3,706 matches
-
totul să fie clar, precis, definit în mod distinct. Viața este complicată, este alcătuită din har și păcat. Dacă cineva nu păcătuiește, nu este om. Toți greșesc și trebuie să ne recunoaștem slăbiciunea. Persoana consacrată care se recunoaște slabă și păcătoasă nu merge împotriva mărturiei pe care este datoare să o dea, ci, dimpotrivă, o întărește, iar aceasta este spre binele tuturor». Samariteana ne ajută să gândim viața consacrată nu ca pe o dispensă de la viața pe care o au toți
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
trebuie să-l suporte și Biserica: să accepte faptul că mântuirea ne este dată de Domnul Isus fără precondiția convertirii, așa cum predica Premergătorul, deoarece tocmai acea mântuirea este condiția sine qua non a convertirii. Viața consacraților, aflați în ipostaza de păcătoși iertați și de răniți în curs de vindecare, ar trebui să fie o neîncetată proclamare a acestei preveniențe - Primerear (EG 24) - absolute a harului ce necesită o atitudine pascală datorită naturii ei călătoare... gata de plecare, pregătită de drum, capabilă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de existența tuturor bărbaților și a femeilor. Serviciul la care sunt chemați consacrații nu este acela de a fi modele de viață impecabilă, neprihănită, ci, așa cum ne amintește deseori papa Francisc, de a fi și de a deveni din ce în ce mai mult «păcătoși iertați», capabili să revitalizăm speranța tuturora, de a putea experimenta în propria viață același har al milostivirii care aduce pace, dinamizează generozitatea și pune pe picioare speranța. Motivul pentru care intrăm în mănăstire sau, ca să fim mai generici, în viața
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cât înăuntru ei frații și surorile pot să fie, cu seninătate, ceea ce sunt cu adevărat, sprijinind astfel truda acceptării și a convertirii celor pe care-i întâlnesc pe cale. Nu ni se cere nimic altceva decât să fim săraci senini și păcătoși iertați, capabili de solidaritate. Adeseori, însă, considerăm viața consacrată mai mult o «stare de perfecțiune» și un model inspirator, decât o mărturie a «flexibilității vieții». Atunci când suntem constrânși să asumăm o atitudine «exemplară», riscăm să cădem în unicul defect pe
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
încrederea» (cf. 2Tim 1,12). Papa Francisc insistă asupra unei diferențe care nu este doar esențială, ci și absolut salutară: distincția dintre păcătoșenie și coruptibilitate. Îndeosebi cei care au pronunțat în mod public voturile trebuie să se simtă cu seninătate păcătoși, având grijă să evite teatralismul și aparența unei vieți care, de fapt, poate ascunde o depravare a inimii, uneori mai grosolană, alteori mai subtilă și, din acest motiv, mult mai diabolică. În măsura în care ne vom recunoaște cu seninătate limitați și sărmani
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de a descoperi gingășia și iubirea dezinteresată pe care o are Dumnezeu pentru noi, păcătoșii; chemarea acceptării puterii Duhului care triumfă în slăbiciunea noastră, care nu este doar aceea a credinciosului exilat într-o lume ostilă, ci și aceea a păcătosului care descoperă în sine fragilitatea și complăcerea față de ispită. În seara Vinerii sfinte, Petru nu numai că era singur și neajutorat în încercarea sa de a-și apăra maestrul, ci era și nehotărât, cuprins de frică și îndoială, el care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nu este neapărat necesar să fie acel ucenic ce a visat să devină; de acum va fi călăuzit de Altcineva, și e bine așa. Dorind să descrie etapele creșterii spirituale, părintele Molinié le-a schițat în aceste trei figuri: dreptul, păcătosul, copilul. Avem de-a face cu o evoluție atunci când, în fața lui Dumnezeu, nu ne mai considerăm drepți, ci păcătoși. A fi în stare să-ți vezi propriile limite și păcate poate fi un semn; pentru noi, iertarea lui Dumnezeu, ca
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Altcineva, și e bine așa. Dorind să descrie etapele creșterii spirituale, părintele Molinié le-a schițat în aceste trei figuri: dreptul, păcătosul, copilul. Avem de-a face cu o evoluție atunci când, în fața lui Dumnezeu, nu ne mai considerăm drepți, ci păcătoși. A fi în stare să-ți vezi propriile limite și păcate poate fi un semn; pentru noi, iertarea lui Dumnezeu, ca și în cazul lui Petru, este un har inestimabil. Numai în acest mod putem reuși să trecem dincolo de propria
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
copilăriei, care este duhul Împărăției. Această descoperire i-a schimbat viața, mult prea «perfectă», a Terezei de Lisieux, determinând-o să se avânte pe calea convertirii și a solidarității evanghelice. Deși suntem înclinați să gândim calea spirituală în ordinea: copil, păcătos, drept, adevărul e că, după o primă perioadă de entuziasm, începem să descoperim că scara - precum aceea descrisă de Benedict în Regulă - nu este doar pentru a urca, ci și pentru a coborî. Ordinea este, astfel, răsturnată: drept, păcătos, copil
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
copil, păcătos, drept, adevărul e că, după o primă perioadă de entuziasm, începem să descoperim că scara - precum aceea descrisă de Benedict în Regulă - nu este doar pentru a urca, ci și pentru a coborî. Ordinea este, astfel, răsturnată: drept, păcătos, copil. Doar așa putem înțelege sensul profundelor cuvinte pe care Domnul le adresează ucenicilor săi, ispitiți de dorința de a face carieră: «dacă nu vă veți întoarce și nu veți deveni asemenea copiilor, nu veți intra în împărăția cerurilor» (Mt
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
al venerației, care este doar o variantă a cuștilor în care se țin leii și leoaicele. Și aici avem de-a face cu două excese la fel de dăunătoare. Papa Francisc a amintit cu simplitate: «Un consacrat care se recunoaște slab și păcătos nu contrazice propria mărturie». În special, dacă procedează așa, nu se retrage într-o lume proprie, ci își exercită din plin datoria de discipol, dând mărturie despre împărtășirea milostivirii; în viziunea poetică a lui Leopardi, această virtute este un «lanț
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să-i primim evanghelia». «A accepta Biserica, cu înfățișarea ei istorică, ca sacrament al lui Cristos, înseamnă să renunțăm pur și simplu la visul unei credințe pure, la ispitele gnostice ale unei religii elitare. Înseamnă să ne așezăm la masa păcătoșilor pe care Cristos vine să-i mântuiască. Contemporanii lui Isus deja țineau să sublinieze, cu stupoare și mânie, că această masă nu era tocmai o bună companie. Nu avem nici un alt chip pe care să-l oferim lumii decât pe
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
o altă sfântă care a fost revoluționară înlăuntrul inima ei datorită unei relații mai închegate cu Scriptura, în special cu evanghelia. Intrată în Carmel «deja sfântă», Tereza a descoperit că evanghelia îi cerea experiența nemaiauzită de a sta la masa păcătoșilor iertați. Desigur, era mult mai greu în acea vreme ca o soră de clauzură să se obișnuiască cu altfel de căi decât i-ar fi fost unui monah precum fratele Marie-Albéric. În viața sa spirituală, fratele Charles citește evanghelia și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
iar Aurica privi cu dușmănie la Olimpia. - Ba asta nu, dragă! Am pe Aurica, pe care trebuie s-omărit, și pe Titi; nu pot să-i las pe drumuri. Tu trebuia să ai răbdare până o scoteam la un fel cu păcătosul ăsta. Simion ridică numai capul, și buzele îi tremurau cu intenția parcă de a spune ceva, dar tăcu. Moș Costache, înfricoșat de a trebui să ia vreo atitudine, lăsase capul adânc spre cheseaua cu tutun. Atunci Pascalopol luă cuvântul împăciuitor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Lasă-mă în pace, dragă! Eu i-am furat banii? Banii i-airisipit cu stricatele, să mă ierte copii ăștia, ele te-au adus în halul ăsta. N-ai haine? Dar ce, eram să-ți fac eu haine? din pensia ta păcătoasă? Alți oameni de vârsta ta aleargă, muncesc, nu stau ca trântorii. Am copii mari și nu i-am pus la casa lor. Tocmai când să îngrijesc și eu de bătrânețea mea, că nu mai sunt așa tânără cum am fost
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia nu știți s-o struniți. Vă râde în nas. Pe vremea mea, când bărbatul și părinții se hotărau, fata era înșfăcată pe sus. În sfârșit, acuma cu Otilia nu mai vreau eu. Frica mea e să nu-i lase păcătosul de Costache toată averea pe mâinile ei. Fată, lasă că-ți găsesc eu, numai să fii ascultător. Titi, lipsit de pesonalitate, și în fond preocupat mereu de problema sexuală, ascultă cu religiozitate și plăcere, încîntat de a-și vedea aspirațiile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rogi să se intereseze de viitorul tău. Am și eu relațiile mele, experiența mea. Ideea de a pune la cale viitorul fetei înduioșă atât de brusc pe Stănică, încît îl făcu să deteste numaidecât gândul ne-mărturisit dinainte. "Sunt un păcătos, își zise, auzi la ce mă gîndesc! N-am decât o scuză, că n-am avut parte de ceea ce meritam." 1Tînărul lefter (fr. - n. red.). Stănică lăsă mâna jos, cast, și zise cu taină lui Toader: - Mă Toderiță, ce nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
această dorință ridicolă și extravagantă, răspunse ambițioasă: - Ți-o dau de nevastă, să știu că mă tai în cuțite cu Costache! Ocările împotriva Otiliei și celorlalți începură mai verzi. Otilia era o "rafinată" cu școală de la Paris, care atrăgea, cu ajutorul "păcătosului de Stănică, fiindcă altfel nu pot să-i zic", fete ca Lili pentru Felix, cu care voia să pună la cale cine știe ce matrapazlâcuri. Îl amețise și pe bătrân, care voia să le facă casă la amândoi, ca să se dea peste
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căuta să facem noi pe pezevenghii. Bunăoară, am avere și am lăsat pe altul să sufere, atunci conștiința mă muncește fără voia mea și-mi intoxică sângele. Dacă însă spun duhovnicului: preasfinte, am făcut pe cutare să sufere, sunt un păcătos, se descarcă conștiința, se purifică sângele, pe legea mea! D-aia trăiesc babele atâta. Apoi mi-a mai spus părintele și altele, și în adevăr că are dreptate: omul strânge până la o vreme, dar apoi nu mai are nici un sens
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi sfătuiți să nu bea,să nu ocărască, dar sfințiile-voastre faceți tot ce poftiți. Cum să mai creadă lumea? - Darul! zise popa Țuică, apucîndu-și cu mâna toata micalui barbă. Creștinul respectă în mine darul dumnezeiesc, nu pe mine, care sunt păcătos. -Măi, porc de câine, protestă părintele titular, se vede că ești în mâinile satanei azi! M-ai auzit pe mine vreodată hulind, luând numele Domnului în deșert? Cuvioșia-sa e bătrân, săracul, își mai dă în petic, căci plini de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Țuică cântă pe nas: "Mănîncă miere, fiule, că este bun fagurul, ca să se îndulcească gâtlejul tău." Apoi întrebă, îngrijorat: - Oare, tăiculiță, mai stă mult cu țuica aia? Că mult numai am de trăit! -Hei, cuvioase, nu ne e dat nouă, păcătoșilor, să știm cât vom trăi și nu se cade să mâniem pe Dumnezeu cu trufia noastră. Domnul vede. - Asta-i acum, observă Stănică în liber-cugetător, crezi că Dumnezeu stă cu răbojul să ne ție socoteala vieții? Părintele făcu un gest
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-am știut. Însă a uza nu e a abuza. Vinul bun se dă și la boală, așa știu din bătrâni. Decât că eu, ca duhovnic, nu mă pricep în cele trupești. Să dea Dumnezeu sănătate și minte la cei păcătoși. Amin! - Ascultă, fiico, mai e blestemăție de ceea cu scorțișoară?întrebă popa Țuică pe Otilia, că de-abia-i simții gustul. Toarnă colea, să am păcate mai multe, ca să mă smeresc Domnului când mă va chema. "Mărturisi-mă-voi ție întru alăută
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să vină bunăoară unul care a murit, să ne spună, uite, este așa și pe dincolo? De ce tace Dumnezeu în privința asta? Părintele luă aere îngrozite: - Bine a zis psalmistul: Fericit bărbatul care n-a umblatîn sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor n-a stătut, și pre scaunul pierzătorilor n-a șezut". Păi bine, bre, porc de câine, ce fel de creștin ești tu care nu cunoști elementele credinței noastre strămoșești? Păi ce dovadă mai vrei tu după ce Mântuitorul nostru s-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vorbe e poezie? Făcând crețuri "laba gîștei" pe la colțul ochilor, has-Satan toarse melancolizat, se-ntinse și sfârâi ca o salamandră. - Mai mă asculți? - Ca pe glasul lui părintele Birizdael. Care, ori de câte ori descleștează gura, să târguie sau să drăcuiască la vreo păcătoasă, o încurajează pe gudulancă prin vorbele: "Tu ai supt-o cel mai bine, nevinovato!" - Pe la începutul anului de față - demară visător Diavolul - un consiliu de 12 înțelepți... l-a numit în taină... pe autorul din care ți-am citit, drept
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poreclit de la un timp Mercenarul, mi-a convocat toți băieții. Erau niște țânci înfumurați și au ținut neapărat ca mai întîi să le destăinui cât porți tu la picioare. La tălpi sau în înălțime? I-am făcut un semn și păcătosul de Fuzzy a apărut, după zece minute, c-o pereche de sandale aburite dintr-un magazin. Era o pereche de sandale nemaipomenite, plăpânde, albastre, jupuite parcă de pe-un fluture, și, când le-am ridicat deasupra capului, am răcnit, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]