35,668 matches
-
frumos și strâns pe talie, care Îi scoteau În evidență un corp Înalt și bine proporționat. Ștefan Îi urmărea fusta mini, Îi măsura lungimea cu palma și ochiul său experimentat o dezbrăca virtual, cu o anumită lentoare, apoi Îi admira părul blond, strâns legat și acoperit cu o idee de bonetă, taiorul foarte decoltat ce oferea o priveliște Îmbietoare, ochii albaștri și picioarele a căror lungime Îl făcea să verifice cu privirea dacă stewardesa purta tocuri Înalte și constatând că nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
la o mașină Închisă. Peste o oră era Într-o clădire mare și roșie, cu alei frumoase, flori și fântână arteziană. Totul exprima rigoare și civilizație. Românul fu condus Într-un birou imens și un tip Între două vârste, cu păr grizonat, tuns scurt și purtând un costum Armani impecabil, cămașă albă, pantofi din lac, inel cu piatră prismatică și un lanț de aur care conferea decență și stil, și nu opulență, se apropie de el și Îi strânse mâna cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Încurcat, privi direct pe oaspetele său feminin, care a zâmbit, s-a apropiat de pat, a stins lumina și a Început Încet-Încet să se dezbrace la modul foarte natural, timp În care și-a scos la iveală un corp perfect, părul său negru a fost lăsat să cadă pe spate și spre marea bucurie a românului, au trăit o noapte frumoasă pe care Ștefan nu are cum s-o uite peste timp! Noaptea agitată lăsase oarece urme pe fața lui Ștefan
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
minunate minarete, bazaruri cât vezi cu ochii, moschei istorice, palate, piețe cum nu ai mai văzut, plaja și o stare de exotism inconfundabil. Apoi, către șoferul Îmbrăcat elegant: Abu, lasă-ne liberi și condu către Fez! Aerul cald le răviși părul, Ștefan simți briza mării și pe parcurs se bucură de toate frumusețile naturii. În orașul Fez se convinse că descrierea Aminei fusese săracă și că orașul era plin de palate și piețe În care mașinile luxoase claxonau strident iar culorile
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și-l privi Îngrozită și Întrebătoare. Ștefan, Îmbrăcat În treiningul său și având un fes gros tras până peste urechi, arăta cu mult mai slab. Acesta se comporta ca scos din minți, plângea și Încerca să-și rupă hainele și părul, Îi privea pe cei doi cu mare dragoste și recunoștință, vorbea sacadat, cu greu putându-se Înțelege ceva. La un moment dat, cerul s-a prăbușit peste olari: Eu mă predau, plec și mă predau la Securitate! Nu mai pot
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
legați pentru totdeauna! Eu știu că Îți este foarte greu, dar crezi că nouă ne este mai ușor? Ne sacrificăm și noi cât putem și ... poate-poate! Ștefan se liniști Încet-Încet, i-a privit, i-a Îmbrățișat și le-a acoperrit părul lor alb cu lacrimile unui om care Încă tremura și-și reproșa lipsa stăpânirii de sine, ieșirea aceea nervoasă și imposibil de controlat. Într-un gest care În oricare situație normală ar fi părut nefiresc, În lipsa cuvintelor potrivite, Ștefan le
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
total inestetic și Îi dădea un aspect de film horror. Se vedea osul tâmplei iar fața era acoperită de o piele străvezie și creață În care se vedeau fragmente „originale” și vase de sânge rupte și Închise anapoda, fire de păr și bucăți sfrijite din obraz atârnânde, ochiul drept rămas deschis și jumătate de pleoape lipsă. Toate acestea și culoarea nedefinită, de la roșu la vânăt și roz, formau o imagine cutremurătoare și greu de suportat! Ștefan știa perfect cum arată, se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ies În curte. Hai, ia loc și cântă mai departe. Imposibil, după ce am ascultat! Fata Îl luă delicat de umeri și Îl așeză pe scaunul vechi. El Întoarse capul, Îi mulțumi și abia atunci observă ce „profesoară” minunată era. Avea părul roșcat-auriu foarte intens, cobora În bucle foarte mari până mai jos de umeri, arăta proaspăt coafat, strălucea și Încadra o față rafaelică, ochii mari și genele lungi și rimelate, sprincenele frumos arcuite. Poate cel mai mult l a impresionat și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sidefată și conturate cu creion roșu, cântă În detaliu pentru a se face Înțeleasă cât mai bine. Rică Olaru nu putea recepționa mai nimic din cele arătate, era copleșit de mirosul de parfumuri și cosmetice de calitate, de fața și părul bibliotecarei și nici nu putea respira din cauza norocului care a dat peste el. Credea că visează. Încercă să cânte, nu reuși. Nu reuși nici să-și adune curajul pentru a-i privi Întreaga făptură, norocul său veni de la sunetul sirenei
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
reține o anumită curiozitate produsă de vorbele șefului său. Bătu la ușă și când auzi un „intră” foarte feminin deschise ușa cu o oarecare reținere. De la biroul plin cu tabele și tabelașe, balanțe, referate și altele, de sub o tufă de păr acaju-Închis, culoare aflată la mare modă, o voce frumoasă Îl Întrebă profesional: Da, cu ce problemă la contabilitate? Am fost trimis În legătură cu un termoplonjon defect. Atunci, de la birou se ridică o fată atât de frumoasă Încât bietul băiat rămase siderat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
erau lungi, poate prea lungi, prezentau curbe dulci și prin sandalele decupate și cu tocuri foarte Înalte, prinse cu barete subțiri-subțiri, se putea admira o pedichiură pe măsură. Dar ceea ce nu putea uita Rică era fața sa cu fruntea Înaltă, părul mare și coafat artistic, cele care confereau deopotrivă puritate, prestanță, delicatețe și senzualitate, iar gura sa neasemuită și greu de descris era piatra nestemată a acelei coroane de invidiat. Purta inele cu pietre prețioase, rubin și safire, ce exprimau echilibru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Pidot, că ți-ar prinde bine câteva sute de franci? —Firește. —O să-i las aici, pe poliță. Ai să-i transmiți mesajul, da, Pidot? —Unde? —În același loc. Știi tu... la etajul trei. Sper că bătrânei nu i-a căzut părul. Tare mai era mândră de el. Ei, rămas bun, Pidot, și mult noroc! Se auzi puțin zgomot în toaletă, apoi foșnetul ritmic reîncepu, înaintând în direcția opusă. Charlot privi în urma bărbatului: era un tip înalt, voinic, îmbrăcat în negru - purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
șase ani, se apropiase de camera în care dormea acum și se uitase pe furiș în încăpere. Bătrâna slujnică, pe care părinții săi o moșteniseră și pe care o numeau, cu un respect îmbinat cu spaimă, Madame Warnier, își aranja părul - sau, mai exact, își scotea părul: șuvițe bogate de păr castaniu deschis erau desprinse din agrafe una câte una și puse lângă oglindă. În încăpere plutea un miros acru. Timp de mai bine de un an după acest incident Charlot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în care dormea acum și se uitase pe furiș în încăpere. Bătrâna slujnică, pe care părinții săi o moșteniseră și pe care o numeau, cu un respect îmbinat cu spaimă, Madame Warnier, își aranja părul - sau, mai exact, își scotea părul: șuvițe bogate de păr castaniu deschis erau desprinse din agrafe una câte una și puse lângă oglindă. În încăpere plutea un miros acru. Timp de mai bine de un an după acest incident Charlot a fost convins că părul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și se uitase pe furiș în încăpere. Bătrâna slujnică, pe care părinții săi o moșteniseră și pe care o numeau, cu un respect îmbinat cu spaimă, Madame Warnier, își aranja părul - sau, mai exact, își scotea părul: șuvițe bogate de păr castaniu deschis erau desprinse din agrafe una câte una și puse lângă oglindă. În încăpere plutea un miros acru. Timp de mai bine de un an după acest incident Charlot a fost convins că părul lung este întotdeauna detașabil. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
scotea părul: șuvițe bogate de păr castaniu deschis erau desprinse din agrafe una câte una și puse lângă oglindă. În încăpere plutea un miros acru. Timp de mai bine de un an după acest incident Charlot a fost convins că părul lung este întotdeauna detașabil. Într-o noapte fără somn, refăcu în sens invers traseul clandestin al copilăriei sale pentru a se duce să-și ia niște apă. Scările scârțâiau sub picioarele lui, dar, spre deosebire de urmele lăsate pe drumul spre Brinac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Stația lui de benzină a rămas fără clienți. Ambițiile absurde ale lui Tăriceanu au aruncat în aer aproape toate punțile către putere. Cu tandemul Antonescu-Orban, speranțele renasc. Chiar dacă pentru Traian Băsescu adversarul lui Tăriceanu nu este decât un politician cu părul vopsit și cu nume de floare, cel puțin nu-l scoate din minți. Lui Orban chiar i-a lăudat evoluția politică în campania pentru locale. Cu ei, refacerea unui dialog cu PDL și Palatul Cotroceni nu pare chiar imposibilă. Lui
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
oameni de afaceri, politicieni, magistrați, care pun deasupra interesului public interese personale sau de grup. Însă rețeaua, oricât de extinsă și puternică ar părea, se destramă rapid atunci când instituțiile statului încep să funcționeze corect. Construcția atârnă de un fir de păr. Ea poate pica oricând, așa cum s-a întâmplat cu Năstase, așa cum s-a întâmplat cu Voicu. Fragilitatea ei a intuit-o și Voicu. Ascultați-l: „Deci, domn’e, tot ce înseamnă Poliție, Justiție, Parchete e o lume dificilă, e o
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
șarpe, strecurându-se pe sub marama străvezie a fumului adunat pe valea Coșcovei. Cumpăna fântânii de la Crâșma din drum, profilată pe zare, părea agățată de cerul împurpurat al chindiei. O boare de vânt iscată ca din senin purta funigeii - fire din părul zânei Toamnă - într-un dans feeric, adunând în mrejele lor pulberea de aur împrăștiată cu dărnicie de soarele înfășurat într-un nimb dat în pârg...Scârțâind din toate încheieturile, carele învârfonate cu saci de grâu se târau stârnind praful drumului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe lângă boi, îndemnându-i cu glasuri moi: Hăis, băieții tatii! Haideți, că nu mai avem mult. O zvârlitură de băț și apoi ne-om hodini. Că nu-i mult până departe, Dumitre. Doar o fugă bună de cățea, până cade părul de pe ea - l-a încurajat în felul lui Pâcu pe moș Dumitru Carpen. Mușcă-ți limba, Pâcule. Nu speria bietele dobitoace. Tu nu vezi că abia mai bleștesc? Văd. Si încă destul de bine, Dumitre. Să știi că nici eu nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în astă seară. Spuneam eu că la mine în sat era un flăcău și că era înalt, frumos și drept cum îi bradul. Avea un chip parcă era rupt din soare. Pielea feței, să o tai cu un fir de păr. O gură frumos croită și dinții parcă erau din piatră scumpă. Ochii...Ce ochi! Albaștri cum îi sâneala cerului și luminoși ca două stele. Părul castaniu... numai inele. Gospodar și harnic fără pereche. Toți îl știau de Jănel. De mititel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
chip parcă era rupt din soare. Pielea feței, să o tai cu un fir de păr. O gură frumos croită și dinții parcă erau din piatră scumpă. Ochii...Ce ochi! Albaștri cum îi sâneala cerului și luminoși ca două stele. Părul castaniu... numai inele. Gospodar și harnic fără pereche. Toți îl știau de Jănel. De mititel o învățat covălia. Făcea niște căruțe băiatul ista de tocau ca ceasul...Dacă îți potcovea el calul, apoi nu-i mai cădeau potcoavele decât atunci când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe care o știi tu - a răspuns Pâcu, privind șiret în toate părțile... Avea el o vorbă cu moș Dumitru. I-o spunea în glumă numai când erau singuri, fără martori. Când moș Dumitru îl sâcâia cu vorbe în doi peri, numai ce îl auzea pe Pâcu: „Măi Dumitre, tu știi că câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia? Sau o faci pe niznaiu?” „N-o fac deloc pe niznaiu, Pâcule. Ba eu znaiu că tare urât mi-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am aflat ce o fost în stare să facă un om plecat în lume așa, cu traista în băț! Unde în lume, om bun? Că lumea îi mare - a întrebat Vasile Hliboceanu. Când a auzit Pâcu întrebarea cam în doi peri a lui Hliboceanu, a întors către el o cătătură jumătate curioasă, jumătate mânioasă. Cum văd eu, gospodarule, mă cam iei peste picior și asta nu mi place. Pâcu nu-i din cei pe care îi poți tăvăli cum îți place
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
molâu. Cum îi, cum nu-i, iaca că s-o însurat. Si să nu crezi că o luat acolo te miri ce. O luat o frumusețe de fată. S-o mănânci firimitură cu firimitură, nu alta. Inaltă ca el. Un păr ca spicul grâului și lung până colea pe șale. Niște ochi sânilii de te bagă în boli. Incolo, îi numai vino-ncoace. Unde mai pui că știe și ceva carte...Au stat ei cât au stat pe spinarea moșnegilor, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]