2,829 matches
-
trei elemente: electrolit, electrozi și reactanți. În timpul funcționării, electrozii nu suferă nicio modificare structurală, ei servind doar ca suport pentru reacție. La anod are loc oxidarea catalitică a hidrogenului atomic, iar la catod reducerea catalitică a oxigenului atomic. Fenomenul de oxidare și reducere catalitică are loc în regim trifazic (gaz—lichid—solid) la suprafața catalizatorului conform reacției globale:
Pilă de combustie () [Corola-website/Science/307364_a_308693]
-
incolor, fără miros în stare pură, foarte solubil în acetonă. Formează acetiluri de cupru, argint și mercur. Dă reacții de adiție, de polimerizare etc. Se poate obține prin reacția dintre carbura de calciu (carbid) și apă sau din metan, prin oxidare parțială cu oxigen ori prin cracare în arc electric. Este un compus de mare importanță, constituind baza pentru obținerea unui număr foarte mare de compuși în industria chimică. Din acetilenă se prepară aldehida acetică, acetona, clorura de vinil, acetatul de
Acetilenă () [Corola-website/Science/303073_a_304402]
-
un număr limitat de compuși ai actiniului sunt cunoscuți, cum ar fi: AcF, AcCl, AcBr, AcOF, AcOCl, AcOBr, AcS, AcO și AcPO. Toți compușii menționați sunt similari cu cei ai lantanului, arătând că, în general, compușii actiniului prezintă starea de oxidare +3. Actiniul reacționează cu hidrogenul la temperatura de 200 °C, formând hidruri non-stoechiometrice, casante, de culoare închisă, care sunt bune conducătoare de electricitate. AcH poate să reacționeze cu hidrogenul pentru a forma AcH, având ca rezultat pierderea conductivității electrice. AcH
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
solubilitate mare în apă. Dintre oxihalogenuri se amintesc AcOF, AcOCl, AcOBr. Se cunoaște oxidul AcO, care este obținut prin descompunerea oxalatului Ac(OX). Totodată, este obținut și ca rezultat al reactivității mari cu aerul, iar oxidul format protejează metalul de oxidarea completă. Oxidul prezintă o structură cu simetrie hexagonală. Sulfura de actiniu se prepară în urma reacției dintre oxidul de actiniu cu acidul sulfhidric și sulfura de carbon, la temperatura de 1100 °C. Oxalatul de actiniu, Ac(OX)* HO, este preparat din
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
un inhibitor selectiv la COX2, la doze de 200-300mg/zi. Este bine absorbit pe cale digestivă. Legarea de proteinele plasmatice este de circa 97%. Activitatea este datorată medicamentului si nu metaboliților săi. Este metabolizat la nivel hepatic de către CYP2C9, prin hidroxilare, oxidare și o mică parte prin glucuronidare. Nivelurile celecoxibului pot fi crescute de către inhibitori (fluconazol, fluvastatin, etc.) deși nu există date care să susțină aceasta. inhibă CYP2D6 și astfel poate afecta concentrațiile serice ale unor antideprimante, antifungice, antipsihotice, analgezice si β-blocante
Celecoxib () [Corola-website/Science/302253_a_303582]
-
celuloza și glicogenul sunt polimeri (polizaharide) comuni ai săi. Lactoza - zahărul din lapte, este o dizaharidă compusă din glucoză și galactoză. În zaharoză, o altă dizaharidă importantă, glucoza este legată de fructoză. Glucoza intră în structura diglucidelor și poliglucidelor. Prin oxidare în ficat se transformă în acid glucuronic, care are un rol important în glucuronoconjugare. Există mai multe forme de comercializare și folosire a glucozei, dintre care cele mai importante sunt: În medicină este folosită mai ales sub formă de soluții
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
saturati este: CnH2nO2. Toți acizii prezentați anterior sunt monocarboxilici. formula 1; la temperatură înaltă; alcanul este unul superior și astfel rezultă un acid gras. Reacțiile au loc cu oxigen atomic, provenit din KMnO sau KCrO în HSO. formula 2; formula 3; formula 4; formula 5; Oxidarea la arene poate avea loc la catenă sau la nucleul benzenic. formula 6formula 7; formula 8 formula 9; în prezență de VO, la o temperatură de 500 °C; în acest caz, nucleul este distrus; formula 10 formula 11; în prezență de VO, la o temperatură de
Acid carboxilic () [Corola-website/Science/302159_a_303488]
-
catenă sau la nucleul benzenic. formula 6formula 7; formula 8 formula 9; în prezență de VO, la o temperatură de 500 °C; în acest caz, nucleul este distrus; formula 10 formula 11; în prezență de VO, la o temperatură de 350 °C. Acizii se obțin prin oxidarea energică a alcoolilor (KMnO în HSO) formula 12; formula 13; formula 14 formula 15 formula 16 formula 17;în prezență de NaOH; formula 18; formula 19; formula 20; formula 21 formula 22 Acizii organici pot fi substanțe lichide sau solide, în funcție de masa lor moleculară. Cei inferiori sunt solubili în apă, iar
Acid carboxilic () [Corola-website/Science/302159_a_303488]
-
grupa a II-a (Zn, Cd, Hg) au totdeauna substratul (n-1) d ocupat cu 10 electroni, după unii autori aceste elemente n-ar mai trebui să fie considerate elemente tranziționale, spre deosebire de Cu, Ag și Au care prezintă stări de oxidare în care substratul (n-1)d rămâne cu 8 sau 9 electroni. Elementele tranziționale au un caracter mai slab, care scade odată cu creșterea numărului atomic în grupă. Ele reacționează cu valența de la 1+ până la n+, corespunzător numărului de grupă în
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
cianurile alcaline, diferite produse intermediare pentru industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice, a cauciucului sintetic), sulfura de carbon CS (prin tratare cu sulf la 600-700 °C, în prezența catalizatorilor), nitrarea (se obține nitrometan, bun dizolvant). Metanul poate suferi și o oxidare catalitică la temperaturi de 600-700 °C, în urma căreia rezultă formaldehida.
Metan () [Corola-website/Science/302507_a_303836]
-
reacțiile biochimice GPP( geranilpirofosfatul cu 10 atomi de carbon în moleculă). GPP reacționează în continuare cu o moleculă de IPP formând farnezil-pirofosfat (C15). 2 molecule de farnesil pirofosfat se condensează cap-cap formând scualenul (C30). Scualenul prin procese de ciclizare și oxidare se transformă în lanosterol, iar acesta prin reacții de ciclizare, oxidare formează colesterolul.
Colesterol () [Corola-website/Science/302567_a_303896]
-
GPP reacționează în continuare cu o moleculă de IPP formând farnezil-pirofosfat (C15). 2 molecule de farnesil pirofosfat se condensează cap-cap formând scualenul (C30). Scualenul prin procese de ciclizare și oxidare se transformă în lanosterol, iar acesta prin reacții de ciclizare, oxidare formează colesterolul.
Colesterol () [Corola-website/Science/302567_a_303896]
-
este o reacție de poliaditie care are loc cu ruperea legăturii pi din fiecare moleculă de alchena și formarea de noi legături simple, carbon-carbon. Ecuația generală a reacției chimice de polimerizare a unei alchene este: nCH=CH → -(CH-CH)- Reacția de oxidare a alchenelor cu soluție apoasa neutră/slab bazica de permanganat de potasiu(reactiv Bayer) este numită oxidare blândă. Sub acțiunea agentului oxidant se rupe numai legătură pi din legătură dublă și se formează dioli: compuși care conțin două grupări hidroxil
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
și formarea de noi legături simple, carbon-carbon. Ecuația generală a reacției chimice de polimerizare a unei alchene este: nCH=CH → -(CH-CH)- Reacția de oxidare a alchenelor cu soluție apoasa neutră/slab bazica de permanganat de potasiu(reactiv Bayer) este numită oxidare blândă. Sub acțiunea agentului oxidant se rupe numai legătură pi din legătură dublă și se formează dioli: compuși care conțin două grupări hidroxil(-OH) la cei doi atomi de carbon vecini (dioli vicinali). Se obține un compus săturat stabil. 3CH
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
ferocromul se obțin din același mineral, cromit, prin tratarea la cald, având agent reducător siliciul sau prin aluminotermie. Cromul este un metal dur, de culoare albă argintie, rezistent la coroziune, în forma nativă fiind ușor de prelucrat. După gradul de oxidare se poate distinge Cr, Cr și Cr, cel mai stabil fiind Cr. Cromații (CrO) respectiv bicromatul sunt folosiți ca oxidanți energici, fiind toxici și cancerigeni. In soluție apoasă acidă se colorează în galben și acceptă ionii de H, dacă se
Crom () [Corola-website/Science/302785_a_304114]
-
izotopilor dinaintea izotopului stabil Mn este captura de electroni, iar izotopii mai grei se descompun prin dezintegrare beta. Manganul este un metal dur și foarte fragil, paramagnetic, care se topește foarte greu, dar oxidează ușor. Cele mai frecvente stări de oxidare ale manganului sunt +2, +3, +4, +6 și +7, deși au fost observate stări de oxidare de la -3 la +7, manganul fiind astfel elementul chimic cu cele mai multe stări de oxidare posibile . Dintre acestea, cea mai stabilă este starea +2, majoritatea
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
dezintegrare beta. Manganul este un metal dur și foarte fragil, paramagnetic, care se topește foarte greu, dar oxidează ușor. Cele mai frecvente stări de oxidare ale manganului sunt +2, +3, +4, +6 și +7, deși au fost observate stări de oxidare de la -3 la +7, manganul fiind astfel elementul chimic cu cele mai multe stări de oxidare posibile . Dintre acestea, cea mai stabilă este starea +2, majoritatea compușilor cunoscuți ai manganului conținând mangan (II). Deseori, Mn2+ concurează cu Mg2+ în sistemele biologice, în timp ce
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
foarte greu, dar oxidează ușor. Cele mai frecvente stări de oxidare ale manganului sunt +2, +3, +4, +6 și +7, deși au fost observate stări de oxidare de la -3 la +7, manganul fiind astfel elementul chimic cu cele mai multe stări de oxidare posibile . Dintre acestea, cea mai stabilă este starea +2, majoritatea compușilor cunoscuți ai manganului conținând mangan (II). Deseori, Mn2+ concurează cu Mg2+ în sistemele biologice, în timp ce compușii de mangan în care manganul se află în starea de oxidare +7 sunt
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
stări de oxidare posibile . Dintre acestea, cea mai stabilă este starea +2, majoritatea compușilor cunoscuți ai manganului conținând mangan (II). Deseori, Mn2+ concurează cu Mg2+ în sistemele biologice, în timp ce compușii de mangan în care manganul se află în starea de oxidare +7 sunt oxidanți puternici. În contact cu aerul, manganul formează un strat de oxid protector. Manganul se dizolvă ușor în acid sulfuric diluat. Manganul face parte din grupa elementelor care se presupune că sunt generate în stelele masive cu puțin
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
folosit de asemenea pentru obținerea oxigenului și clorului. Unii compuși ai manganului sunt adăugați în benzină pentru a mări cifra octanică și a reduce problemele de ardere în motoare. Bioxidul de mangan este folosit ca reactiv în chimia organică pentru oxidarea alcoolilor benzilici. Oxidul de mangan este un pigment maroniu folosit în fabricarea vopselelor. Fosfatul de mangan este folosit pentru împiedicarea apariției ruginii și a coroziunii la oțeluri. De asemenea, el este utilizat în bateriile alcaline de tip nou. Sulfatul de
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
majorității combinațiilor de mangan este redusă și practic nu s-au înregistrat cazuri de intoxicare după ingerarea acestor combinații. Soluțiile acide de permanganat nun pot oxida orice material organic cu care vin în contact Căldura generată de acest proces de oxidare este suficientă pentru a aprinde unele substanțe organice.
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
este exotermă, devenind ultimul element care se produce înaintea stingerii unei supernove ce duce la reacții ce împrăștie precursorii radionuclizilor fierului în spațiu. La fel ca și alte elemente ale grupei 8 (cadmiu, osmiu, etc.), fierul prezintă numeroase stări de oxidare, de la -2 la +6, deși cele mai comune sunt +2 și +3. ul elementar este întâlnit în meteoriți și unele medii sărace în oxigen, dar este reactiv cu oxigenul și apa. Suprafețele proaspăt tăiate ale fierului au o culoare gri-argintie
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
în hemoglobina și mioglobina; acești doi compuși sunt proteine comune ce au rol în transportul oxigenului la vertebrate. De asemenea, fierul este metalul cel mai utilizat în enzimele redox cele mai importante, care sunt implicate în respirația celulară, procesele de oxidare și reducere la organismele vegetale și animale. Primul tip de fier cunoscut și utilizat de oameni provenea din meteoriți. În Egipt și Mesopotamia s-au descoperit vărfuri de suliță și obiecte decorative cu această origine, datând din jurul anului 4000 î.Hr.
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
conținut de carbon de 0,2% și este saturată la ~0.6%. Fierul produs industrial, care este cel mai pur (aproape 99,99% puritate), are o duritate de 20-30 Brinell. Fierul formează cu oxigenul combinații divalente și trivalente. Fenomenul de oxidare a fierului se mai numește ruginire. "Oxidul feros", FeO (II), se obține prin arderea directă a fierului. El este stabil doar la temperaturi de peste 833 K (560C) și este de culoare neagră. "Oxidul feric", FeO (III), numit și hematit, este
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
feros", FeO (II), se obține prin arderea directă a fierului. El este stabil doar la temperaturi de peste 833 K (560C) și este de culoare neagră. "Oxidul feric", FeO (III), numit și hematit, este un mineral de culoare maronie, obținut prin oxidarea fierului în condițiile existenței unui surplus de oxigen. El reprezintă principala sursă de obținere a fierului. "Oxidul feric-feros", FeO (II,III), numit și magnetit, este materialul natural cu cele mai bune proprietăți magnetice. Deși acești oxizi formează straturi protectoare la
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]