3,617 matches
-
Punea leu pe leu, să strângă o sumă mare, să-și cumpere un loc cu vad în Grivița. Dar până atunci mai era! Trebuia să toarne apă mai multă în vin, să nu ia în seamă strâmbăturile gunoierilor. Ce-i păsa? Mila nu face casă bună cu pricopsiții. Și pielea ar fi luat-o de pe clienți, bani să iasă, că fără cincizeci de mii de lei nu mai scotea capul din Cuțarida! Iarna, uda lemnele cu un furtun, să înghețe și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din Cuțarida! Iarna, uda lemnele cu un furtun, să înghețe și să atârne mai mult la cântar. Nu se uita că, în loc de o sută de kilograme, dă cu zece mai puțin. Muierile îl blestemau, își auzise vorbe, dar ce-i păsa? Seara, după ce lăsa obloanele, se apuca să-și numere câștigul. Și parcă-l mânca un vierme pe dedesubt. Să fi fost în altă parte, ar fi scos de trei ori pe atât. Avea un plan pe care nici muierii nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de păzea avutul primăriei n-a băgat de seamă. Încă un zugrav își pavase bucata lui de curte cu bolovani și nu 1-a spus nimeni. Au venit și alegerile, a ieșit și domnul primar Rigo, mahalagiilor ce să le pese? Așteptau să sosească lucrătorii să le paveze străzile, după făgăduială. A trecut și vara, sosea toamna, urâta, cu mâzgăleala cerului și ploi. Zidarii înjurau în gura mare: - Să te mai iei după gura mincinoșilor! Într-o dimineață -lau văzut pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-n sus și pe negustori numai în izmene, pîîngîndu-și banii de nu-i mai aveau. - Prindeți-i, ziceau oamenii legii, că știm noi ce să le facem! Prinde orbul, scoate-i ochii! Pungașii lucrau mînă-n mână cu comisarii. Nu le păsa. Se mai odihneau. Petreceau. De Crăciun s-au îmbătat la o petrecere cu zidarii din Filantropia. Spre ziuă, când băteau bidinăresele cu papucii lor roșii de catifea în cutiile viorilor, de drag ce le era, a plecat Sandu-Mînă-mică cu gazda
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
finală, în clipa ultimei tristeți. Nu se poate anula timpul decât prin viețuirea absolută în moment, în abandonarea totală la seducțiile clipei. Atunci realizezi eternul prezent, care nu este decât un sentiment de prezență eternă a lucrurilor. Să nu-ți pese de timp, de devenire și de nimic. Eternul prezent este existență, fiindcă numai în trăirea integrală a lui existența capătă o pozitivitate și o evidență. Prezentul, scos în mod subiectiv din succesiunea clipelor, este ființare, este depășire a nimicului, care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
indiferentă. Dar pentru reprezentanții micilor culturi, problema ia un caracter de existență directă, subiectivă, depășind complet sfera obiectivității. Dacă n-am avea o aderență mai adâncă la fenomenul României și am putea fi perfect obiectivi cu ea, puțin ne- ar păsa că ea va juca un rol în lume sau nu. Atunci ne-ar părea firească încadrarea ei în soarta neamurilor minore și nu ne-ar durea deloc anonimatul. Dar pasiunea pentru România nu poate accepta osânda ei pe vecie la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pasă Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă De năvod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. Cum nu sunt un șoarec Doamne - măcar totuși are blană - Mi-aș mânca cărțile mele - nici că mi-ar păsa de ger... Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer, Un palat borta-n părete și nevasta - o icoană. Pe păreți cu colb, pe podul cu lungi pânze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai frumoasă, ești și mai mult cauza unor crude dureri. Ah! cât ești de frumoasă și cu cât ești, cu atâta mai nefericit sunt, și cu cât sunt, cu atâta mai frumoasă ești! - N-am avut speranțe, puțin mi-a păsat; n-am avut dorințe, nici una-n lume, puțin mi-a păsat; de una am fost capabil, de una care să-mi cuprindă toată viața mea, și aceea nerealizabilă, tu! - Oricât de mare ar fi mila ta, până acolo nu se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cât ești de frumoasă și cu cât ești, cu atâta mai nefericit sunt, și cu cât sunt, cu atâta mai frumoasă ești! - N-am avut speranțe, puțin mi-a păsat; n-am avut dorințe, nici una-n lume, puțin mi-a păsat; de una am fost capabil, de una care să-mi cuprindă toată viața mea, și aceea nerealizabilă, tu! - Oricât de mare ar fi mila ta, până acolo nu se poate coborî. Nu-mi zîmbi! Zâmbetul tău m-ar împle de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în lună - iată tabloul. Fetele ce dormeau în budoarele lor profumate, mângâiate {EminescuOpVII 138} de-un roi de visuri de aur, studenți cari dormeau cu capul pe cărți visând ministerii, dandi visând vânări * și cai, proști nevisând nimica - ce îmi păsa mie de lumea asta ce dormea, pe care o uram și o părăseam spre a nu reveni poate în ea? Pasurile mele grele pocneau în pietrele pătrate ale stradelor, eu mă-[ n]fășasem înfundat în manta cu pălăria peste ochi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o ești mai mult, cu atâta mai nefericit sunt, și cu cât o sunt, cu atâta mai frumoasă ești. Cu cât e mai negru întunericul, cu atât Lumina pare mai albă.. \ \ {EminescuOpVII 141} N-am avut speranțe, puțin mi-a păsat; m-am avut dorințe, nici una-n lume, puțin mi-a păsat; de una am, fost capabil, de una care să-mi cuprindă toată viața mea - și aceea: neîmplinibilă: tu. Oricât de mare ar fi mila ta, până acolo nu se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cât o sunt, cu atâta mai frumoasă ești. Cu cât e mai negru întunericul, cu atât Lumina pare mai albă.. \ \ {EminescuOpVII 141} N-am avut speranțe, puțin mi-a păsat; m-am avut dorințe, nici una-n lume, puțin mi-a păsat; de una am, fost capabil, de una care să-mi cuprindă toată viața mea - și aceea: neîmplinibilă: tu. Oricât de mare ar fi mila ta, până acolo nu se poate coborî. Nu-mi zâmbi, zâmbetul m-ar umplea de speranțe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și lung, cu ochii de-un albastru așa de strălucit și de adânc, cu fața așa de palidă, așa de delicată, asupra căruia însă vinul nu producea neci un efect. El era sărac de fel, însă se părea că-i păsa așa de puțin de sărăcia lui. Totdeuna vesel, totdeuna plin de glume și noutăți, însă totdeuna rupt și fără bani, el era o individualitate care neci nu avea cunoștința de sine, care nu numai că nu știa, dar neci că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
amesteca cu bastonul până ce, turburată de pământul cel negru, era o icoană vie a gândirilor mele. Dar nu putea să rămână astfel. Încă o lună de-o viață astfel și știam că voi muri... De-aș fi murit, ce-mi păsa... cine știe dacă adânc în pământ n-aș fi fost mai fericit... dar aveam un tată bătrân și a muri eu însemna a-l băga pe el în groapă. Într-o zi frumoasă de vară îmi făcui legăturica, o pusei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
poalele ei, pe când vitele se-ntorceau mugind greu de prin munți, iar talancele de la gâturile vacelor cu ugerul greu de lapte suna alene și melancolic prin atmosfera cea dulce a serei. Revoluțiunea ardea în câmpia Transilvaniei, dar mie ce-mi păsa de toate. Pentru realitate eu eram omorât... Nepăsare leneșă, lene de-a cugeta, lene de-a simți, abrutizarea cea mai adâncă și mai idioată, iată ce făcuse din mine amorul unei femei. Însuși numele ei, Poesis, nu putea să escite
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ușa, dar văd că încuietoarea e sigilată de cătră autoritate. Ce să fie? Asemenea tuturor femeilor ce trec din viciu în viciu, ea o fi căzut în datorii și or fi vânzând pe cale judecătorească singura ei avere: căsuța. Ce-mi păsa mie - trebuia să mai intru în casă, să-mi mai readuc încă o dată aminte de singurele fericiri ale vieței mele. Am rupt sigilul de pe încuietoare și-am rupt și încuietoarea. Am intrat înăuntru - și-n camera ei. Era ca în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
viu și mort totodată, zise d-nul doctor Dreyfuss. {EminescuOpVII 259} Celalalt s-apropie, dete lințoliul jos... - Acasă cu el și-n pat, da nu-n biserică. Popa-și făcu cruce... Dar el luase banii de-ngropare anticipând... Ce-i păsa... Cui -i era ciudat în astă împrejurare... era mortul însuși. El auzea vorbindu-se împrejurul lui, vedea cu ochii închiși bolțile gotice ale paraclisului și făclia de ceară albă de la capul lui... dar i se părea că totuși nu va
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dulce, dar și de ușurința cu care îmbla el, până ce în sfârșit ajunse acasă și se culcă. Se vede că-ncepuse a miji de ziuă, căci cucoșii cântau și el adormi adânc, foarte adânc, de astă dată fără să-i pese de cancelaria lui de mâni sau de alte treburi. În somnul lui cel adânc auzea însă mormăind primprejurul [său] ca niște roiuri de albine, dar foarte trist, foarte melancolic. De mai multe [ori] voise să-și scuture capul, ș-atunci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îi ședea potcapul părintelui Ermolachie, cam pe ceafă, pentru că era larg, da-i ședea, nu glumă. Gândeai că-i un rus cu coadă. Când cetea, potcapu-i cădea peste ochi și popa suduia urât. În biserică, ne-n biserică, puțin îi păsa... "Dăă! mi cădea!... potcapul ° dracului! Cu totului deosebit în felul său, om cu duh și cu multă cunoștință de ale lumei, era dascălul Pintilie Buchilat. El era foarte moque * p[e] popă pentru că-l suduia-n biserică așa cum nu se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fie inerent instabilă. Unele dintre aceste dificultăți au fost anticipate în modelul meu inițial referitor la societatea deschisă. Am vorbit de instabilitate și deficitul de valori intrinsece, însă am lăsat de o parte o considerație importantă: de ce trebuie să le pese oamenilor de adevăr? întregul construct al societății deschise se bazează pe ipoteza că adevărul contează: adevărul absolut rămâne inaccesibil, dar, cu cât ne apropiem mai mult de realitate, cu atât este mai bine. Am discutat despre dorința de certitudine, dar
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
o clasă specială. Nu ascund lucrurile astea. E-adevărat, nu e un secret. Dar nu după mult timp stăteam împreună în pauze, iar unii dintre noi chiar și-au format relații, în vreme ce alții n-au reușit totuși. Nu prea îmi păsa mie de asta- prietena mea cea mai bună era în aceeași clasă cu mine, cât despre viața socială, mișcarea pentru tineret mi se potrivea mult mai bine. Din clasele normale foarte puțini făceau parte din mișcarea pentru tineret, cei mai mulți mergeau
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
unii dintre ei chiar erau din „înalta societate”, vorbesc serios. În clasa a XII-a mi s-a întâmplat să merg la petrecerile lor uneori. I: Dar ai continuat să fii consilier în mișcarea pentru tineret? S: Da, și îmi păsa, îmi păsa foarte tare de aspectul ăsta. Ne schimbaserăm sediul și noi, cei mai vechi, am amenajat și am zugrăvit clubul - încă mă întreb cum de-am reușit să facem toate astea, cum de ne asumam atâtea îndatoriri. În sediul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
ei chiar erau din „înalta societate”, vorbesc serios. În clasa a XII-a mi s-a întâmplat să merg la petrecerile lor uneori. I: Dar ai continuat să fii consilier în mișcarea pentru tineret? S: Da, și îmi păsa, îmi păsa foarte tare de aspectul ăsta. Ne schimbaserăm sediul și noi, cei mai vechi, am amenajat și am zugrăvit clubul - încă mă întreb cum de-am reușit să facem toate astea, cum de ne asumam atâtea îndatoriri. În sediul vechi, eu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
ar investi atât de mult în liceele normale, n-ar mai existaabandon școlar. Implicarea acestor profesori a fost incredibilă. Uite, astăzi sunt învățătoare și, când eram necăsătorită, mă implicam mai mult decât acum și chiar îmi pasă - dar atunci îmi păsa încă și mai mult. și era vorba de educație - băieții nu-și lăsau părul lung și nu purtau cercei, fetele n-aveau voie cu fuste scurte. Astfel de lucruri arată că-ți pasă. S-a investit foarte mult și în
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
ceea ce făceam era ușor și îmi era foarte familiar. În plus, am avut suficient timp să construiesc o casă nouă cu banii pe care îi câștigasem în Africa. A ieșit bine până la urmă, chiar mi se potrivea. Nu mi-a păsat de avansări și am respins toate celelalte oferte. În cele din urmă a venit la mine cineva care construise un hotel departe, în sud, și nu prea mergea bine. Chiar atunci fusese de fapt închis și dorea să-l redeschidă
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]