima lui „Peneș Curcanul”, care bătuse la unison cu marea inimă a poporului din care făcea parte, încetă să mai țină cadența. Ostenită, intră în veșnicul repaus. O tristețe cuprinse întregul regiment, de la comandant până la ultimul ostaș. Înmormântarea a avut loc în cimitirul din apropierea parcului denumit „Copoul Vasluiului”. După doi ani, asociația „Cultul eroilor” a ridicat în același cimitir, un impresionant monument. În fața monumentului au fost așezate mormintele a nouă dorobanți, veteranii Vasluiului din războilul din 1877-1878
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
tocmai pentru sprijinul acordat soldaților germani, iar cei din urmă predați comandamentului sovietic sau înaintați lagărului de prizonieri din Focșani. La 1 noiembrie 1944, Inspectoratul General al Jandarmeriei a emis ordinul circular nr. 155.596, în care se preciza că ostașii germani ascunși erau considerați spioni, iar locuitorii care îi tăinuiau sau favorizau erau pasibili de pedeapsa cu moartea, conform articolului 500 din Codul Justiției Militare. Ordine similare aveau să fie emise de către Jandarmerie în lunile următoare, dar și de Marele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
însăși Președinția Consiliului de Miniștri dând dispozițiile, Inspectoratul General al Jandarmeriei a organizat două detașamente de jandarmi purtate, pentru regiunile Brașov și Focșani. Ele aveau misiunea ca în legătură cu trupele sovietice „să curețe zonele Brașov și Buzău de bandele formate din ostași germani și dezertori din foștii partizani ai lui Vlasov”. Sovieticii și autoritățile române au desfășurat acțiuni contra grupurilor de soldați germani, au periat pădurile Transilvaniei și au angajat lupte când au înconjurat grupuri mari sau militari răzleți. Din august până în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
făcând parte din unități militare. Cei avuți în vedere s-au retras la munte de unde, se credea, aveau intenția de a efectua sabotaje în spatele trupelor româno-sovietice care treceau spre front. în luna noiembrie 1944, au fost semnalate grupuri suspecte de ostași atât în vechiul regat (în județele Gorj și Mehedinți), cât și în Transilvania (în sectorul Brașov-Hunedoara), în apropierea șoselelor de mare circulație și a căilor ferate, pe unde se efectuau transporturi militare. După investigații, s-a constatat că aveau o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]